Acum cîteva zile, în „FINANCIAL TIMES”, care era cîndva una dintre cele mai prestigioase publicaţii, sub semnătura lui Tony Barber, a apărut articolul „The tides of illiberalism are beginning to ebb in eastern Europe. Popular mobilisation in defence of the rule of law deserves western support” (Valurile iliberalismului încep să se estompeze în Europa de Est. Mobilizarea populară în apărarea statului de drept merită sprijin occidental).
Textul acesta este o nouă dovadă că unii jurnalişti occidentali scriu după ureche despre România şi ţările din Est, mai exact după o ureche conectată la ceea ce la noi se numeşte „Sistem” sau şi mai exact, „Statul paralel”!
Cum altfel să interpretăm articolul lui Tony Barber, din moment ce în textul apărut în „Financial Times” citim:
„La sfârşitul lui iulie, răpirea şi uciderea unei fete românce de 15 ani a scandalizat într-aşa măsură opinia publică, încât Curtea Constituţională a respins nişte modificări controversate la Legile justiţiei, adoptate de social-democraţii (PSD) de la guvernare. Principalul obiectiv al acestor modificări era subminarea independenţei justiţiei şi protejarea mai marilor partidului şi a amicilor lor de acuzaţii de corupţie. Însă procurori şi cetăţeni deopotrivă au profitat de crimă pentru a argumenta că modificările au slăbit abilitatea statului de a combate infracţiunile grave în general” (traducere HotNews).
Nu ştim ce efect au astfel de afirmaţii iresponsabile asupra cititorilor englezi, dar la noi ele sună exact ca anapoda, pentru că sînt complet lipsite de logică, nefiind altceva decît speculaţii ordinare, menite să reîncălzească ciorba rîncedă care a fost mestecată ani de zile de #Rezist sau procurorii Sistemului.
Este o adevărată nebunie să legi „Cazul Caracal” de Decizia CCR, prin care au fost respinse modificările Parlamentului la Legile Justiţiei. Şi asta pentru că Decizia CCR spune exact contrariul, adică faptul că nu a inclus modificarea articolelor declarate deja neconctituţionale:
„Curtea a reţinut, în esenţă, faptul că, în cadrul procesului de reexaminare a legii, Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile Curţii Constituţionale incidente în materie penală. Prin urmare, Curtea a constatat că legea criticată încalcă art. 147 alin. (2) din Constituţie” (Decizia CCR din 29 iulie 2019).
Ce legătură are această constatare a CCR cu „Cazul Caracal”? Evident, absolut niciuna! Dacă autorul ar fi ştiut despre ce scrie, ar fi deschis Constituţia României pentru a afla ce scrie la art. 147. al. 2, la care se referă decizia CCR şi ar fi aflat că:
„În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”.
Deci, respingerea modificărilor din Parlament la Codurile penale nu are nici o legătură nici cu protestele #Rezist, nici cu alegaţiile asociaţiilor procurorilor şi nici cu „Cazul Caracal”, ci doar cu faptul că acele peste 150 de articole din Codurile penale declarate neconstituţionale nu au fost incluse, în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, integral şi în forma decisă de CCR!
O altă iresponsabilitate a autorului articolului din „Financial Times” este aceea că presupune că această Decizie a CCR a venit în urma reacţiei publice în faţa „Cazului Alexandra”, ca şi cum CCR ar lua astfel de decizii din cauza presiunilor cuiva, deşi impactul cazului de la Caracal vizează cu totul altceva, adică tocmai felul în care organele statului, în special procurorii, au reacţionat după telefonul Alexandrei la 112!
Este revoltător că tocmai autorul articolului nu vede redundanţa afirmaţiilor sale, ridicîndu-i în slăvi pe procurorii care au protestat ilegal, deşi tocmai procurorii sînt acuzaţi de opinia publică pentru că nu au intervenit prompt pentru a o salva pe Alexandra!
De-a dreptul odioasă este această speculaţie a lui Tony Barber, autorul articolului din „Financial Times”, în care se foloseşte tragedia din Caracal pentru a justifica supoziţiile deja ridicole din vremea DNA-ului condus de Codruţa Kovesi, prin care, în realitate, erau aplaudate abuzurile procurorilor.
Este suficient, poate, să reamintim că acest Tony Barber este cel care scria în Financial Times din 16 august 2018: „Romanian government ministers bitterly resent this procedure. But the chances that the EU might lift it received a blow in July when Laura Codruta Kovesi, the head of Romania’s independent anti-corruption agency, was fired after what she described as a politically motivated campaign to neutralise her efforts at prosecuting corruption in high places”.
Dacă Tony Barner asta a înţeles din revocarea Codruţei Kovesi, că a fost dată afară pe motive politice, atunci este de înţeles şi dezinformarea pe care o face acum, legînd „Cazul Caracal” de Decizia CCR, cu care nu are absolut nici o legătură.