Rabinii lucrează la dezrădăcinarea tabu-urilor referitoare la donarea de organe
Întrucât iudaismul condamnă donarea de organe în scopul salvării vieţii, comunităţile iudaice din lume au cel mai mic procentaj de donatori – aflaţi atât în viaţă cât şi decedaţi.
New York – Rabinul Steve Moskowitz ar spune că nu a făcut nimic excepţional când acum 14 ani şi-a donat un rinichi unui străin. Nu ar avea dreptate. Dincolo de gestul atruist, actul este excepţional prin prisma credinţei sale. Pentru că, în timp ce iudaismul condamnă donarea de organe, ochi şi ţesuturi pentru salvarea de vieţi, comunităţile iudaice din întreaga lume înregistrează nivelul cel mai scăzut de donatori atât în viaţă cât şi după moarte. Există o serie de explicaţii pentru rezistenţa la înregistrare (n.tr. ca donatori de organe), mai ales din cauza lipsei de informaţii, potivit celor familiarizaţi cu această problematică.
„Trebuie să existe mai multă educaţie pe aceată temă (n.tr. a donării de organe). Oamenii nu se gândesc să devină donatori vii de organe dacă nu sunt direct afectaţi de acest lucru. Cât despre donarea după moarte, pot spune lejer că fiecare ar trebui să participe, de ce nu ar face-o?” a declarat Moskowitz.
Potrivit cu Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (HHS) a SUA, de la 1 Ianuarie 2019 peste 113 000 bărbaţi, femei şi copii se află pe lista de asteptare pentru transplant. Deşi în 2018 s-au efectuat 36 528 translaplanturi, 20 de oameni mor în fiecare zi în aşteptarea unui transplant.
Statul New York are rata cea mai scăzută a înregistrărilor pe lista donatorilor de organe, dintre cele 50 de state, potrivit NYU Langine Health, cu doar 30% dintre rezidenţi înregistraţi ca donatori. În schimb, media naţională este de 55% în vreme ce Montana are 93% din populaţie înregistrată ca donator, Alaska 89%, Washington 89% potrivit HHS (Health Human Services).
Unul dintre motivele pentru care New York-ul are această rată scăzută este că majoritatea evreilor şi chinezilor trăiesc în New York şi cele două comunităţi fac parte dintre cei care nu donează. A declarat Robby Berman, director executiv al Halachic Organ Donor Society (HODS).
„Chiar şi evreii seculari, nu cei practicanţi, se opun donării de organe deoarece consideră că iudaismul nu o permite. Am întâlnit everi care au tatuaje şi mănâncă cheesburgeri, care sunt o încălcare clară a legilor iudaice, dar care refuză donarea de organe pe baza acesteia. A devenit un tabu de proporţii uriaşe”, a declarat Berman.
Rata scăzută a celor înscrişi pe lista donatorilor de organe l-a determinat pe Berman să fondeze HODS. Determinat să schimbe aceste procente şi să crească numărul donatorilor de organe, HODS a recrutat 340 de rabini din întreaga lume şi a ţinut prelegeri în faţa a peste 50 000 de evrei din peste doisprezece ţări. În tot cazul, nu se cunoaşte exact numărul de evrei influenţaţi de către HODS întrucât nu toţi cei înscrişi pe lista de donatori au o legitimaţie HODS, a mai sups Berman.
Motivele pentru care evreii nu se înscriu pe listele donatorilor sunt variate dar izvorăsc dintr-o interpretare greşită a halacha (n.tr. set de reguli evreiesti scrise sau orale derivate din Torah), sau legii evreieşti.
Rosh Kehliah Dina Najman, un bioetician şi fost membru în bordul director al HODS explică: „dacă în comunitatea evreiască, în pofida tradiţionalei sale filantropii, g’milut chesed (acte de compasiune din dragoste) şi pikuak nefesh (salvare de vieţi), nu poate veni în întâmpinarea nevoii de organe salvatoare de vieţi, se impune o revizuire serioasă a problemelor halachice şi sociale implicate în donarea de organe” a declarat Najman.
Sunt unii care spun că nu se poate amâna îngroparea morţilor, alţii că nu se pot obţine foloase de pe urma celor decedaţi. În ultimul rând sunt cei care spun că este interzisă profanarea morţilor. De aceea, unii ar putea argumenta că prelevarea de organe de la corpurile decedate încalcă aceste legi, a mai spus Najman. În orice caz, se poate încălca orice interdicţie a Torah pentru a salva o viaţă, câtă vreme omul nu îşi pune însuşi viaţa în pericol, a mai afirmat ea.
În plus, mulţi evrei consideră că iudaismul interzice donarea de organe de la corpurile moarte întrucât la t’chiyat ha’maytim (învierea de obşte a morţilor), corpului i-ar putea lipsi părţi vitale.
„Aceasta este o scuză pentru cei care spun: cum vom umbla (n.tr. după înviere) dacă ne vor lipsi rinichiul sau inima. Acesta este un nonsens pentru că Dumnezeu ne poate ajuta să înviem, cu siguranţă, El ne va ajuta să mergem. Mai mult, organele şi ţesuturile se dezintegrează sub pământ şi probabil nu se vor reface pentru t’chiyat ha’maytim (înviere). Deci acest punct de discuţie nu este legitim” a mai spus Najman.
În acest scop, LiveOnNY, organizaţia non profit care se ocupă cu procurarea de organe l-a angajat recent pe Rabinul Ari Perl ca şi vice-presedinte al Comunităţii Evreieşti Implicate şi Educaţiei Multiculturale.
LiveOnNY este zilnic prezentă în spitale şi în centrele de transplant şi diseminează informaţii despre donare în fiecare zi la diferite evenimente ale comunităţii cum ar fi festivale stradale, maratoane şi caravane pentru donatorii de sânge. De asemnea organizează o zi a înrolării pe listele donatorilor de organe în Octombrie.
Potrivit LiveOnNY, datorită eforturilor sale, Registrul Donatorilor de organe din New York cunoaşte cea mai rapidă creştere din ţară. Registrul numără peste 5,5 milioane de donatori – mai mare decât populaţia a 27 de state. În orice caz, există o diferenţă de 25% pe cap de locuitor între înscrişii din populaţia din New York şi cea din restul ţării.
Deşi comunităţile evreieşti şi chineze nu pot acoperi singure această diferenţă, Perl a declarat că lucrează direct cu cele două grupuri – două dintre cele mai mari comunităţi religioase şi etnice din oraş – pentru a creşte acceptarea acestora în privinţa donării de organe şi înregistrarea în registrul donatorilor.
„Primul lucru pe care l-am făcut a fost conştientizarea faptului că acest proces nu poate fi dus la îndeplinire decât prin angajarea unui om din interior, a unui rabin cu o înţelegere solidă atât a donării de organe cât şi a legii şi culturii evreieşti” a mai spus Perl.
În trecut, când o familie evreiască răspundea la oportunitatea donării de organe cu „religia noastră nu o permite”, LiveOnNY nu deţinea vocabularul adecvat pentru a răspunde. Acum, când un rabin vorbeşte familiei în spital, familia respectivă este mult mai dechisă în a purta o discuţie despre donare, a mai spus el.
În trecut, când LiveOnNY aborda JCC (n.tr. Jewish Community Center) sau o sinagogă pentru a colabora în programul de donări Sabbath sau avea o iniţiativă educaţională, oferta era în general refuzată cu politeţe, a mai spus el. Acum, când vorbesc rabinii între ei, sau când un rabin vorbeşte unui director pentru educaţie evreu, solicitarea este în general primită cu interes şi entuziasm.
„Să pui piciorul în uşă este mai mult decât jumătate din bătălie. Odată implicate famillie şi comunităţile care sunt deschise spre educaţie, pot fi rezolvate o mulţme de neînţelegeri şi noţiuni false” a mai spus Perl.
Pe lângă JCC şi sinagogi, HODS încearcă să implice studenţii prin programul său HODS Ambasador. Organizaţia non-profit intenţionează să acorde cinci burse studenţilor evrei care doresc să devină promotorii donării de organe în campus. Cei selectaţi vor învăţa despre ştiinţa donării de organe şi vor deveni versaţi în problemele care înconjoară donarea de organe în legea iudaică, a spus Berman.
Rabinul Shmuly Yanklowitz, directorul executiv al organizaţiei Valley Beit Midrash din Phoenix, Arizona, a spus că acest gen de iniţiative sunt vitale. De când şi-a donat un rinichi unui necunoscut israelian în 2015, Yanklowitz a străbătut ţara în lung şi în lat împărtăşindu-şi povestea şi educând oamenii în privinţa nevoii de donaţii de la oameni în viaţă şi cadavre.
„Educaţia în această privinţă este foarte scăzută. Oamenii nu sunt pregătiţi să explice aceste chestiuni” a spus Yanklowitz. „Există cunoştinţele medicale, legea iudaică ad literam şi realitatea din teren. Majoritatea instituţiilor evreieşti nu adresează această chestiune – şi una dintre principalele noastre valori este salvarea de vieţi omeneşti”.
