Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.
Precum stea de stea se deosebeşte în strălucire şi floare de floare se deosebeşte în înfăţişare şi parfum, aşa şi fiecare sfânt are ceva deosebit, care-l distinge de toţi ceilalţi. De aceea, Biserica alături de numele fiecărui Sfânt pune câte un epitet: Pantelimon – Tămăduitorul, Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, Spiridon – Făcătorul de Minuni, Cosma şi Damian – Cei-fără-de-arginţi; iar pe Proorocul de astăzi îl numeşte Râvnitor: Ilie Râvnitorul. Proorocul Ilie a avut râvnă.
Ce înseamnă râvnă? Inima să nu fie rece, ci să aibă un foc, o dorinţă puternică. Şi ce dorinţă a avut Ilie? A vrut ca toţi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pretutindeni să fie închinat Dumnezeul cel Sfânt. Şi această dorinţă n-a ţinut-o ascunsă înlăuntrul său, n-a lăsat-o să rămână teorie, ci a manifestat-o, şi-a declarat-o.
„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!” (III Regi 19,10 ).
Proorocul Ilie şi-a arătat dragostea şi râvna lui pentru adevăratul Dumnezeu în toate împrejurările, pe toate fronturile.
În primul rând, în epoca sa, poporul iudeu, poporul ales al lui Dumnezeu, s-a abătut, a părăsit calea Domnului. Au ajuns până în punctul în care şi-au făcut o statuie-idol, pe zeul Baal şi-i aduceau acestuia drept jertfe umane pe pruncii lor! Cum s-a întâmplat asta? Un proverb zice: “Peştele de la cap se strică”. Aşa şi cu idolatria. Au adus-o în poporul lui Dumnezeu regii Ahab şi Isabela. Dar cine a îndrăznit să-l mustre pe rege? Toţi tăceau. Doar unul a îndrăznit. Cine? Cel care nu avea nimic altceva decât o malotea (blană), un cojoc; dar cât valora cojocul acesta nu valorează bogăţiile tuturor celorlalţi. Acest sărman s-a suit la palatele împărăteşti şi l-a mustrat pe Ahab: Tu – i-a spus, tu rătăceşti poporul! (vezi III Regi 18,18 ).
“Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”.
Dar şi împotriva nedreptăţii sociale şi-a arătat sensibilitatea. A ocrotit pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe neputincioşi. Un om sărac, Nabot, avea o vie. Această vie era aproape de domeniul regal. Deşi era atât de mare averea regală, Ahab a vrut să ia şi via lui Nabot. Nu o dau, zice Nabot, este moştenirea mea părintească! Atunci Izabela a înscenat un proces şi a dispus ca Nabot să fie judecat. Într-adevăr, cu doi martori mincinoşi, care-l acuzau calomniator că L-a hulit pe Dumnezeu şi pe rege, Nabot a fost condamnat şi a fost executat prin ucidere cu pietre. Şi legea spune că averea celui condamnat la moarte revine regelui. Toţi văzuseră nedreptatea, dar stăpânea groaza şi frica. Cine să mustre nedreptatea şi crima? Cine altul? “Cojocul” – Ilie! La porunca lui Dumnezeu merge de-l găseşte pe Ahab şi-i zice: La celelalte răutăţi aţi adăugat şi asta: l-aţi ucis pe Nabot; dar acestea zice Domnul: Deoarece ai ucis şi ai moştenit, de aceea, unde a picurat sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău (III Regi 20). După acestea, Izabela s-a mâniat, iar Proorocul Ilie a fugit şi s-a ascuns.
„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”
Acest Sfânt Profet s-a întors chiar şi împotriva clerului. Ce făceau acei „popi”? În loc să conducă poporul spre adevărata credinţă, aceştia l-au părăsit pe adevăratul Dumnezeu şi s-au închinat lui Baal, pe care l-au adus regii. Erau 450 de preoţi. Şi mâncau la masa Izabelei. Împotriva lor şi-a aruncat Ilie fulgerele. De ce l-aţi părăsit, le zice, pe adevăratul Dumnezeu? A chemat deci întreg poporul pe muntele Carmel şi a spus preoţilor lui Baal: Veniţi să dovedim cine are pe Dumnezeul cel adevărat. Luaţi pietre, zidiţi un jertfelnic, junghiaţi un viţel, şi rugaţi-vă dumnezeului vostru să trimită foc care să mistuie. Au făcut asta, dar în zadar strigau, invocând pe falsul lor dumnezeu. Ilie îi ironiza: Strigaţi mai tare, poate că Dumnezeul vostru doarme şi nu aude… Când deja începuse să se însereze, Ilie zice: Daţi-vă la o parte. Cheamă poporul să se apropie. Îşi ridică propriul jertfelnic, strânge lemne, junghie un animal, îl pune deasupra şi dispune să se toarne de trei ori apă din belşug peste el şi peste toate cele din jur, aşa încât să nu se creadă că ar putea exista pe undeva vreo sursă de foc. Îşi ridică apoi ochii la cer şi se roagă. Şi – ce putere are rugăciunea! – într-o secundă cerurile s-au deschis şi s-a coborât un foc care a mistuit toate. Atunci au crezut toţi, au căzut la pământ şi s-au închinat adevăratului Dumnezeu. Aşadar, porunceşte imediat: Acum, toţi ai lui Baal, în temniţă! Să nu scape nimeni, niciunul! Apoi i-a coborât acolo jos şi i-a junghiat pe toţi cei 450 (III Regi 18, 17-40). N-a făcut-o din răutate. Împlinea porunca lui Dumnezeu.
„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul!”
S-a întors în cele din urmă şi împotriva mulţimii. Era răspunzător şi poporul. Pentru că acesta nu urmase adevărul, ci minciuna. Până când, le zice, veţi şchiopăta de amândouă picioarele? (III Regi 18, 21).
Profetul Ilie nu a linguşit pe nimeni. A fost un râvnitor al Domnului.
Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea lui. De ce sărbătorim? Ca să ne diversificăm plictiseala? Ca să ne distrăm? Sărbătoarea înseamnă imitarea sau urmarea sfântului. Cum putem să-i imităm noi pe prooroci? Putem noi să facem tot ce a făcut Ilie? Cine de pildă poate să treacă Iordanul cu cojocul? Asta este o minune. Minunile pe care le-a făcut el noi nu putem să le repetăm. Putem însă să-i imităm virtuţile, putem să-i imităm râvna.
Astăzi suntem în pericol. Eu mă tem de indiferenţă. Suntem indiferenţi. Numai cele materiale ne interesează. Doar de pâine şi de mâncare ne îngrijim să dăm copiilor noştri. Dar copilului nu-i trebuie doar hrană; îi trebuie şi învăţătură şi înţelepciune şi educaţie. Dar faţă de acestea, din nefericire, noi suntem indiferenţi. În timp ce fiii diavolului lucrează, ceilalţi din urmă, aşa numiţii conservatori îţi zic: „Păi, eu voi corecta dreptul?” În felul acesta stricăciunea merge mai departe. Hiliaştii (martorii lui Iehova) în urmă cu patruzeci de ani erau trei şi acum au devenit mai mult de 50.000. Şi ateii materialişti de dinainte de 1917 erau trei, acum sunt mii. Nu s-ar fi înmulţit aceştia, dacă noi am fi avut în noi puţin din focul pe care l-a avut Ilie. Eşti tată, eşti mamă, eşti învăţător, eşti poliţist, eşti preot? Nu fi nepăsător, nu fi indiferent! Arată grijă, să ai pasiune pentru slujba ta.
Suntem în Elada? Eu mă-ndoiesc. Am ajuns nişte necredincioşi. În această ţară mai demult n-ai fi auzit pe cineva înjurând. Acum nu trece o secundă fără să se audă o înjurătură. Va veni iarăşi Ilie. E sigur. Închipuiţi-vă că atunci când va veni va auzi înjurături. Acesta, care a apucat 450 de preoţi ai ruşinii şi i-a junghiat, îi va apuca şi pe toţi cei care înjură şi-i va pedepsi. Dacă ar veni acesta, “al doilea Înaintemergător” (Tropar), i-ar duce la mare, i-ar da morţii şi-ar înroşi apele cu ei.
Desigur, nu înţeleg că trebuie să facem şi noi aşa; autoritatea lui Ilie a fost o autoritate excepţională. Eu suspin şi plâng pentru că tu arăţi indiferenţă. Vei spune: Ce să fac? Dacă eşti femeie, iar bărbatul tău înjură, spune-i: Mănâncă tu, bărbate, că eu nu mănânc. Am cunoscut în Mesolonghi o femeie care în felul acesta l-a făcut pe bărbatul ei să înceteze cu înjurăturile. Nu îngădui înaintea ta ca Dumnezeu să fie hulit. Dacă sparg un geam, alergi la Poliţie. Pentru o înjurătură de ce nu mergi? Nu vrei să asculţi de mine?! Ascultă-l pe Sfântul Gură-de-Aur care zice: Când auzi pe cineva că înjură, vorbeşte-i, sfătuieşte-l o dată, de două ori, de trei ori. Dacă nu ascultă, atunci, ai mână? Loveşte-l. Cel ce loveşte pe cel ce înjură îşi sfinţeşte mâna.
Să vă luminaţi. Vă jur astăzi pe numele proorocului. Cel mai bun praznic şi cea mai bună cinste pentru un sfânt este să dezrădăcinăm acest spin care este în grădina noastră. Să închidem gurile hulitorilor. Îngrijiţi-vă toţi să dispară înjurătura şi toate gurile să devină o chitară interpretând un imn: “Lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”. Amin.
† Episcopul Augustin
(20.07.1960, Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică a Proorocului Ilie)
Proorocul Natan a spus de mult ce-i asteapta pe urmasii lui David: „Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac”
Cartea a doua a Regilor, 12
8. Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.
11. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.
12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui”. „Am păcătuit înaintea Domnului”, a zis David către Natan.
„La fel ca in vremea lui Ilie, duhul care o manase pe Izabela este mai activ ca niciodata. Izabela este prezenta peste tot, si nu de degeaba avertizeaza Domnul Isus biserica din Tiatira cu privire la pericolul care se ascundea in spatele ”lucrarii” acelei prorocite. Diavolul lucra subtil prin invataturile ei, si unii din cei care erau fermecati de ”talantul” ei au cazut in plasa care le-a fost intinsa.
Izabela este gata sa faca orice sacrificiu, doar ca la urma sa-si duca planul la indeplinire. Frecventeaza regulat biserica; daca-i musai, poate varsa si lacrimi de cainta, in fata oamenilor; canta in cor sau la grup, si uneori spune si poezii. Poate intinde o mana de ajutor celor nevoiasi, si chiar este gata sa viziteze bolnavii bisericii. Se implica peste tot, chiar si in lucrurile care ii depasesc atributiunile ei, insa cu un pret: ”vrea sa stapaneasca, din umbra.” Daca-si simte amenintata pozitia, va face orice ca acel ce-i sta in cale, ”sa dispara”.
Izabela ameninta, santajeaza, foloseste cuvinte grele, acuzatii nefondate si este capabila chiar sa-i si izgoneasca pe prorocii Domnului, inlocuindu-le lucrarea cu un fel de nechezol spiritual…”
https://dorinpele.wordpress.com/category/duhul-izabelic/
Ca in vremea lui Ilie: Franța, Spania, Germania, țările baltice si Polonia sunt afectate de secetă. Marți, în 61 de departamente din cele 96 ale Franței Metropolitane au fost instituite restricții de apă.
https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/agribusiness/o-parte-din-europa-este-afectata-de-seceta-19063853
In vremea lui Ilie, Dumnezeu le-a dat oamenilor idolatrii, posedati de duhul Izabelei, o „incalzire globala” si o seceta fara precedent. Uciderea de catre Ilie a profetilor lui Baal constituie elementul esential al unui rit efectuat in urma unei catastrofe de amploare nationala, rit care poate fi calificat ca rit de „iesire din catastrofa”.
Fara nici un fel de introducere, Ilie se adreseaza lui Ahab pentru a-i aduce la cunostinta vestea secetei care va surveni si nu ne aduce la cunostinta nici macar care a fost motivul pentru care Ilie a facut sa se abata acel flagel.
Seceta pleaca de la periferie, de la granitele rasaritene ale Israelului – face o mare bucla prin nord, intr-o regiune limitrofa pentru a reveni in centru si incheindu-se chiar in Israel.
Ilie, care se refugiase intr-o regiune alaturata torentului Kerith, in Transiordania, in curand nu mai poate gasi apa de baut si de aceea trebuie sa plece in alta parte.
Al doilea episod se petrece intr-un oras sidonian, la Sarepta, si arata care sunt consecintele acestei secete asupra celor saraci – foametea.
Al treilea episod, in sfarsit, care se situeaza in cursul celui de-al treilea an consecutiv inceputului secetei, evoca consecintele ei asupra Israelului insusi. Aici, foametea nu loveste numai pe locuitorii capitalei, Samaria, ci chiar si animalele, pana intr-acolo incat Ahab in persoana impreuna cu primul sau sfetnic sunt constransi sa strabata intreaga tara, fiecare in alta parte, in cautare de furaje pentru a nu fi nevoiti sa sacrifice vitele.
Ahab si Ilie se acuzasera unul pe celalalt de a fi „smintit” poporul lui Israel.
Ilie primeste de la Iahve ordinul de a se refugia pe malurile torentului Kerith. Dupa ce si acesta a secat, el primeste ordinul de a pleca spre Sarepta. Apoi, in momentul cand seceta este in cel de-al treilea an, intervine rasturnarea si, asociata cu anuntul reintoarcerii ploii, Iahve ii ordona sa se prezinte la Ahab cerandu-i sa convoace „tot Israelul” pe muntele Carmel. Revenirea ploii in aceeasi zi va confirma, daca mai era nevoie, ca a fost intr-adevar Iahve, de atunci recunoscut unanim ca unicul Dumnezeu, cel care a trimis seceta.
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/de-a-ucis-ilie-profetii-baal-70146.html
Urmează un nou val de caniculă în Franţa, care va agrava seceta care a pus stăpânire peste țară
https://ro.sputnik.md/diaspora/20190718/26909399/Romanii-din-Franta-avertizare-meteo-nou-val-de-canicula.html
India traversează o perioadă de secetă și valuri de căldură, care au ucis 137 de persoane. India are cinci ani în care să găseacă o soluție asupra secetei sau 100 de milioane de persoane vor rămâne fără apă.
În Afganistan, seceta a afectat zonele agricole forțând milioane de oameni să se mute sau să se confrunte cu foametea.
https://a1.ro/news/inedit/criza-climatica-afecteaza-asia-de-sud-id886554.html
Nivelul foametei la plan mondial a crescut pentru al treilea an consecutiv după decenii de declin
https://www.green-report.ro/onu-foamete-globala/
Mai bine de jumătate din plantaţiile de cafea la nivel mondial sunt în pericol din cauza încălzirii globale.
https://stirileprotv.ro/stiri/international/cafeaua-ar-putea-deveni-un-lux-multe-plantatii-sunt-in-pericol-sa-dispara-in-viitorul-apropiat.html
Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie, la vreme de secetă
https://a1.ro/lifestyle/family/calendar-ortodox-20-iulie-2019-rugaciune-catre-sf-ilie-la-vreme-de-seceta-id887373.html
Apocalipsa 2
20. Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele jertfite idolilor.
21. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
22. Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
Foarte de folos si nota redactiei.
Iar acest lucru:
„Totodată, Sfânta Sfintelor a creştinilor va fi închisă şi în ea va fi aşezat un idol al lui Antihrist – o statuie vie, vorbitoare. Aceasta a fost numită de către Proorocul Daniil „urâciunea pustiirii”. ”
– deja e posibil. Imi aminteste de acel robot Sofia parca, preaslavit si idolatrizat de catre cei ce se-nchina tehnologiei, purtat prin toata lumea pe la televiziuni si congrese, prezentat ca mare realizare a avansului tehnologic – un mare rahat dupa parerea mea.
Talcuirea Sf.Teofilact al Bulgariei care este preluata de la Sf.Ioan Gura de Aur, asta apropos de uraciunea pustiirii:
„Urâciune a pustiirii” este stâlpul [statuia] cu chipul celui care a robit cetatea, pentru că tot idolul „urâciune” se numeşte. Iar „a pustiirii” spune pentru că Ierusalimul robit fiind şi pustiire pătimind, au pus statuia aceasta înlăuntrul celor neumblate ale templului.
Încă şi Pilat, pentru că a adus noaptea în templu statuile Cezarului, s-a făcut pricinuitor de multă turburare în popor. De atunci a început şi războiul şi pustiirea Ierusalimului.
Deci, atunci, „cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi”. Bine a zis: „cei ce vor fi în Iudeea”, pentru că Apostolii nu erau în Iudeea, ci, precum am zis, mai înainte de a începe războiul fuseseră izgoniţi din Ierusalim iar, mai vârtos [mai bine zis], ei înşişi au ieşit [au plecat], de Dumnezeiescul Duh fiind mişcaţi [trimişi]. Deci „cei ce vor fi în Iudeea să fugă”.
Şi cel ce va fi „deasupra casei” [„pe acoperiş”], pentru nimic din cele ce sunt „în casă” să nu se întoarcă, întrucât iubit [nepreţuit] lucru este măcar numai cu trupul de va scăpa cineva. Dar, „vai” şi celor ce vor avea fii sau „vor avea în pântece”! Pentru care pricină? Pentru că cele care vor avea fii, de dragostea către prunci fiind ţinute, nu vor putea să fugă. Iar cele ce „vor avea în pântece”, pentru greutatea pântecelui, nici acelea nu vor avea lesnicioasă fuga. însă socotesc că este însemnată aici şi mâncarea de fiu, pentru că din pricina foametei, înconjurată fiind cetatea de oaste şi de fii s-au atins[84].
13,18-20: Rugaţî-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. (19) Căci în
zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul
făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. (20) Şi de nu ar
fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei
aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile[85].
De va fi fuga „iarna”, de greutatea vremii se vor împiedica cei ce vor voi să fugă şi, ca să zic pe scurt, cumplit necaz va fi, cum „n-a mai fost” şi „nici nu va mai fi”. „Şi de nu ar fi scurtat Dumnezeu” vremea, adică de n-ar fi potolit degrabă războiul romanilor, „nu s-ar fi mântuit tot trupul”, adică nici un iudeu n-ar fi rămas. „Dar pentru cei aleşi”, adică pentru cei dintre evrei care crezuseră sau care mai pe urmă aveau să creadă, s-a potolit îndegrabă [curând] războiul. Căci Dumnezeu, mai înainte ştiind că din evrei mulţi vor crede după robie, pentru aceasta n-a slobozit să piară neamul [lor] de tot.
Dar este cu putinţă a înţelege aceasta şi spre îndreptarea năravurilor[86] [87]. „Urâciune a pustiirii” este toată înţelegerea satanicească, care „stă în loc sfânt” (Matei 24,15), adică în mintea noastră. Deci, atunci, „cel care este în ludeea să fugă în munţi”, adică cel ce s-a mărturisit să alerge la munţii faptelor bune; căci „ludeea” se tâlcuieşte „mărturisire”. Iar cel ce stă întru înălţime [„pe acoperiş”], „să nu se pogoare”, căci aflând noi oarecare înţelegere pătimaşă stând întru noi, se cuvine prin mărturisire să alergăm la cele înalte şi să nu ne pogorâm dintru înălţimea faptei celei bune. Şi cel care lucrează lucrul cel bun [„în ţarină”], să nu se întoarcă să ia ştiinţa cea veche, care este „haina” de care s-a dezbrăcat (Marcu 13,15-16). Şi vai de cel ce fuge „iama”! Că se cuvine ca noi să fugim de păcat cu fierbinţeală, iar nu cu răceală şi fără de mişcare, căci aceasta înseamnă „a fugi iarna”
Mai multe aici
http://doktorkingduke.blogspot.com/2014/11/talcuire-la-unele-pilde-din-evanghelia.html
Jezebel (Izabela pe româneşte) este un spirit demonic de rang înalt, care posedă în special femeile. Este foarte intens promovat în societatea modernă occidentală în rândul femeilor, fiind prezentat ca model de succes şi arhetip feminin. Îl întâlnim la feministe, la femeile „fatale” din showbiz, divele, la femeile de carieră, supranumite şi corporatiste, în reclame, în filme etc.
Spiritul Jezebel mai este denumit uneori şi complexul „Văduva neagră”, după numele păianjenului, a cărui femelă ucide masculul după actul împerecherii, sau femeia-vampir, deoarece acest spirit le determină pe femeile posedate de el să îşi extragă puterea şi energia de la bărbatul pe care îl manipulează şi îl domină.
Femeia posedată de acest spirit foloseşte un arsenal complex de tehnici de manipulare, de control şi subjugare a victimei pe care o alege, cu scopul de a dobândi putere, control, admiraţie, avantaje materiale, pe scurt statisfacerea propriului ego bolnav, sociopat şi plin de narcisim.
În Biblie, Jezebel (Izabela) era o regină puternică şi rea, de origine feniciană, soția unui rege israelit, cu un caracter pasiv, numit Ahab. Ea era o profetă falsă care se închina falsului zeu Baal. Baal era zeul prosperităţii, zeul recoltelor, al fertilității și sexului la babilonieni. Sacrificii ale copiilor închinate acestui zeu erau frecvente la acea vreme. Regina Jezebel fost ucisă de mai mulţi eunuci la ordinul comandantului Jehu.
Izabela a fost o vrăjitoare și spiritul ei vrăjitoresc este încă prezent astăzi în biserică și în lume. Este nevoie atât de un Jehu cât și de cooperarea victimelor rănite (eunuci spirituali) pentru a-o ucide din nou.
https://dantanasescu.ro/2015/11/27/spiritul-demonic-jezebel.html
„Când încearcă să meargă ea la volan, că femeia și-a luat pantaloni pe ea, când femeia mestecă ea gumă, când femeia își pune țigara în gură, când femeia vrea să devină ea primar și președinte șamd… totul s-a dat peste cap, ea se bate cu pumnul… în casă, pă masă… la ea în casă… atunci s-a destrămat totul, dar și bărbatul și-a pus belciug în ureche, belciug în nas, bărbatul a devenit mămăligă, o pupă în fund, o pupă peste tot pă femeie… și-a făcut din ea idol… și vedem că-l încalecă femeia astăzi, femeia trebuie pusă în rostul ei… să fie simțită, curată, ordonată, tandră, delicată, gingașă, cuminte, ascultătoare, născătoare de prunci.” – Părintele Amfilohie Brânză
Acest parinte ne cheama la marturisirea dreptei credinte si la ascultarea constiintei: https://www.facebook.com/tibi.nechita.71/videos/243340566626619/
@””vizitator”,daca tot te dai asa de”tare”in Scriptura, ce spune Biblia despre forma pământului?!
”Cineva”…alias VIZITATOR și-a pus ÎN CAP, ca prin copy/paste să se dea mare, cu ceea ce de fapt…NU ARE!
Minte de bibilică, mică, mică…dar plină de venin de viperă, de fiere!
Este frustrat amicul! A fost trimis AICI în misiune ca să de-credibilizeze, să înfiereze, să anatemizeze, eventual să enerveze…iar cel/cea care îndrăznește să-i dea peste degetele de la tastatură pentru că-s întrebuințate PROST, într-atât se-agită și se înfierbântă devenind pentru el OBSESIE…aproape patologică!
El nu știe…fiindcă-i tenebros, ultra-ambițios s-o țină doar pe-a lui părere care n-are voie, nu-i ”corect” să fie ALTMINTEREA!
Drept pentru care, îl trimit NU la originile sale ancestrale…ci ACOLO de unde a primit ORDIN să se bage în seamă cu ORICINE care nu ”cântă ” și nu dansează ”frumos” pentru vremurile-aste pline de TRĂDARE DIN PARTEA CLERULUI (nu toți, pentru că mai sunt și EXCEPȚII), ÎN SPECIAL A ĂLORA CU MITRĂ PE CAP…PENTRU CĂ PEȘTELE DE CAP SE-MPUTE…CHIAR DACĂ SE CURĂȚĂ DE LA COADĂ…coadă ce abia mai palpită, de multe ori ascultând ce spune capul prost, eretic și țâfnos!
„@wizitator”,esti un mic antihrist. „Tot cel ce nu-l va mărturisi pe Hristos ca a venit în trup de la diavolul este și acum știm ca s-au arătat mulți antihristi” spune Sfântul Apostol și evanghelist Ioan. Dacă Hristos spune de marginile pământului, de cupola pământului. de temeliile pământului, atunci cine Îl contrazice este antihrist. Apropo, ca tot ești îndrăgostit de pământul bila, minge, sfera care se învârte cu 1600 de kilometri pe oră în jurul soarelui, care și el(soarele cu întregul sistem solar) se învârte cu 128000!de km în jurul galaxiei, etc. Te întreb cum Îl vor vedea toți pe Hristos la a doua venire, când jumătate se afla pe cealaltă parte a bilei, mingii, sferei?! Sau îl faci cumva mincinos pe Hristos?!
E în PLIN DELIR MISTIC!
Este atât de înciudat, de crizat. mai că și-ar mușca deștele dar n-are cu ce să mai scrie-apoi….
S-a oprit?
Cred că s-a dus să-și facă o cafea…și aseară a avut TREABĂ…au tot ”comentat” alții… din cărți, pentru/în numele lui…
Tipul e interesa(n)t, se manifestă în antiteză: fie șmecheraș miștocar față de ce scriu alții, ironizând de-a valma…fie o dă în asceză, dând copy/paste din Biblie, de parcă noi n-am avea niciunul Cartea Cărților!
Ce vrea să ne transmită: că e un călugăraș sau un mirean cu aspirații de famen, ”fiind” sau tinzând spre o călugărie albă, în lume…pentru că unii s-au făcut fameni pe sine pentru Împărăția Cerurilor…cam așa s-ar deduce fiindcă din citat, se crede printre cei ALEȘI, adică dintre cei care nu s-au întinat cu femei, fiind feciorelnici!
@vizitator, te-am întrebat ceva și nu mi-ai răspuns. N-ai cum să răspunzi pentru ca nu poți contrazice Duhul Sfant. Când nu ai argumente driblezi sau jignesti. Ești cu multa treaba pe aici. Folosești citatele din Sfânta Scriptura exact ca sectanții. ” Voi cei tari la cerbice și netaiati împrejur la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfant” le spune Sfântul Ștefan jidaniilor nepocaiti din vremea lui (strămoșii celor de astăzi). Vezi, ca ești sub blestemul Sfinților Parinti!