Papa Francis de la Roma a confirmat noua publicare a Carţii de Rugăciuni care, introducând schimbări în textul Rugăciunii Domnesti din Evanghelie, cunoscuta şi ca “Tatăl Nostru”. Astfel, în noua ediţie, cuvintele rugăciunii ”Şi nu ne duce pe noi în ispită”(non indurci in tentazione) vor fi schimbate cu “nu ne lăsa să cădem în ispită” (non abbandonarci alla tentazione). Această decizie a Papei Francis, la fel ca şi posibilitatea unei vizite a Capului Bisericii Catolice în Rusia, au fost discutate de bine-cunoscutul profesor de la Academia de Teologie din Moscova Alexei Ilyich Osipov în cadrul Tsargrad TV.
Alexei Ilyich, în 2017 Papa Francis a anunţat că nu e mulţumit cu textul evanghelic al rugăciunii Tatăl Nostru, în măsura în care cuvintele, “nu ne duce pe noi în ispită” conduc credincioşii la interpretarea falsă — ca şi cum Dumnezeu Însuşi îi poate ispiti. Dar acum nu e vorba doar de părerea personală a Şefului Vaticanului — schimbările au fost făcute în cărţile de slujbă. Care e motivul pentru asta, şi este acceptabil în vreun fel să “editezi” cuvintele lui Iisus Hristos ?
Motivul este evident: E adevărat că aceste cuvinte din Tatăl Nostru nu sunt corect înţelese uneori. Dar atenţie: Atunci când în literatura şcolară îl cităm chiar si pe cel mai elementar autor, indiferent de cum se exprimă acesta, fie destul de clar, fie destul de literar, îi cităm cuvintele fără a le schimba. Doar după aceea, dacă e nevoie într-o citare, comentăm — fie direct, fie într-o notă barată.
Iar în cazul acesta sunt chiar cuvintele lui Hristos! Cum să îndrăzneşti să le schimbi? Fă un comentariu dacă vrei, dar să spui că Tatăl Nostru trebuie citit “aşa”, iar Tu, Doamne Iisuse, nu te-ai exprimat “prea fericit”, e ceva ce eu consider a fi de o totală ireverenţă faţă de Hirstos Însuşi. Iar asta este încă o dovadă că titlul papal, “Vicarul lui Hristos pe Pământ” nu e doar o frază formală, ci o foarte reală, deşi puţin înţeleasă mândrie exacerbată. Este încă o dovadă despre ce este Catolicismul în realitate.
De fapt, până acum nu a mai fost un papă atât de liberal ca Francisc. Mai demult, am crezut că n-ar putea exista un papă mai rău ca Papa Ioan Paul al doilea, dar se pare că m-am înşelat. Papa de dinainte de Fracisc, Benedict al XVI-lea, a fost un adevărat Catolic — serios şi cu convingeri. Dar nu, n-a fost potrivit. Ei bine, şi Francisc nu e doar un om de vârsta noastră în sensul timpurilor, dar un om de vârsta vremurilor noastre, spiritul vremurilor noastre. El este un om căruia nu-i este ruşine să facă paşi ce trec peste o linie a reverenţei către Sfânta Scriptură, şi a învăţăturilor lui Hristos.
Amintiţi-vă cum a îndrăznit să-L numească pe Hristos un “diavol”: Într-o predică de cinci minute a spus-o de câteva ori explicând o zicală apostolică — a folosit cuvântul. Iezuit! Ăsta-i iezuitismul pentru voi! Apropo, Yuri Feodorovich Samarin (un filosof slavofil rus — Tsargrad] a făcut o evaluare excelentă a iezuitismului în broşura sa, “Iezuiţii şi relaţia lor cu Rusia.”
Întâmplător, acest ultim punct este extrem de relevant astăzi. Se dovedeşte că în problemele teologice, Papa Francis este un adevărat liberal, dar în privinţa autorităţii şi a influenţei sale, inclusiv în Ucraina, unde Greco-catolicii fac prăpăd, este un totalitarist?
El este totalitarist atât în cazul acesta, cât şi în celălalt — “fac ce vreau. Nu iau în considerare Tradiţia Sfântă a Bisericii.” Iar privind încercările sale de a impune autoritate asupra a tot ce-i aparţine, şi asupra a tot ce şi-ar dori să-i aparţină, Papa Francis duce fosta politică a Romei.
Aici, (în chestiuni teologice—Tsargrad) vedem ce “chestiuni” apar. Iată-le: “Vicarul lui Hristos pe Pământ!” Chiar şi Cicero avea o explicaţie religioasă a cuvântului, “reverenţă”. Iar unde nu e reverenţă, nu e de fapt nicio religie. Aici, sub stindardul lui, “trebuie să explicăm oamenilor ce-a vrut să spună Hristos”, ei îndrăznesc să-i schimbe cuvintele!
În acest context, nu mă pot abţine să pun această întrebare concludentă. Recent, în timpul vizitei sale neinvitate (din partea Bisericii Ortodoxe Bulgare) în Bulgaria, Papa Francis şi-a exprimat dorinţa de a “face o vizită în Rusia”. Cum vedeţi posibilitatea reală a unei astfel de vizite?
Nu văd niciun aspect pozitiv ce-ar putea apărea pentru Biserica Noastră şi pentru poporul nostru ca rezultat al unei asemenea vizite. Dar sunt o grămadă de aspecte negative!
Amintiţi-vă ce s-a întâmplat în timpul vizitelor papale în ţările ortodoxe (Ucraina, Georgia, şi bineînţeles Bulgaria). Un număr uriaş de corespondenţi străini a descins, toată lumea din presă ţipa şi striga, “Papa, papa!”, şi pentru mulţi oameni care nu sunt încă stabili în credinţă, care nu înţeleg diferenţa dintre catolicism şi ortodoxie, o astfel de vizită ar putea fi ca un o lovitură de ciocan peste credinţa lor.
Prin urmare, eu consider că o vizită a papei ar putea deveni o foarte puternică lovitură asupra întregii noastre naţiuni şi asupra credinţei creştin Ortodoxe. Trebuie să ne aminitm că spiritul catolicismului este absolut lumesc; nu mai e nimic religios acolo. Chiar şi în secolul al nouăsprezecelea St. Theofan Pustnicul a spus foarte précis şi bine că catolicii nu au o biserică ci o corporaţie politică. Aşadar, o astfel de vizită n-ar aduce absolut niciun beneficiu Bisericii noastre sau poporului — fără nicio-ndoială.
Traducerea: Costin Ştirbu
Pe noi nu ne afecteaza cu nimic ca nu suntem catolici. Si nici pe toti catolicii. S-a schimbat doar forma de traducere in italiana nu forma in latina (de baza la catolici).
Papa Francisc ca totii iezuitii – prea creativ zicand ca explica…pentru tineri.
Acest papa si altii chiar ortodocsi fiind preoti, nu inteleg. Ca daca tinerii sunt interesati de biserica si de credinta ei au nevoie sa simta ca vin acasa. Nu e nevoie sa ne vanati incercand sa ne ghiciti dorintele. Cand revii acasa vor fi imbratisari, si admonestari, si sarutari si ispite multe. Dar locul e fix.
Daca biserica e o chestie mobila, cand te cheama Domnul acasa, unde te duci? Alergi dupa o rulota sau gasesti o casa? Ca iti ia poate mult sa gasesti casa dar o rulota iti ia si mai mult sa o gasesti.
Nu mai schimbati nimic ca nu e nevoie. Unii ne caim dar vrem sa gasim un sprijin.
Si papa si daniel au tupeul de a schimba:”patriarhul”daniel in tinerete il „corecteaza”pe Hristos in pilda tanarului bogat in prezenta parintelui Adrian Fageteanu”daca Hristos a spus ca nu se va mantui,eu voi face asa fel ca el sa se mantuiasca!”O vorba din popor spune:cine se aseamana…”
Daca le pasa papistasilor doar de suprematia administrativa a Romei in biserica, la Ferrara Florenta cedau teologic, doar ca sa o obtina in plus ca e ilogic ce sustin ei. Dar ei tineau la absurditatile lor si de alea le pasa mai mult decat orice. Atunci daca papa se boteza ortodox si dogma catolica se schimba oamenii ar fi ridicat din umeri si zuceau „na..se razgandira popii”. Acum daca s-ar intoarce papa la ortodoxie ar fi un scandal monstru. Unii din Vest ar face schisma, ar pleca si episcopi de-ai lor cu ei, s-ar simti tradati si abandonati de papa. Deoarece oamenii lor au studiat catehismul, se implica in politica bisericii, si vor catolicismul buncilor lor unii iar altii un progres depravat in numele new age. Acum orice revelatie ar avea Vaticanul le trebuie muuult curaj si sacrificiu ca sa mai spuna ca au gresit. Dumnezeu le-ar fi aproape dar efortul si necazul lor tot ar fi.
Asa ca deocamdata se face ca nu se face nimic.
Agitatia papei poate nu da roade bune dar e fireasca. Poate un papa mai tanar ar avea mai mult curaj. Sau un papa batran mai obosit si mai sictirit de fitele teologilor catolici.
Absurditatea este ca ei zic ca nu exista nicio dogma ortodoxa cu care sa nu fie de acord spre deosebire de protestanti unde nu le recunosc decat botezul si doar la unii dintre ei. Pai…??? Atunci sa fie de acord si sa renunte la ale lor care vin in contradictie cu ortodoxia.
Si cine va comenta treaba lor. Nici Hristos n-a fortat pe nimeni.
Oricum lumea atee va rade de biserica cu rautate si dispret orice ar face sau ar zice. Si cine vrea ateism acolo se va duce din placere. Si altii la noile religii in numele Vrajmasului de obste care s-a molesit foarte si face pe iubitorul de oameni.
Sarpele vaneaza tarandu-se pe jos. Dar si cand inghite, inghite mancarea toata. O va digera mai tarziu.