Asa zic cei ce ne indeamna sa dormim, cum ca mai e mult pana departe. Ca nici macar Domnul nostru Iisus Hristos nu stie. Si aduc ei ca argument versetul:
“Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
Am mai discutat noi pe aici despre nelogica acestei zise. Pai daca nimeni nu stie, atunci de unde stiu teologii roz ca mai e mult pana atunci?
Dar oare Iisus Hristos chiar nu stie? El care ne avertiza despre cum va fi, nu stia si cand va fi?
Sa ne amintim si de versetul:
„Iar de la smochin învăţaţi pildă: Cînd mlădiţa lui este fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că aproape este vara. Tot aşa şi voi, cînd veţi vedea acestea toate, cunoaşteţi că aproape este lîngă uşi”
Adica ne vorbeste despre semne, dar nu stie mai multe?
Fratilor, am tot repetat: cand nu suntem dumiriti, fuga la colosi. Nu la habaucii teologi ai iadului.
Asadar, iata ce ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur:
Cat priveste timpul celei de a doua veniri, Domnul spune apostolilor Sai numai atat, ca “de la smochin vor trebui sa invete” a cunoaste “apropierea acestor vremuri”. Cum trebuie sa intelegem asemanarea cu smochinul, ne spune Domnul insusi, zicand: “Cand mladita lui devine frageda si odrasleste frunze, stiti ca vara e aproape; asa si voi, cand veti, vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape langa usi” (vers. 33-34). Cand vom vedea, deci, ca se produc semnele amintite mai sus, sa stim ca venirea Domnului e aproape. Cuvintele “la usi” sau “langa usi” vor sa exprime cat mai intuitiv iminenta venire a Domnului. Pluralul exprima pluritatea usilor noastre. De aceea, după ce Hristos a spus ucenicilor totul, după ce a spus vremurile şi împrejurările şi i-a dus chiar pînă la uşi – că le-a spus: „Aproape este, lîngă uşi”-, a. trecut sub tăcere ziua. „De cauţi ziua şi ceasul acela, îţi spune Domnul, n-ai s-o auzi de la Mine! Dar de întrebi de timpuri şi de semnele înainte mergătoare acelei zile, nu-ţi voi ascunde nimic şi ţi le voi spune pe toate cu de-amănuntul. Că Eu cunosc ziua aceea ţi-am arătat prin multe; ţi-am spus cîtă vreme va trece, ţi-am spus toate cele ce se vor întîmplă şi cît va trece de la acele întîmplări pînă în ziua aceea – că asta a arătat pilda cu smochinul – şi te-am adus chiar pînă în pridvorul acelei zile. Dacă nu-ţi deschid şi uşa, apoi o fac asta spre folosul tău”.
Sa citim insa integral OMILIA LXXVII de la https://archive.org/stream/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei/sfantul_ioan_gura_de_aur_scrieri_omilii_la_matei_djvu.txt
„Iar de la smochin învăţaţi pildă: Cînd mlădiţa lui este fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că aproape este vara. Tot aşa şi voi, cînd veţi vedea acestea toate, cunoaşteţi că aproape este lîngă uşi” 1
Pentru că Hristos spusese: „îndată după necazul acelor zile” , iar ucenicii căutau să ştie cît timp după necazul acelor zile şi mai ales doreau să ştie ziua, de aceea le dă pilda smochinului, arătîndu-le că nu este mult, ci îndată va fi şi venirea Lui. Le-a arătat aceasta nu numai prin pilda smochinului, ci şi prin cuvintele spuse după aceea: „ Cunoaşteţi că aproape este, lîngă uşi”.
Prin aceste cuvinte Hristos mai profeţeşte şi altceva: profeţeşte pentru drepţi vara cea duhovnicească şi liniştită, care va fi în ziua aceea, după iarna veacului acestuia; pentru păcătoşi, dimpotrivă, iarnă după vară. Aceasta a arătat-o cînd a spus puţin mai jos că ziua aceea va veni peste ei în timp ce ei vor mînca şi vor chefui 3 . Dar S-a slujit de pilda smochinului nu numai ca să arate cît mai este de la acele zile pînă la venirea Lui – că ar fi putut s-o spună şi în alt chip -, ci ca să şi încredinţeze prin această pildă că negreşit cuvintele Sale se vor împlini. După cum trebuie să vină neapărat vara, cînd mlădiţa smochinului este fragedă şi înfrunzeşte, tot aşa şi venirea Lui. Hristos dă totdeauna ca pildă un fapt din natură cînd vrea să spună că ceva trebuie să se întîmple neapărat. Şi fericitul Pavel face adeseori la fel ca Hristos. De aceea, după cum cînd Domnul vorbeşte despre înviere, spune: „Bobul de grîu căzînd în pămînt, de nu va muri, rămîne singur; iar de va muri, multă roadă aduce” 4 , tot aşa şi fericitul Pavel, fiind învăţat de Domnul, s-a folosit de aceeaşi pildă cînd a vorbit corintenilor despre înviere: „Nebun ce eşti! spune el, Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare” 5 .
Apoi, pentru ca apostolii să nu mai revină asupra aceluiaşi lucru şi să-L întrebe: „Cînd?”, Domnul le aduce aminte de cele spuse mai înainte, zicînd: „Amin grăiesc vouă, nu va trece neamul acesta pînă ce nu vor fi toate
– Care „ toate acestea”? Spune-mi!
– Cucerirea Ierusalimului, războaiele, foametea, ciuma, cutremurele, hristoşii mincinoşi, profeţii mincinoşi, însămînţarea Evangheliei pretutindeni, răzvrătirile, tulburările şi toate celelalte cîte am spus că se vor întîmplă pînă la venirea Lui.
– Dar atunci pentru ce a spus: „ neamul acesta”?
– Hristos n-a vorbit despre generaţia de oameni de pe vremea Lui, ci despre neamul credincioşilor. într-adevăr Scriptura întrebuinţează cuvîntul „neam”nu numai pentru a arăta pe oamenii care trăiesc în acelaşi timp, ci şi pe cei care au aceeaşi religie şi acelaşi fel de vieţuire, de pildă cînd spune: , Acesta este neamul celor ce caută pe Domnul” . Ceea ce spusese mai înainte că: „Trebuie să fie toate” şi că: „Se va propovădui Evanghelia” , acelaşi lucru îl arată şi aici cînd spune că toate acestea se vor întîmplă negreşit şi că va dăinui neamul credincioşilor, nefîind nimicit de nenorocirile amintite. Ierusalimul va fi dărîmat, cea mai mare parte dintre iudei va pieri, dar neamul credincioşilor nu va fi biruit nici de foamete, nici de ciumă, nici de cutremur, nici de zguduirile războaielor, nici de hristoşii mincinoşi, nici de profeţi mincinoşi, nici de înşelători, nici de trădători, nici de cei ce smintesc, nici de fraţii cei mincinoşi, nici de vreo altă încercare de acest fel.
Apoi, pentru a le întări şi mai mult credinţa, le spune:
„ Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” .
Cu alte cuvinte, Hristos spune aşa: „Mai uşor vor pieri aceste zidiri, tari şi nezdruncinate, decît să piară ceva din cuvintele Mele”. Cel care se împotriveşte acestora să cerceteze cele spuse de Hristos şi, de le va găsi adevărate – şi le va găsi negreşit -, să se încredinţeze din cele trecute şi de cele viitoare, să le cerceteze pe toate cu de-amănuntul şi va vedea că sfîrşitul faptelor mărturiseşte adevărul profeţiei Sale. A dat ca pildă stihiile firii: cerul şi pămîntul; şi a arătat, în acelaşi timp, că Biserica este mai de preţ decît cerul şi pămîntul, dar totodată S-a arătat şi pe Sine că este Creator al universului. Pentru că a vorbit de sfîrşitul lumii, lucru pus la îndoială de mulţi, Hristos a dat ca pildă cerul şi pămîntul spre a-Şi face cunoscută nespusa Lui putere şi spre a arăta cu multă autoritate că este Stăpînul universului; iar prin aceasta să facă vrednice de crezare spusele Sale chiar celor ce le pun foarte tare la îndoială.
„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” .
Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii”, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după înviere, cînd i-a văzut că sînt şi mai curioşi. Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după înviere însă le spune scurt: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile”. Apoi, ca apostolii să nu spună: „Sîntem nedumeriţi, sîntem dispreţuiţi, odată ce nu sîntem vrednici să ştim nici lucrul acesta”, Domnul continuă: „Pe care Tatăl le-apus în a Sa Stăpînire” . Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său, ca să le arate apostolilor că înfricoşător este lucrul acesta şi să nu-L mai întrebe. Dacă n-ar fi aceasta explicaţia, dacă Fiul într-adevăr n-ar şti ziua aceea, cînd o va şti? O va şti, oare, odată cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul îl ştie bine pe Tatăl şi tot aşa de bine cum şi Tatăl îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Mai mult! Duhul cercetează şi adîncurile lui Dumnezeu; se poate, oare, ca Fiul să nu ştie nici timpul judecăţii? Se poate, oare, ca Fiul să ştie cum trebuie să judece, se poate să ştie tainele fiecărui om şi să nu ştie ceea ce-i cu mult mai neînsemnat decît aceasta? Se poate, oare, să nu ştie ziua, odată ce „toate prin El s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut ”?Cel Ce a făcut neamurile, a făcut negreşit şi anii; iar dacă a făcut anii, a făcut şi ziua aceea. Cum poate, dar, să nu ştie ziua pe care a făcut-o?
Voi, ereticilor, spuneţi că ştiţi şi fiinţa Fiului; şi Fiul să nu ştie, oare, nici ziua venirii Lui; să n-o ştie Fiul, Care este necontenit în sînul Tatălui? 16 . Şi este un lucru cu mult mai mare – şi nespus mai mare – să ştii fiinţa Fiului decît să ştii zilele! Cum? Vă atribuiţi vouă mai multă pricepere, iar Fiului nu-I îngăduiţi cît de cît, Fiului, „în Care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” 17 ?Dar nici voi nu ştiţi ce este fiinţa lui Dumnezeu oricît v-aţi zbate şi nici Fiul nu ignorează ziua aceea, ci o ştie foarte bine. De aceea, după ce Hristos a spus ucenicilor totul, după ce a spus vremurile şi împrejurările şi i-a dus chiar pînă la uşi – că le-a spus: „Aproape este, lîngă uşi”-, a. trecut sub tăcere ziua. „De cauţi ziua şi ceasul acela, îţi spune Domnul, n-ai s-o auzi de la Mine! Dar de întrebi de timpuri şi de semnele înainte mergătoare acelei zile, nu-ţi voi ascunde nimic şi ţi le voi spune pe toate cu de-amănuntul. Că Eu cunosc ziua aceea ţi-am arătat prin multe; ţi-am spus cîtă vreme va trece, ţi-am spus toate cele ce se vor întîmplă şi cît va trece de la acele întîmplări pînă în ziua aceea – că asta a arătat pilda cu smochinul – şi te- am adus chiar pînă în pridvorul acelei zile. Dacă nu-ţi deschid şi uşa, apoi o fac asta spre folosul tău”.
Dar ca să vezi şi altfel că nu din pricina neştiinţei a trecut Hristos sub tăcere ziua, uită-te că, după cele spuse, a mai adăugat şi un alt semn.
„Precum în zilele lui Noe mîncau şi beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” 78 .
A spus acestea, ca să arate că va veni dintr-o dată, pe neaşteptate, cînd majoritatea oamenilor vor petrece şi vor benchetui. Şi Pavel spune lucrul acesta, grăind aşa: „ Cînd vor zice pace şi linişte, atunci fără de veste va veni peste ei pieirea” 79 ; şi ca să arate că vine pe neaşteptate, a spus: „ca şi durerea celei ce are în pîntece” 20 .
– Dar atunci, cum de a spus Hristos: „După necazul acelor zile” 27 ? Dacă atunci va fi petrecere, pace şi linişte, după cum zice Pavel, pentru ce Hristos a spus: ,JDupă necazul acelor zile” 7’Cum e necaz, cînd e petrecere şi veselie?
– Petrecere, veselie şi pace pentru cei ce trăiesc ca nişte nesimţiţi. De aceea Pavel n-a spus: „Cînd va fi pace”, ci: „Cînd vor zice pace şi linişte”, arătînd nesimţirea lor, ca şi a acelora de pe vremea lui Noe, care se desfătau în nişte păcate ca acestea. Dar nu drepţii, ci cei care trăiau în necaz şi supărări. In aceste cuvinte Domnul arată că atunci cînd va veni antihrist oamenii cei fără de lege se vor deda la cele mai ruşinoase plăceri şi nu vor mai nădăjdui în mîntuirea lor. Atunci îmbuibări, ospeţe şi beţii. De aceea Domnul a şi dat o pildă care se potriveşte cu realitatea: „Ca atunci, spune El, cînd Noe făcea corabia şi cînd oamenii n-au crezut”. Atunci corabia stătea în mijlocul lor şi le vestea mai dinainte nenorocirile ce vor veni, dar ei se uitau la ea, petreceau şi se veseleau ca şi cum nu avea să vină nici o nenorocire. Tot aşa şi atunci cînd se va arăta antihrist; după antihrist, sfîrşitul lumii şi chinurile cele de la sfîrşitul lumii şi pedepsele cele cu neputinţă de suferit; dar cei stăpîniţi de beţia răutăţii nici nu-şi vor da seama de grozăvia celor ce vor veni peste ei. De aceea şi Pavel a spus: „ca durerea celei ce are în pîntece”. Aşa vor veni peste ei nenorocirile acelea groaznice şi de neîndurat.
– Dar pentru ce Domnul n-a dat ca pildă nenorocirile venite asupra Sodomei?
– A vrut să dea pildă de o nenorocire ce a cuprins întreaga lume; o nenorocire care n-a fost crezută, deşi a fost prezisă. De aceea, pentru că majoritatea oamenilor nu cred în cele viitoare, Hristos îi încredinţează de acestea prin cele întîmplate în trecut, ca să le zguduie sufletul. In afară de cele spuse, Hristos ne mai spune totodată că El a făcut şi pe cele de pe timpul lui Noe.
Apoi dă iarăşi un alt semn, prin care arată cu prisosinţă că nu-I este necunoscută ziua venirii Lui.
– Care-i acest semn?
– „Atunci din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor mâcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Deci privegheaţi că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru” .
Toate acestea sînt dovezi că El ştie ziua aceea şi că vrea să-i împiedice pe ucenici de a-L mai întreba. De aceea a grăit şi de zilele lui Noe, de aceea a şi spus: „doi de vor fi într-un pat” 23 , pentru a arăta că va veni aşa pe neaşteptate, aşa, cînd toţi vor fi fără de grijă; cuvintele „două care macină „spune tocmai că n-au nici o grijă. In afară de aceasta Domnul mai arată că sînt luaţi şi lăsaţi şi robii şi stăpînii şi cei care trăiesc fără să muncească şi cei ce muncesc şi cei cu ranguri mari şi cei fără ranguri, aşa cum spune în Vechiul Testament: „De la cel ce sade pe tron pînă la roaba cea de la moară” . Pentru că mai înainte spusese că bogaţii se mîn-tuie cu anevoie 25 , acum arată că nu pier negreşit toţi bogaţii şi nici nu se mîntuie toţi săracii, ci şi din aceia şi din aceştia unii se mîntuie, iar alţii pier. Mie mi se pare că Hristos a vrut să arate că venirea Lui va fi noaptea. Acelaşi lucru îl spune şi evanghelistul Luca 26 . Vezi că le ştie foarte bine pe toate?
Apoi iarăşi, pentru ca ucenicii să nu-L mai întrebe, a adăugat: „Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru”. N-a spus: „Nu ştiu”, ci: „Nu ştiţi”. Cînd era aproape să le spună ceasul venirii Sale, Hristos Se opreşte şi iarăşi îi depărtează de întrebare, pentru că vrea să-i facă să fie necontenit pregătiţi. Le spune: „Privegheaţa”, arătîndu-le că nu le spune ziua şi ceasul venirii Sale, tocmai pentru a priveghea.
r Aceea să cunoaşteţi, că dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte vine furul ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata că în ceasul în care nu gîndiţi Fiul Omului va veni” 7 .
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
ORTODOXINFO ,poate ca ar trebui indemnati oamenii sa citeasca toate Scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur (si toata opera sa ) dupa ce citresc Biblia integral.Ma gandesc ca asa nu mai are nimeni cum sa se rataceasca si sa se sminteasca spre alte …nebunii si ,,talcuiri” inteligente ,ale omului evoluat lu’ 2017.E o solutie ptr enorm de multi oameni ,care suntem inca ,,incapatanati” sa spunem ca stim ce se intampla dar… nu e asa deloc.
Roman
De aceea am si postat:
http://ortodoxinfo.ro/2017/11/09/carti-aur/
Stie…
Cuvinte de aur
Fratilor, am tot repetat: cand nu suntem dumiriti, fuga la colosi. Nu la habaucii teologi ai iadului.
BRAVO pentru indemnul asta!
Dintre oameni NIMENI nu stie cand va fi sfarsitul. Insa ceea CE STIM SIGUR (cu exceptia cazului in care Dumnezeu va face o minune in urma unei pocainte in masa a lumii) este ca in doar cativa ani documentele electronice vor deveni ceva obisnuit.
Foarte putini le vor refuza iar viata lor va fi din ce in ce mai grea pentru ca din zi in zi lumea se va virtualiza iar ei vor avea din ce in ce mai putin acces la ea.
Toti parintii cu viata sfanta care s-au referit la vremurile din urma au sustinut cu tarie ca documentele electronice reprezinta linia rosie care nu ar trebui trecuta de catre cei care-si doresc cu sinceritate mantuirea.
In aceste conditii, realist vorbind, cu darul lui Dumnezeu traim ultimii ani de cvasi-libertate in care mai putem face ceva in liniste (sa ne pregatim duhovniceste in primul rand dar si sa ne intarim pentru vremurile care vor urma prin simplificarea la maxim a vietii). Aceasta inseamna buna randuiala in cele ce tin de Biserica dar si retragere in locuri mai departate unde fiecare sa fie multumit cu un acoperis deasupra capului si cu o mica gospodarie in care sa traiasca precum taranii din vechime care nu aveau salarii sau pensii ci-si castigau cele de trebuinta prin sudoarea fruntii.
Fara discutie ca in zilele noastre este mai greu de trait taraneste chiar si decat acum 50 de ani. Comunitatile rurale sunt atinse de efectele globalizarii (ex. au ajuns sa depinda de sistemul economic global) iar oamenii duc o viata din ce in ce mai moderna si tehnologizata. Insa o astfel de viata impune intrarea in sistem.
In aceste conditii cei care vor refuza relationarea cu sistemul antihristic se vor chinui foarte tare pentru ca le va lipsi o mica infrastructura economica prin care sa poate face un mic schimb de produse si servicii (in mod normal asta se poate face cel putin la nivelul unei comunitati de cateva familii care sa poata acoperi cat de cat numarul de competente si activitati vitale (ex. de sanatate, de constructii, de educatie, de transport, de producere a hranei samd).
Cu mici exceptii (in care se vor strange cateva familii care se vor putea ruga si ajuta unii cu altii), vietuirea va fi la nivelul unei singure gospodarii in care oamenii se vor descurca cum vor putea.
Acesta nu este scenariu sf ci realitatea din urmatorii ani. Poate ca nici pana la venirea Antihristului nu mai este mult. Nu stim. Insa cele pe care le-am prezentat mai sus sunt clare ca lumina zilei.
Frumos raspuns si la subiect. De nu ne vom multumi cu cele ce avem din munca noastra si nu din sederea(odihna) noastra, caci nu am venit in lume ca sa ne odihnim, nu vom face fata vremurilor aratate mai inainte de Andrei. Asa vor fi lucrurile precum le-a descris Andrei, sau poate si mai apasatoare. Dar cine a spus vreodata ca se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu mancand, band si petrecand? N-a spus nimeni asa ceva. Acestea care vin sunt cele despre care s-a spus ca nici n-au mai fost si ca nici nu vor mai fi. De ce? Pentru ca vor fi culmea incercarilor deoarece ele preced sfarsitul de lume si Marea Judecata a lui Hristos.
Ni s-a atras atentia ca:”Cine va rezista pana la sfarsit acela se va mantui”. Deci lupta trebuie sa fie data de fiecare dintre noi cu orice pret. Cine va cauta sa-si salveze sufletul evitand prin orice mijloace luota duhovniceasca, acela isi va pierde sufletul, caci asa ni se spune in Scriptura. Deci evitarea sau ocolirea crucii(necazurilor) sau fuga de cruce ne conduce la esec duhovnicesc adica la iad.
Mai este ceva: Cuvintele le spunem cu oarecare usurinta, dar faptele exprimate de acestea cu greu le vom implini. Eu asa stiu. Cum imi este un pic greu, cum incerc sa scap de necaz sau nedreptate, pe cand toti Sfintii ne invata sa acceptam fara sa cartim necazurile. Parintele Dimitrie Bejan, unul dintre Sfintii inchisorilor comuniste ne spune ca daca primim necazurile ca venind din mana lui Hristos ne va fi usor sa le ducem, chiar vom fi bucurosi atunci cand ele vor fi nedreptati(In: Sfintii inchisorilor. Manastirea Petru-Voda, 2019, p. 114).
Sa citim cate ceva din patimirile Sfintilor din inchisorile comuniste pentru a vedea cum au trait ei aceste incercari pentru a ne fi mai usor in vreme de prigoana sau chiar de astazi incepand. Daca ei au acceptat acest jug, atunci sa-l acceptam si noi. Eu asa caut sa inteleg lucrurile. Deci toate cate ne vin(greutat sau suferinte) sunt venite din ingaduinta lui Hristos numai pentru binele si inteleptirea noastra. Atunci sa le purtam cu demnitate, adica fara sa cartim. Usor de spus, dar asta-i adevarul. Doamne ajuta !