Vaccinul ROR (MMR) este contaminat cu ADN fetal. Este produs de Merck si se foloseste si in Romania

S-a descoperit contaminarea cu ADN fetal a vaccinurilor ROR (MMR) ale Merck

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CORPUL LEGISLATIV, CU PRIVIRE LA ADN UL CELULAR FETAL PREZENT ÎN VACCINURI

De Theresa A. Deisher, Ph.D.
Sound Choice Pharmaceutical Institute

Numele meu este Dr. Theresa Deisher. Sunt fondator și conducător științific la Sound Choice Pharmaceutical Institute, a cărui misiune este de a educa publicul cu privire la siguranța vaccinurilor, precum și de a pune presiune asupra producătorilor, ca să furnizeze vaccinuri mai bune și mai sigure pentru public.

Mi-am obținut doctoratul la Universitatea Stanford în domeniul fiziologiei moleculare și celulare în 1990 și mi-am finalizat activitatea post-doctorală la Universitatea din Washington. Cariera mea a fost una în industria biotehnologiei comerciale, și am lucrat de la biologie de bază și descoperire de noi medicamente până la dezvoltare clinică.

Scriu cu privire la dovezi științifice de necontestat despre contaminarea cu ADN fetal a vaccinurilor împotriva rujeolei, rubeolei și a oreionului (ROR sau MMR), care trebuie făcută cunoscută parlamentarilor și publicului.

Vaccinul MMR II al Merck (precum și vaccinul împotriva varicelei, Pentacel și toate vaccinurile care conțin în componență hep[atită]-A) este fabricat utilizând linii celulare fetale umane și este puternic contaminat cu ADN fetal uman în procesul de producție.

Nivelul [de contaminare] la copiii noștri poate ajunge până la 5 ng/ml după vaccinare, în funcție de vârstă, greutate și volumul sanguin al copilului. Se cunoaște că acest nivel activează receptorul Toll-like 9 (TLR9), care poate provoca atacuri autoimune.

Pentru a ilustra capacitatea autoimună a unor cantități foarte mici de ADN fetal, luați în considerare acest lucru: travaliul este declanșat de ADN-ul fetal al bebelușului, care se acumulează în sângele mamei, declanșând o respingere imună masivă a copilului. Acesta este travaliul.

Funcționează astfel: Fragmentele ADN fetale [i] ale bebelușului, având în lungime aproximativ 300 de perechi de baze, se găsesc în serul [sanguin al] mamei însărcinate. Atunci când concentrația lor ajunge să fie între 0,46 și 5,08 ng/ml în ser, acestea declanșează nașterea prin mecanismul TLR9 [ii]. Nivelurile corespunzătoare din sânge sunt de 0,22 ng/ml și de 3,12 ng/ml.

Nivelurile de ADN fetal, la un copil, după ce a fost injectat cu vaccinuri, au ajuns la același nivel care declanșează respingerea autoimună a bebelușului de către mamă.

Oricine spune că ADN-ul fetal care ne contaminează vaccinurile este inofensiv, fie nu știe nimic despre imunitate și receptorii de tip Toll sau nu spune adevărul.

Dacă ADN-ul fetal poate declanșa travaliul (o reacție autoimună dorită în mod natural), atunci aceleași niveluri în vaccinuri pot declanșa la un copil autoimunitatea.

ADN-ul fetal fragmentat conținut în vaccinuri are o dimensiune similară, aproximativ 215 perechi de baze. [iii]

Aceasta este o dovadă biologică directă, că ADN-ului fetal contaminant din vaccinuri nu se găsește în cantități mici inofensive. Ele sunt un declanșator pro-inflamator foarte puternic.

Administrarea fragmentelor de ADN fetal uman (primitive) și care nu îi aparțin, la un copil, ar putea genera un răspuns imun care să reacționeze încrucișat cu ADN-ul copilului, deoarece ADN-ul contaminant ar putea avea secțiuni de suprapunere foarte asemănătoare cu ADN-ul copilului.

Copiii cu tulburare autistă au anticorpi împotriva ADN-ului uman în sistemul lor circulator, pe care copiii fără autism nu îi au. Acești anticorpi pot fi implicați în atacurile autoimune la copiii cu autism.[iv]

Universitatea Duke a demonstrat într-un studiu realizat recent că s-au observat îmbunătățiri semnificative ale comportamentului la copiii cu tulburări de spectru autism, când au fost tratați autolog cu propriul lor sânge cordonal [v].

Acest tratament arată clar că majoritatea copiilor cu autism nu s-au născut cu el, deoarece bolile genetice, precum sindromul Down sau fibroza musculară, nu pot fi tratate prin transplant autolog de celule stem.

Prin urmare, trebuie identificat și eliminat sau redus un declanșator din mediul înconjurător, sau declanșatoarele, introdus(e) în lume în jurul anului 1980, moment în care autismul a început să crească.

• Există o corelație semnificativă între punctul de cotitură spre creșterea ratelor de autism și trecerea în procesul de fabricare a vaccinurilor americane, de la linii celulare derivate din animale pentru vaccinul rubeolic la liniile celulare avortate de la om, la sfârșitul anilor 70 [vi].
• Cel mai vechi punct de cotitură, pentru anul de naștere a tulburărilor de tip  autist (AD), a fost identificat în 1981, pentru datele din California și SUA, precedat de o schimbare în procesul de fabricație:
  • În ianuarie 1979, FDA a aprobat trecerea în procesul de fabricație pentru virusul rubeolei cultivat pe țesuturi animale (virusul cu contagiozitate ridicată HPV-77, crescut, de exemplu, în celulele embrionilor de rață) la linia celulară fetală umană WI-38, folosind tulpina virusului RA27/3 [vii]. Atât vaccinul rubeolic monovalent recent aprobat, cât și vaccinul trivalent de rujeolă, oreion și rubeolă utilizează linia celulară fetală WI-38, pentru fabricarea fracțiunii de vaccin rubeolic.
• Înainte de 1980, tulburarea de spectru autism a fost o boală foarte rară, aproape necunoscută. Conform cifrelor CDC, rata de autism în 2014 a fost de 1 la 59 de copii, o creștere foarte abruptă din 2000, când a fost de 1 la 150. CDC: ”Costurile totale pe an pentru copiii cu ASD în Statele Unite Statele au fost estimate între 11,5 miliarde dolari – 60,9 miliarde dolari (2011 dolari SUA) [viii].”
• Recent, duplicările și delețiile cromozomiale ”de novo” au fost recunoscute în proporție de până la 10% în tulburările de spectru autism simplu, coroborând declanșatoarele de mediu asupra geneticii tulburărilor de spectru autism [ix].
• Fracțiunea de rubeolă a vaccinului MMR conține contaminanți cu ADN fetal uman de aproximativ 175 ng, de 10 ori mai mult decât pragul OMS recomandat, de 10 ng pe doză de vaccin [x].
• Nici un alt medicament de pe piață nu ar primi aprobarea FDA fără profil profund de toxicitate (FDA urmează liniile directoare internaționale ICH) -> acest lucru nu a fost niciodată efectuat de industria farmaceutică, pentru contaminarea cu ADN, în vaccinul MMR (ROR).
• Vaccinurile produse cu linii celulare fetale umane conțin reziduuri celulare și ADN uman rezidual, care contaminează și care nu pot fi complet eliminate în timpul procesului de purificare a virusului, din fluxul de producție [xi]. Mai mult, ADN-ul nu este caracterizat doar prin secvența sa (ATCG), ci și prin modificarea epigenetică (de exemplu, modelul de metilare a ADN-ului etc.). Această ornamentare are o specificitate ridicată la nivel de specie, motiv pentru care ADN-ul ne-uman va fi eliminat, în timp ce acest lucru nu este neapărat să se întâmple în cazul ADN-ului fetal uman.

Injectarea copiilor noștri cu contaminanți de ADN fetal uman vine cu riscul de a provoca două patologii bine stabilite:

1) Mutageneza prin inserție: ADN-ul uman fetal se încorporează în ADN-ul copilului provocând mutații. Terapia genică utilizând recombinarea fragmentelor mici omoloage a demonstrat că o cantitate de 1,9 ng/ml, atât de mică, de fragmente ADN au ca rezultat inserarea în genomul celulelor stem, la 100% dintre șoarecii injectați [xii]. Nivelurile fragmentelor de ADN fetal uman, la copiii noștri, după vaccinare cu vaccinuri cu MMR (ROR), Varivax (varicelă) sau vaccinuri împotriva  hepatitei A, ating niveluri de peste 1,9 ng/ml.

2) Boala autoimună: ADN-ul uman fetal declanșează sistemul imunitar al unui copil, pentru a-și ataca propriul corp.

O preocupare suplimentară: contaminarea cu retrovirusuri.

Retrovirusul endogen uman K (HERVK) este un contaminant în vaccinul împotriva rujeolei / oreionului / rubeolei [xiii].

• HERVK poate fi reactivat la oameni [xiv]. Acesta codifică o proteină (integrază) specializată în integrarea ADN-ului în genomul uman.
• Mai multe boli autoimune au fost asociate cu activitatea HERVK [xv].
• Este, de asemenea, din aceeași familie de retrovirusuri ca virusul MMLV utilizat într-un studiu de terapie genică, în care o inserție neadecvată a genei (mutageneză prin insertie) a condus la mutații somative suplimentare și cancer la 4 din 9 băieți tineri [xvi].
• Prin urmare, este posibil ca fragmentul genei HERVK prezent în vaccinul MMR să fie activ, codificat pentru integraza sau proteina de înveliș și astfel are potențialul de a induce inserția genelor, favorizând mutageneza prin inserție și autoimunitatea.

Prezența, atât a ADN-ului fetal contaminant la un nivel ridicat, cât și a contaminării cu HERVK, în vaccinul MMR (ROR) este un risc nestudiat, cu implicații și pericole uriașe pentru sănătatea publică și individuală.

Soluția: Forțarea producătorilor pentru a reveni la vaccinurile împotriva rubeolei, derivate din linii celulare animale, așa cum s-a făcut cu succes în Japonia:

• Pe baza tulpinilor Takahashi de virus viu atenuat al rubeolei, produs pe celule din rinichi de iepure. O doză unică a acestui vaccin a fost recent dovedită că păstrează imunitatea timp de cel puțin 10 ani, când rubeola a fost sub control regional [xvii].
• Separarea vaccinului MMR (ROR) în trei vaccinuri, opțiuni oferite individual în Japonia.

Procesul de fabricare a vaccinului MMR (ROR) trebuie modificat, pentru a aborda și elimina riscurile de mai sus pentru public.

Vă multumesc ca luați în considerare. Voi fi bucuroasă să vă răspund la întrebările pe care le puteți avea, cu privire la cele de mai sus.

Cu sinceritate,

Theresa A. Deisher, Ph.D.

Citiți scrisoarea completă, inclusiv referințele, pe InformedChoiceWA.org.