Cimitirul-fantomă de la marginea Bucureștiului: 5.000 de copii băgați în gropi comune în Pipera

Peste 5.000 de copii și neidentificați au fost băgați în aproximativ 100 de gropi comune în două cimitire, zise ale săracilor și copiilor, în Pipera şi Frumuşani. Totul s-a petrecut între anii 1997 și 2000. Pe majoritatea crucilor, acum noi, din berton, nu mai scrie nimic. Arată ca un cimitir-fantomă. Dar ascunde durerea unei mame al cărei copil a fost rătăcit în una din aceste gropi comune, iar acum nu îl mai găseşte. Femeii a făcut plângeri împotriva celor care i-au adus aici copilul şi a primit o amendă penală ca să tacă…

În data de 21.08.2014 la sediul Inspectorului General al Poliţiei a fost depus o plâgere înregistrată la numărul 158778. Prin acest document, Angela Tudorache, asistent medical la un spital din Bucureşti, cerea organelor abilitate să caute trupul copilului ei, decedat în 1997 în Spitalul Municipal şi înhumat, cu ”documente care nu se mai găsesc”, într-una din gropile comune din cimitrul de copii din Pipera. Povestea femeii este halucinantă şi înfiorătoare în acelaşi timp.

”L-am născut pe Gabriel, primul meu copil, în 1997 şi au venit după două zile să-mi spună că a decedat. Am înnebunit de durere. Atunci mi-au pus în faţă un document prin care cedam corpul copilului, pentru a fi înhumat de către nu ştiu cine. Spuneau că, nefiind botezat, îi trebuie o slujbă specială, de care se vor ocupa ei. Am semnat, dar vă spun că în acel moment nu ştiam ce semnez. Apoi am cerut să îmi arate copilul, şi m-au dus la morgă. Gabriel era într-un frigider, tăiat în două, fără organe. I se făcuse autopsia. I-am rugat să mă lase să îl iau şi să mă ocup de el, să fie cusut, îmbrăcat şi pus într-un sicriu. Nu m-au lăsat, mi-au reaminti că am semnat hârtia şi că va fi înhumat, spuneau atunci, de Patriarhie”, ne-a declarat Angela Tudorache (foto).

”M-am judecat cu ei timp de aproape 10 ani”

După un an, în 1998, Angela a mers la Patriarhie să afle unde i-au înhumat copilul. ”Secretarul de acolo mi-a spus uimit că Patriarhia nu se ocupă cu aşa ceva. A pus mâna pe telefon şi a sunat la Spitalul Municipal pentru a cere lămuriri. Abia aşa au catadicsit cei de la spital să îmi spună că băiatul a fos băgat în cimitirul copiilor din Pipera, într-o groapă comună, la poziţia 7. Am mers până acolo plângând. De ce nu mi-au dat copilul să îl înhumez, de ce l-au băgat într-o groapă comună, unde mai sunt 40 de copii?”, şi-a continuat destăinuirea Angela Tudorache.

În cimitir a avut însă supriza să constate că numele Tudorache apare pe tăbliţele a două cruci alăturate, împreună cu numele altor câtorva zeci de copii. În cele două gropi erau aproxiamtiv 100 de micuţi, decedaţi toţi în 1997. Angela a hotărât atunci să ridice două monumente funerare pe numele Gabriel Tudorache, pe ambele locuri în care a găsit plăcuţele, şi să cheme spitalul în instanţă pentru ceea ce i-a făcut.

”Am cerut dosarul copilului meu cu foile de observaţie şi toată documentaţia legată de boală şi deces. M-am judecat cu ei timp de aproape 10 ani şi  nu am reuşit să dau de documentele care să ateste cauza decesului băiatului meu şi locul în care este înhumat. Am primit răspunsul că arhivele au fost inundate, de două ori, şi au fost deteriorate irecuperabil. De ce m-au pus, în spital, să semnez acel document că cedez trupul copilului şi cine sunt ei, încă nu mi s-a clarificat? Am mers la IGP şi am depus o plângere pentru a afla unde au ascuns trupul copilului meu, ca să-i pot aprinde o lumânare la căpătâi”, ne-a spus Angela Tudorache printre lacrimi.

Cum este posibil ca în România să existe, după 1990, gropi comune pentru copii, care este povestea lor şi cine i-a băgat acolo?

Între 20 și 50 de copii bagați într-o groapă

Spațiul despre care vorbim se află în cimitirul parohial Pipera, unde aproxiamtiv 100 de cruci, aliniate perfect, nu au nici un nume pe ele. Este un fel de cimitir-fantomă. Doar pe una din cruci, se găseşte o tablă pe care sunt scrie 37 de nume. În mod straniu, aceste nume nu sunt însoţite şi de prenume:Nanu, Iacob, Ţiriac, Ionescu, Mogoş, Voicu…

În afară de acestă tablă, peste tot numai cruci albe, nescrise, ca nişte fantome, cât vezi cu ochii! Ce să fie acest sinistru?

Putem desluși această enigma cu ajutorul unor fotografii ale aceleiaşi locaţii, făcute în anul 2007. Pe atunci, crucile erau din lemn şi fiecare avea câte o tablă pe care erau scrise numele decedaţilor însumaţi aici – fără prenume -, câte 30, 40 sau 50 într-o groapă comună. Toţi copii!  Da, aici sunt înhumați aproximativ 5.000 de copii în 100 de gropi comune.

”Pe această fâșie sunt înhumați câteva mii de copii. S-au săpat gropi adânci și au fost înhumați acolo. Chiar eu am ținut slujbele acestor sărmani aduși din diferite spitale și cămine, cei mai mulți cu vârsta sub un an. Registrele sunt la asociația care s-a ocupat de înhumare. Nu avea cine să să se îngrijească de înhumarea creştinescă a acelor copii,… A fost un gest creştinesc”, ne-a spus preotul paroh din Pipera, părintele Mihai Bogdan.

Interesant este faptul că marea majoritate copiilor trecuţi pe răbojul gropilor comune au murit în 1997. Trebuie menţionat că în 1997, conform statisticilor, au murit 5.209 copii în întreaga ţară. Asta ar însemna că 80% dintre ei, cel puţin, au fost aduşi în Pipera.

În Frumuşani există un cimitir asemănător

 

Asociaţia care s-a ocupat de copiii băgaţi în gropi comune se numeşte Frăţia, iar Pipera nu este singura locaţia unde asociaţia a săvârşit asemenea gesturi „creştineşti”. În Frumuşani, Frăţia a înhumat, tot în anul 1997, aproximativ 250 de neidentificaţi şi de copii în 11 gropi commune. În anul 2002 a avut loc o anchetă a Inspectoratului General al Poliţiei privind gropile comune din Frumuşani. Poliţiştii au luat toate registrele de evidenţă ale asociaţiei Frăţia, şi cele de la Frumuşani şi cele de la Pipera, apoi au propus neînceperea urmăririi penale. Imediat după anchetă toate crucile gropilor commune din Frumuşani au dispărut, transformând locaţia într-un camp cu gropi. Cu această, cazul cimitirelor-fantomă a fost oficial închis!

„Am avut toate dosarele pentru cei duși acolo, totul este legal. Noi am făcut ceea ce am făcut cu ajutorul Patriarhiei Române, proprietarul terenurilor pe care se află cimitirele, respectiv cu P.S. Teofan (arhiepiscopul Bucureștiului la acea vreme -n.r.). Chiar dânsul ne-a pus în legătură cu Facultatea de Medicină Carol Davila de unde am ridicat 200 de cadavre. Am mai luat și de la azile, spiatale, case de copii și alte locuri. Noi considerăm că este creștinește să aibă un mormânt și o slujbă de înmormântare fiecare, de aceea am făcut ceea ce am făcut. În Pipera, am primit de un teren pentru a înhuma copiii din spitale, născuți și abandonați, sau din căminele de copii din București sau din țară. Sigur, nu am avut bani să facem gropi pentru fiecare, am mai băgat și câte doi sau trei. Dar a avut fiecare cel puțin o pânză în care să fie înfășurat, dacă nu chiar un sicriu. Efortul financiar este destul de mare, noroc că ne-a ajutat Patriarhia. Aceasta este situația și nu avem nimic de ascuns. În 2002 toate documentele, respectiv aprobările de la Patriarhie și registrele, au fost ridicate de Inspectoratul General al Poliției. De atunci nu mai știu nimic”, ne-a declarat Costel Carabelea, șeful asociației Frăția.

Mai pe şleau, Patriarhia a dat terenurile, iar asociaţia Frăţia a săvârşit gestul creştinesc de a băga câte 50 de copii, cu identitate care nu mai poate fi verificată, în gropi commune. Aproape toţi în 1997. Este cel mai straniu cimitir-fantomă din România.

Amendă penală pentru că își caută copilul

Angela Tudorache a încercat să afle adevărul despre copilul ei din arhivele Primăriei Capitalei. Nu era o idee rea, dar a primitrăspunsul că arhivele au for inundate de două ori iar documentele nu au mai putu fi recuperate. “Nu se poate să ai un ghinion fantastic şi să ai două inundaţii la arhivă. Eu încă mai sper că o arhivă, aşa cum au minţit toţi şi încă mai mint, există parţial, chiar şi deteriorată, încă mai sper să le dea un spaţiu cineva şi să mute parţialul acela undeva. Şi chiar i-am rugat, le-am spus că stau şi două luni din viaţa mea şi caut filă cu filă, dar au spus că nu am voie să fac aşa ceva. Nu am mai primit nici un răspuns la problema mea, doar o amendă penală de 100 lei, adică cheltuieli de judecată pe care a trebuit să le suport. Plângerea am depus-o la IGPR cam de un an şi jumătate şi nu am primit nimic. Ştiu că au apărut între timp cruci noi în cimitirul din Pipera… Nu veţi primi nici un răspuns în cazul meu, nu veţi primi nimic nici dacă întrebaţi la Spitalul Municipal, nici de la IGPR.. (plânge). Chiar sunt curioasă dacă există măcar o mică urmă de legătură între copilul meu şi alţi copii, şi dacă el, copilul meu, există într-una din cele două gropi comune. … Ca pe câini…”

Noi am spune că stau aliniați ca niște soldați ai nimănui care își așteaptă răbdători dreptatea.