X

“Între chin și amin” – Primul film despre Experimentul Pitești. Regizorul Toma Enache: „În loc să-și onoreze eroii, România onorează în continuare comuniștii“

Secvenţă din filmul “Între Chin şi Amin”

Din această toamnă, în cinematografele din România va rula „Între Chin şi Amin“, primul film despre Experimentul Piteşti. Într-un interviu acordat pentru „Weekend Adevărul“, regizorul Toma Enache, realizatorul lung metrajului, vorbeşte despre „chinurile facerii“ filmului şi despre ce l-a inspirat.

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Lungmetrajul „Între Chin şi Amin“ este povestea unui tânăr compozitor, Tase Caraman, proaspăt logodit, care ajunge în iadul reeducării din închisoarea Piteşti. Teribilul experiment este condus de temutul Ciumău, şeful penitenciarului. Prin credinţă, Tase Caraman supravieţuieşte torturilor şi, după ce scapă cu viaţă, compune cântecul „Odă lui Dumnezeu“. Muzica o salvează pe logodnica lui, Lia, chinuită de aşteptarea bărbatului iubit. Filmările au fost realizate în satul Corbu, Constanţa şi la Închisoarea Jilava. „Filmările din închisoare sunt la Fortul 13 Jilava, chiar dacă acţiunea se întâmplă la Piteşti, pentru că puşcăria din Jilava s-a păstrat mai bine“, spune Toma Enache.

Cum s-a născut ideea filmului „Între Chin şi Amin“, primul lung-metraj  despre Experimentul Piteşti, şi cât de dure au fost „chinurile  facerii“? De ce v-a inspirat Experimentul Piteşti?

Toma Enache: Poveştile uluitoare de viaţă şi de rezistenţă ale unor oameni fantastici, poveşti care au luat naştere în perioada reeducării, m-au determinat să fac acest film. Am simţit că rezistenţă şi tăria de caracter ale acestor oameni trebuiau mărturisite şi într-un film. Nimic legat de acest subiect nu e uşor. Chiar şi să asculţi adevărul despre ce s-a întâmplat acolo e greu şi dureros. Chinurile şi torturile la care au fost supuşi acei oameni sunt de neimaginat iar transpunerea lor într-un film artistic nu poate fi nici ea uşoară. Însă efortul meu şi al echipei contează mai puţin. L-am privit cu toţii că pe un mic tribut adus acestor oameni excepţionali. Am considerat că este de datoria noastră să povestim lumii, atât cât putem noi, despre aceste adevăruri dureroase, despre suferinţele îndurate de aceşti superoameni, despre puterea lor de a răbda, şi în final, de a ierta. Cred că Experimentul Piteşti şi rezistenţa anti-comunistă în general ar trebui să fie tema a multor zeci de filme. Din păcate, deşi a trecut atâta timp de când avem libertatea de a face filme despre orice dorim, adică vreo 30 de ani, acesta este primul film artistic de lungmetraj cu acest subiect, care va apărea în cinematografele din România.

„Am filmat şi 12 ore pe zi în spaţii pline cu mucegai“

Cât au durat filmările şi care au fost cele mai dificile momente de la filmări?

Filmările au durat şase săptămâni. Au fost mai exact 42 de zile de „chin şi amin“. Întreagă echipa a fost foarte dedicată, de la cei foarte tineri, Vali Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi, Ciprian Necula, Bogdan Sălceanu, până la actori de marca precum Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Victoria Cocias, Petrică Moraru, Alexandru Mereuţă şi regretatul om de cultură George Stanca.  Interpretarea rolurilor negative, de reeducati sau gardieni, au necesitat un efort considerabil şi au fost interpretate cu mare talent de actori precum Kim Ciobanu, Dragoş Stoica, Csaba Ciugulitu şi alţii. Trebuie să menţionez şi întreaga echipa tehnică, care a muncit enorm la acest proiect.

Dacă ar fi să mai menţionez cele mai dificile momente din timpul filmărilor, cred că secvenţele filmate în închisoare au fost extrem de grele de la început până la sfârşit. Să filmezi 12 ore pe zi în spaţii înguste, întunecate şi reci, cu pereţi acoperiţi de mucegai, la care se adaugă încărcătură şi tensiunea resimţite într-un loc în care au fost torturaţi şi ucişi oameni nevinovaţi, este o experienţă tulburătoare şi greu de îndurat.

Ion Dichiseanu, George Stanca, Constantin Cotimanis şi Petre Lupu într-o pauză de filmări

Cum v-aţi descurcat cu finanţarea? La cât s-au ridicat costurile?

Nu e niciodată simplu să găseşti finanţare, însă pot să vă spun că nici acesta al doilea film al meu nu a beneficiat de finanţare de la CNC.

Aţi fost la fosta puşcărie Piteşti. Ce v-a marcat cel mai mult la acea vizită?

În 2014 am vizitat închisoarea din Piteşti. Auzisem de povestea domnului Tache Rodaş, victima a teribilului experiment dar şi un supravieţuitor al acestuia şi m-am dus să-l cunosc. Era senin, împăcat şi îşi iertase tortionarii. M-a impresionat profund acest om fantastic, care prin credinţă a reuşit să iasă din acel iad şi care acum stătea în faţă mea, vorbindu-mi despre puterea credinţei şi a iertării.

De ce nu e onorată aşa cum trebuie memoria acelor oameni care au  pătimit în închisorile comuniste, inclusiv în cadrul teribilului Experiment Piteşti?

Din nefericire, în loc să-şi onoreze eroii, România onorează în continuare comuniştii. Şi cum comuniştii sunt cei care au săvârşit aceste orori, nu putem să avem niciun fel de aşteptări din partea lor. Ar fi trebuit că ei să fie menţionaţi în cărţile de istorie, cu un întreg capitol dedicat doar rezistenţei anticomuniste. Ar fi trebuit să-i cunoaştem, să-i onorăm, pe ei şi pe familiile lor.

Actori de calibru precum Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu şi  Constantin Cotimanis joacă în filmul „Între chin şi amin“. Cum i-aţi  convins?

Cu toţii au vibrat la acest subiect sensibil şi dureros şi şi-au dorit să fie parte din acest proiect, astfel încât nu a fost nevoie să-i conving. Sunt foarte bucuros că pe lângă tinerii foarte talentaţi, filmul a avut în distribuţie şi actori de acest calibru. Cei trei, împreună cu o altă mare actriţa care a făcut parte din proiect, Victoria Cociaş, îmi sunt şi buni pieteni şi vechi colaboratori în teatru. Îmi place să lucrez alături de prieteni.

Cum aţi descrie colaborarea cu Kira Hagi?

Am lucrat excelent cu Kira. E foarte pasionată de film şi foarte talentată. A avut un rol important în film, un rol dramatic, pe care l-a interpretat fără cusur, în cheia pe care mi-am dorit-o. Pe lângă acest rol, Kira a fost şi asistent regizor 2, fiind prezentă pe platou în fiecare zi de filmare. A muncit enorm, mereu cu zâmbetul pe buze şi cu o energie pozitivă care s-a răsfrânt asupra întregii echipe. Cred în viitorul ei artistic.

De ce este perioada comunistă o sursă fecundă de inspiraţie pentru cinematografia românească?

Perioada comunistă a fost una dintre cele mai negre perioade din istoria poporului român, în care elitele ţării, într-o proporţie covârşitoare, au fost exterminate în oribilele centre de detenţie din întreagă ţară. Perioadele de genul acesta sunt cele care permit evidenţierea caracterelor tari, de excepţie. Mai mult, în perioadele de minciună şi de întuneric, puterea ascunde adevărul şi foloseşte teroarea, manipularea. Acum, când în sfârşit suntem oarecum liberi, putem să vorbim despre adevărul acelor vremuri, despre oamenii excepţionali care au supravieţuit acelor vremuri şi despre cei care nu au trădat şi nu au cedat, cei mai mulţi dintre ei plătind cu viaţa pentru asta şi devenind Sfinţi ai închisorilor.

Din distribuţia filmului regizat de Toma Enache fac parte atât actori consacraţi, cât şi tineri talentaţi din noua generaţie: Cezara Dafinescu, Victoria Cociaş, Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu,, Petrică Moraru, Vali Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi (fiica lui Gheorghe Hagi), Csaba Ciugulitu, Kim Ciobanu, Laurenţiu Stan, Dragoş Stoica, Mircea Taiss, Bogdan Sălceanu, Remus Stănescu, Teodora Calagiu Garofil. În film apare şi regretatul George Stanca. Director de imagine este Alexander Sachs, din Germania.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

11 comentarii

  1. Daca in film nu se spune ca ce a fost la Pitesti a fost cu dedicatie pentru tinerii legionari, degeaba. Sau ca cei de acolo au fost in proportie de 90% studenti legionari.

    1. de vazut daca filmul sufla vreun cuvant despre ADEVARATII CRIMINALI, care au conceput sistemul de teroare si tortura, in laboratoarele din Moscova, si l-au implementat in Romania:

      ÎNTRE CHIN ȘI AMIN Dobrogea TV
      v. la min 8:00 : “Mesajul (filmului) este ‘sa nu ne razbunati’ ”
      Acest mesaj care avea sens cand mai erau oameni liberi si se puteau face acte de justitie in afara pseudo-justitiei criminal-oficiale. Insa dupa 1964, acest (vechi) mesaj a devenit leit-motivul Securitatii, o batjocura la adresa unor victime mutilate ( sufleteste) , si o “garantie” ca poporul roman va ramane captiv in jugul minciunilor si crimelor impotriva lui, si nu se va mai ridica niciodata, vertical, in istorie , fara sa mai ceara macar, un minim act de Justitie, pedepsirea ADEVARATILOR CRIMINALI , care au conceput si implementat bolsevismul in Romania …….

      1. De acord cu dumneavoastra. Totusi cred ca in film nu se va face referirie la CRIMINALII DIN UMBRA si mi-e teama sa nu fie un film doar de propaganda evreiasca. Adica vinovati sunt comunistii, bolsevicii, Dej, Ceausescu, securitatea, Turcanu, Visinescu, Ficior, dar nu evreii care in realitate la acea epoca ticseu structurile de putere cu peste 80%. Daca nu spun adevarul pana la capat, ptr. mine realizatorii sunt niste lasi.

    2. Între chin și amin – cel mai nou film al regizorului … – Romania libera ( Sept. 2018)
      Este povestea unui tânăr compozitor, Tase Caraman, proaspăt logodit, care ajunge în iadul reeducării din închisoarea Pitești. Teribilul experiment este condus de temutul Ciumău, șeful penitenciarului. Prin credință, Tase Caraman supraviețuiește torturilor și, după ce scapă cu viață, compune o „Odă lu Dumnezeu”. Muzica o salvează pe logodnica lui, Lia. Am ales tema experimentului de la Pitești pentru a spune un adevăr dureros din istoria recentă a României, un adevăr pe care nu trebuie să-l uităm niciodată și pe care trebuie să ni-l asumăm. Deși este o poveste de ficțiune, ea este inspirată din adevărurile tragice ale acelei perioade”, a declarat regizorul Toma Enache.

      Titlul din “Adevarul” nu spune că România e in continuare, si dupa 1945-1989, o țară sub ocupație, ci mai degraba sugereaza ca românii sunt (pervertiti) in ultimul hal …
      Toma Enache, regizorul primului film despre Experimentul Piteşti: „În loc să-şi onoreze eroii, România onorează în continuare comuniştii“

  2. Exact la asta ma gandeam si eu Camarade! In ciuda declaratiilor pompoase, nu cred ca regizorul si scenaristul au avut curajul sa zica cu adevarat Adevarul. Acela spus de Dumitru Bordeianu in a sa “Mlastina a Disperarii”. Dupa ce “s-au fript” cu “Portretul Luptatorului la Tinerete”, jidanii si restul de alogeni care controleaza din ce in ce mai mult România n-or sa aprobe un film care ar vorbi elogios despre Capitan, despre Fratiile de Cruce, sau s-ar pronunta cuvinte ca “iudeo-bolsevism” sau “jidan”. Toate ca toate tovarasi, dar sa respectam 217/2015! Din acest punct de vedere chiar si “Memorialul Durerii” a dezamagit, n-a suflat o vorba despre faptul ca prigoana comunista din anii ’45 – ’64 a imbracat la noi forma unei incercari jidanesti de exterminare a elitei patriotice românesti de la acea vreme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button