Dragi români,
Am nevoie de ajutorul vostru.
În ziua de 4 aprilie 1944 americanii au bombardat Bucureștiul, dezlănțuind un adevărat masacru: au fost uciși cel puțin 2942 de oameni nevinovați. Lor li s-au mai adăugat încă vreo 2000, uciși în bombardamentele din zilele următoare. Pentru unii dintre noi, cei de azi, ei ne-au fost bunici, părinți, frați sau surori. Au fost tot ce-aveam pe această lume și au sfârșit subit, nedrept, îngropați într-o groapă comună, a cărei locație e un adevărat mister. Din acest motiv apelez la voi, împreună având mai multe șanse de a-l elucida.
Din presa online reiese faptul că zona ar fi una adiacentă Cimitirului Calvin din Sectorul 6. Am fost în acel loc și tot ceea ce am găsit a fost un teren neîngrijit, lipsit de cruci și acoperit doar de buruieni și camere de supraveghere. Indignat, am încercat să discut cu cineva din administrația cimitirului. Dl Zsold Bela, preotul paroh al Bisericii Reformate, mi-a spus că autoritățile române au mutat rămășițele victimelor, prin anii ’80, într-un loc de care nu are cunoștință și mi-a recomandat să discut cu cei de la Primăria Sectorului 6. Am telefonat și m-au direcționat către Primăria Capitalei. De-acolo am ajuns la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor. Mi s-a cerut să trimit întrebarea formulată printr-un e-mail. Răspunsul la cerere a fost acesta:
„Ca urmare a adresei dumneavoastră înregistrată la A.C.C.U. sub nr. 4087/15.04.2019, prin care solicitați informații despre cimitirul Calvin, vă facem cunoscute următoarele:
Cimitirul Calvin la care faceți referire nu este în administrația A.C.C.U.
Menționăm faptul că în București, pe lângă cimitirele municipalității administrate de A.C.C.U., mai există și cimitire parohiale și private.
Cu deosebită considerație,
DIRECTOR,
EMIL IANA
Șef birou Comunicare, informare, arhivare
Alin Stănculescu
Întocmit,
Insp. Sp. Iulia Franțuz”
Le-am trimis un alt e-mail prin care cer să mi se răspundă strict la întrebare, și nu la altceva.
De asemenea, am discutat cu cei de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Răspunsul acestora:
„Nr. CE1384 din 08 MAI 2019
La petiția Dumneavoastră, prin care ați solicitat date despre locul înhumării victimelor bombardamentului aviației americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944, vă comunicăm că solicitarea menționată excedează atribuțiile legale ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
În conformitate cu art. 26 lit. i) din Legea nr. 379/2003 privind regimul juridic al mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările și completările ulterioare, Oficiul pune la dispoziție celor interesați, la cerere, datele de care dispune referitoare la locul de înhumare a persoanelor decedate în timpul și din cauza conflictelor armate, ca urmare a îndeplinirii a unui serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost.
Din datele existente, cele 2.942 de victime ale bombardamentului amintit erau persoane civile, care nu se aflau în serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost și, prin urmare, având în vedere prevederile actului normativ menționat, Oficiul nu deține date despre locul de înhurmare a acestora.
Cu stimă,
p. ȘEFUL UNITĂȚII MILITARE 02146 „O”
Colonel ”
Întrebarea am trimis-o și celor de la Patriarhie. Până acum nu am primit un răspuns.
Am apelat și la ajutorul Sectorului Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Răspuns:
„Bună ziua,
Urmare solicitării dvs. de identificare a locației în care au fost strămutate și reînhumate osemintele victimelor evenimentului din data de 4 aprilie 1944, vă informăm, cu părere de rău, că Sectorul Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor nu deține informații cu privire la cele de mai-sus.
Cu stimă,
Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare”
Sunt aproximativ cinci mii (o cifră colosală!) de morți și nimeni nu știe unde sunt îngropați.
În amintirea acestor suflete avem datoria să ridicăm o troiță. Trebuie doar să le găsim locul de odihnă.
Doamne, ajută! Iar pe ei, Dumnezeu să-i odihnească în pace!
P.S. Vă rog să distribuiţi (prin „Share”) sau să copiaţi şi să repostaţi mesajul pentru a fi vizibil celor din lista dvs. „Like”-ul este inutil pentru că nu oferă această posibilitate. Vă mulțumesc!
@ admin
Cel care se ocupa de acest subiect are obligatia de citi acatistul Sf Mina ( cel care desopera pierderile de orice fel) si de a adresa o rugaciune simpla dar din suflet catre Sf Mina sa ii ajute in descoperirea locului de inhumare a 5000 de nevinovati. Sf Mina e grabnic ajutator daca exista macar un graunte de credinta…va face posibila gasirea locului.
Apoi acea troita ar trebuii sa cuprinda si o placa de marmura pe care sa fie scris adevarul:
” Aici se afla locul de inhumare a 5000 de romani nevinovati care in data de 4 aprilie 1944 au fost masacrati cu bestialitate de militarii americani. Cinste martirilor. Domnul Iisus Hristos sa odihneasca sufletele lor”
Rog a se posta acest comentariu al lui CCA70 de către autor și pe pagina Facebook unde este apelul. Deja se vehiculează drept locația așa numitul parc al Inginerilor, din zona Gării de Nord, în subsolul căruia este un bunker german din al II-lea război mondial.
Local se știe că erau îngropați nu în cimitirul Calvin, ci în spatele lui, acolo unde s-a construit un liceu, Tehnometal.
Din acest motiv, liceul nu are nici un fel de subsol, asta fiind un unicat.
Întrebați pe directorii de atunci ai liceului, azi pensionari.
Nu i-a mai mutat nimeni din cimitirul Calvin. Peste 2500 ingropati acolo. La fel ca cei 2000 de la cutremurul din 77 care au fost ingropati in Straulesti II si care acum parcela respectiva este cedata pt noi morminte.
Trebuie sa puneti acolo o troita la drum chiar daca osemintele nu le mai identificati in pamantul din preajma cimitirului calvin. Trebuie sa avem unde sa le aprindem o lumanare, nicidecum sa ne razbunam pe autoritati sau pe urmasii americanilor care au bombardat Bucuresti in 44. Trebuie doar sa fim crestini sa iertam si sa ne pomenim mortii.
Dumnezeu sa -i aiba in paza.
Doamne-ajută, fraților!
În curând se împlinește anul de când există acest demers pentru ridicarea troiței. Procesul este unul anevoios din cauza indiferenței celor cu care intru în contact. Cu toate acestea, speranță există și am toată încrederea că troița va fi înălțată! Dumnezeu le va rândui pe toate! Avem nădejde!
Între timp, rog pe cei ce pot contribui cu informații despre evenimentul din 4 aprilie 1944 să le trimită și la adresa [email protected]. Site-ul https://4aprilie1944.ro va centraliza tot ceea ce știm despre masacru (pentru noi, românii, fiind ziua cea mai sângeroasă a secolului XX).
O rugăminte din tot sufletul: cine vrea să se alăture demersului pentru ridicarea troiței este mai mult decât binevenit! Este nevoie de o sinergie a forțelor noastre!
De prea mult timp s-a așternut tăcerea asupra tragicului eveniment iar morții noștri zac, uitați de lume, fără o cruce la capătâi!
Doamne-ajută!