X

Duminica Mironosițelor – Ziua femeii ortodoxe. La Mulți Ani spre mântuire!

Image result for Duminica Mironosițelor

Femeile creştine, candelele credinţei

Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate.

Părintele Cleopa Ilie

O revenire în fire: Duminica Mironosiţelor, Ziua femeii creştine

Hristos a înviat! – iată strigătul care a izbucnit din inima femeilor mironosiţe când s-au întors de la mormântul Domnului, împărtăşindu-le ucenicilor vestea cea mare a Învierii! Astfel, cum auzim în slujbele Bisericii: „firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu.” Pentru că atitudinea femeilor mironosiţe, care L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos pline de credinţă, dragoste şi curaj, este model de urmat pentru femeile creştine, Duminica Femeilor Mironosiţe este considerată Ziua femeii creştine.

Credinţă şi curaj, în ciuda barierelor

Femeile mironosiţe reprezintă întruchiparea sufletului omului care, deşi slăbit de păcat, caută de bună credinţă să împlinească în legea strămoşească voia lui Dumnezeu, constituind astfel prototipul celui ce nu încetează a-şi urma vocaţia împlinirii faptei de credinţă în pofida piedicilor lumeşti. Căci ele se temeau: erau femei singure, fără putere, iar la mormânt iudeii puseseră o piatră care „era foarte mare” şi intrarea era păzită de soldaţi romani. Iată ce ni se revelează a fi, de la început, barierele înaintea efortului depus de om în căutarea lui Hristos cel răstignit şi a cinstirii Acestuia: frica de sine, de neputinţa proprie şi frica de lume.

Mergând astfel pe cale, femeile mironosiţe se întrebau “cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” Faţă de temerile interioare, de frica de cele din afară, faţă de logica lumească necruţătoare care le spunea implacabil că nu vor putea să facă nimic, chiar dacă vor ajunge până la mormânt, ce ne arată sfintele femei? Soluţia păstrării “pe cale”, credinţa; iar ca şi corolar al acesteia – curajul! Căci ele au mers mai departe…

Piatra de la mormântul inimii

Şi astfel Dumnezeu, faţă de credinţa şi curajul femeilor mironosiţe, le dă şi răspunsul la întrebările temătoare ale acestora, rostite ori nerostite. Nu un răspuns intelectual, alambicat ori genial după norme omeneşti, ci un răspuns în Duhul Sfânt, adică o minune. Căci, îngerul, la porunca Domnului, le deschide calea: piatra de la mormânt zace răsturnată, iar străjerii mormântului de frica îngerului s-au cutremurat şi zac ca morţi.

După Sf. Ignatie Briancianinov, mormântul reprezintă inima omului. De la Botez, Hristos este pus în inima omului ca într-un mormânt, răscumpărând deja păcatele celui botezat. Nu mai rămâne decât ca voia libera a celui renăscut din apă şi din Duh (femeile mironosiţe) să-şi ducă mai departe cu curaj zelul căutării şi cinstirii după lege a lui Dumnezeu pentru ca Acesta, în conlucrarea lui cu omul, să prăvălească piatra (vălul negru al păcatelor) de la mormântul inimii. Astfel, Hristos va putea învia în fiinţa celui rezidit ca icoană a lui Dumnezeu împlinindu-Şi opera mântuitoare. Sunt sensuri profunde pe care Sfinţii Părinţi, de ieri şi de azi, le scot la iveală din adâncul fără de sfârşit al Ortodoxiei, iar împlinirea condiţiei umane prin asimilarea acestor comori duhovniceşti ar trebui să fie preocuparea de căpătâi a oricărui creştin.

Ideologie otrăvitoare sau sfinţenie, credinţă şi curaj?

Dar iată, miasma desacralizată până la măduvă a lumii de azi ocultează aceste splendide comori de înţelepciune dumnezeiască. Iar noi, creştini numindu-ne, omorâţi în cea mai mare parte de duhul lumesc, sărbătorim femeia, dar nu prin arhetipul ei duhovnicesc plenar (Maica Domnului) şi nici prin arhetipul ei pe calea spre desăvârşire (Femeile Mironosiţe), ci prin aderarea la lucioasele simboluri ale noii “religii” lumeşti desacralizate, aşa cum este şi ziua de 8 martie. Nu femeia-tractorist, nici femeia-halterofil, nici femeia-politolog ori alte întruchipări feminine(iste) ale oricărei ideologii actuale materialist-otrăvitoare de suflet şi trup nu constituie un model de urmat, ci Maica Domnului şi Femeile Mironosiţe sunt cele care ne arată cu adevărat ce înseamnă sfinţenie, credinţă şi curaj.

Vă spunem aşadar, vouă, dragi femei date nouă (ca şi lui Adam) ca ajutor spre mântuire, un cald La mulţi ani! în Duminica Mironosiţelor, zi a femeii creştine, pentru ca astfel, împreună cu voi, să ne bucurăm împreună de darurile pe care, în blânda Sa milostivire şi înţelepciune fără de sfârşit, Bunul Dumnezeu le face lucrătoare prin cele pe care lumea le consideră mai slabe şi mai de lepădat ale sale. Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!

Alexei Burlacu

De ce ar trebui să sărbătorim Ziua Femeii Creştine, şi nu 8 martie?

Biserica Ortodoxă a stabilit că sărbătoarea femeilor creştine se face în Duminica mironosiţelor. Aşa cum femeile mironosiţe L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos în perioada activităţii Sale mesianice, până la moarte şi după Înviere, la fel şi femeile creştine îşi regăsesc menirea adevărată în Biserică, prin slujirea lui Hristos şi a familiilor lor. Nu există pentru femeile creştine o sărbătoare şi o bucurie mai mare decât bucuria pascală ce decurge din această slujire.

De ziua internaţională a femeii nu se pomenesc nici sfinţenia, nici virtuţile femeii creştine, ci se serbează umanismul descreştinat al zilelor noastre prin educaţia modernă, idolatrizarea omului, divertisment, petreceri, consumism şi erotism. Astfel, se încalcă şi rânduiala Postului Mare. Cu alte cuvinte, în centrul zilei de 8 martie este serbată vechea Evă, cea ruptă şi opusă lui Hristos.

Eufemia Toma

Redirecționați 2% din impozitul dvs. pe venit, care altfel s-ar duce la stat, către susținerea acestui portal. Detalii puteți afla dând click pe imaginea de mai jos.
Categorii
Sfinți și sărbători
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.