RĂUL PUR: Sexul cu minori – una dintre cele mai mari afaceri din AMERICA

de John W. Whitehead

„Copiii au devenit ținta comerțului sexual de zi cu zi din America” – John Ryan, Centru Național pentru Copii Exploatați și Dispăruți

Copii, fetițe – unele cu vârsta chiar și de numai 9 ani – sunt cumpărați și vânduți pentru sex în America. Vârsta medie a unei fete vândute pentru sex a coborât în prezent la 13 ani.

Acesta este micul secret murdar al Americii.

Traficul sexual – mai ales cel cu fete minore –  a devenit o mare afacere în America, înregistrând cea mai rapidă creștere în cadrul crimei organizate și a doua cea mai profitabilă afacere ilegală, după comerțul cu droguri și arme.

După cum notează jurnalista de investigații Amy Fine Collins,

A devenit mult mai profitabil și mai sigur să vinzi tinere vulnerabile în locul drogurilor și armelor. O livră de heroină sau un AK-47 pot fi vândute o singură dată dar o tânără fată poate fi vândută de 10 până la 15 ori pe zi – iar un proxenet «adevărat» ia 100% din ceea ce ea câștigă.

Gândiți-vă la acest amănunt: la fiecare două minute, un copil este exploatat în industria sexului.

Potrivit USA Today, în SUA se cumpără anual de către adulți circa 2,5 milioane servicii sexuale prestate de minori.

Dar cine ar cumpăra un copil pentru sex? Oameni care altfel ar părea normali din toate punctele de vedere.

„Ar putea fi colegul tău de la muncă, doctorul, preotul sau soțul tău”, scrie jurnalistul Tim Swarens, care a petrecut mai bine de un an investigând comerțul sexual din America.

Doar în statul Georgia se estimează că, în fiecare lună, 7.200 de bărbați (jumătate dintre ei cu vârste între 30-40 de ani) caută să cumpere o partidă de sex cu o fată adolescentă, ceea ce înseamnă o medie de 300 zilnic.

În medie, un copil poate fi violat de 6000 de oameni în decursul a cinci ani de exploatare sexuală.

Se estimează că cel puțin 100.000 de copii – fete și băieți – sunt cumpărați și vânduți pentru sex în SUA în fiecare an, și că mai mult de 300.000 de copii se află în pericol de a fi traficați anual. Unii dintre acești copii sunt răpiți forțat, alții sunt fugari iar alții sunt vânduți sistemului de către rude sau cunoștințe.

„Traficul de carne vie – exploatarea sexuală pe bani a copiilor si femeilor din SUA, via internet, cluburi de striptease, servicii de escortă sau prostituție stradală – este pe cale să devină cea mai gravă crimă din Statele Unite”, spune procurorul Krishna Patel.

Este vorba de o industrie care gravitează în jurul sexului ieftin și pe fugă, cu fete tinere sau femei care sunt vândute și către 50 de bărbați într-o singură zi pentru 25 dolari/partidă, în timp ce proxeneții lor câștigă între 150.000 și 200.000 dolari anual pentru fiecare copil.

Problema asta nu o întâlnim însă doar în marile orașe.

Se întâmplă oriunde, chiar sub nasul tuturor, în suburbii, în orașe sau orășele de pe întregul cuprins al țării.

După cum subliniază Ernie Allen de la Centrul Național pentru Copii Exploatați sau Dispăruți,

„Singura posibilitate de a nu găsi așa ceva într-un oraș american este pur și simplu să nu cauți.”

Nu vă păcăliți singuri crezând că asta este o problemă numai a comunităților sărace sau ale celor de imigranți. Nu este.

Se estimează că în SUA sunt între 100.000 și 150.000 de copii exploatați sexual. Fetele acestea nu s-au oferit voluntare să fie sclave sexuale. Ele sunt ademenite – sau forțate – să devină o marfă. În majoritatea cazurilor, nu au încotro.

Pentru a evita să fie depistați (în unele cazuri fiind ajutați și favorizați de poliție) și a putea răspunde cererii de femei diferite din partea cumpărătorilor-bărbați, proxeneții, bandele și sindicatele crimei organizate au făcut eforturi serioase de a face din traficul sexual o afacere foarte mobilă, mutând fetele, femeile sau băieții vânduți pentru sex dintr-un oraș într-altul, dintr-un stat într-altul sau chiar dintr-o țară într-alta.

De exemplu, zona Baltimore-Washington, cunoscută și sub denumirea de „Circuitul” – cu al său coridor I-95 ticsit de refugii, stații de autobuz sau parcări de camioane – este un adevărat centru comercial al sexului.

Nu e nicio îndoială: în orașe mari sau mici se desfășoară un business sexual foarte profitabil, foarte organizat și foarte sofisticat, răpirea și vânzarea fetelor tinere pentru sex însumând anual cca 9.5 miliarde dolari doar în SUA.

Cu fiecare an care trece, fetele vândute sau cumpărate sunt din ce în ce mai tinere.

Vârsta medie a tinerelor traficate este de 13 ani. Totuși, liderul unei grupări care luptă împotriva traficului sexual subliniază:

„Să înțelegem ce inseamnă medie: înseamnă că există și copii cu vârsta sub 13 ani. Asta înseamnă vârste de 8, 9 sau 10 ani.”

„Pentru fiecare 10 femei salvate, alte 50 până la 100 de femei sunt aduse în sistem de către traficanți. Din păcate, nici măcar nu mai sunt cu vârste de 18-20 de ani”, declară o victimă a traficului sexual în vârstă de 25 de ani. „Sunt minore cu vârste chiar și de 13 ani. Sunt doar fetițe.”

De unde vine acest apetit pentru fete tinere?

Uitați-vă în jurul vostru.

Tinerele fete au fost sexualizate deja de ani de zile în videoclipurile muzicale, în reviste, în reclamele de la televizor dar și în magazinele de haine. Marketing-ul a creat cererea de carne tânără dar și sursele de copii supra-sexualizați.

„Tot ce trebuie să faci este să te uiți pe MySpace la pozele cu tineri, pentru a avea exemple – dacă nu imită pornografie pe care chiar au văzut-o, atunci imită pornografia inspirată de imaginile și posturile pe care le-au preluat din alte surse”, scrie Jessica Bennett pentru Newsweek. „Latexul, corsetele și tocurile de stripteuze – altădată moda starurilor porno – și-au găsit acum locul în școli și licee.”

Asta este ceea ce Bennett numește „pornificarea unei generații”.

„Atât timp cât piața oferă tocuri înalte pentru copii sau chiloți tanga pentru adolescente, nu trebuie să fi geniu ca să înțelegi că măcar sexul, dacă nu pornografia, a invadat viețile noastre,” concluzionează Bennett. „Fie că vrem sau nu, televiziunea ne  aduce sexul în sufragerie iar internetul ni-l aduce în dormitor. Potrivit unui studiu din 2007 al Universității din Alberta, cca 90 la sută dintre băieți și 70 la sută dintre fetele cu vârste între 13 și 14 ani au accesat conținut explicit sexual cel puțin o dată.”

Cu alte cuvinte, cultura se îngrijește ca acești copii să devină pradă pentru prădătorii sexuali. Și ne mai întrebăm de ce fetele tinere sunt răpite, traficate și abuzate?

Mediile de socializare fac ca aceste lucruri să fie la îndemână. După cum un centru de știri relata,

„Pentru proxeneți nu e greu să găsească fete. Ei caută pe MySpace, pe Facebook sau pe alte rețele sociale. Ei și asistenții lor cutreieră mall-urile, liceele sau chiar școlile gimnaziale. Le agață pe fete din stația de autobuz. Din tramvai. Câteodată, chiar fetele se recrutează una pe alta.”

Casele de copii și adăposturile pentru tineri sunt, de asemenea, ținte principale pentru traficanți.

Foarte rar aceste fete trec la prostituție de bună voie. Foarte multe dintre ele sunt fie fugare fie alungate de acasă, numai bune pentru a cădea în plasa proxeneților sau chiar a unor cercuri sexuale mai mari. Altele, convinse să se întâlnească cu un străin după ce au interacționat online prin una din multele rețele de socializare, se trezesc repede că sunt inițiate în noua lor viață de sclave sexuale.

Debbie, o elevă cu note numai de zece la școală și aparținând unei familii foarte unite lucrând în Forțele Aeriene și care locuiește în Phoenix, Arizona, este un exemplu despre ce este acest comerț cu carne vie. Debbie avea 15 ani când a fost agățată de pe drumul spre casă de prietenul unei cunoștințe. Forțată să intre in mașină, Debbie a fost legată și dusă într-o locație necunoscută, și violată sub amenințarea cu arma de mai mulți bărbați. A fost închisă apoi într-o mică cușcă de câini și obligată să mănânce biscuiți pentru câini. Răpitorii lui Debbie au și promovat serviciile ei sexuale pe Craigslist. Cei care au răspuns erau deseori căsătoriți și aveau copii iar banii „câștigați” de Debbie erau plătiți răpitorilor ei. Violurile bandei au continuat. După ce au căutat apartamentul în care Debbie era ținută captivă, poliția a găsit-o în sfârșit înghesuită într-un sertar de sub pat. Chinurile infernale prin care Debbie a trebuit să treacă au durat 40 de zile.

Dacă Debbie a fost suficient de norocoasă să fie salvată, alte fete nu au aceeași soartă. Potrivit Centrului Național pentru Copii Dispăruți și Exploatați, aproape 800.000 de copii dispar în fiecare an (cca 2.185 copii zilnic).

Având în vedere creșterea cererii de sclave sexuale dar și sursa nelimitată de fete și femei care pot fi ținta unei răpiri, această problemă nu se va rezolva curând.

Pentru cele traficate, este un coșmar din prima până în ultima zi.

Sclavele sexuale au o speranță de viață de șapte ani, iar acești ani sunt un coșmar aievea, cu nesfârșite violuri, cu droguri luate cu forța, umilire, degradare, amenințări, boli, sarcini și avorturi, avorturi spontane, tortură, durere și trăind cu teama constantă  de a fi omorâte sau, mai grav, cu teama de a fi omorâți cei dragi.

Peter Landesman desenează tabloul complet al ororilor vieții acestor victime ale comerțului sexual, în articolul său din New York Times „Fata de alături”:

Andrea mi-a povestit că ea și ceilalți copii împreună cu care era tinută captivă erau deseori bătuți pentru a-i ține derutați și supuși. Câteodată erau filmați în timp ce erau forțați să facă sex cu adulți sau chiar între ei. Deseori, spune ea, i se cerea să joace roluri: pacientul medical sau fiica supusă. Grupul de proxeneți oferea clienților trei categorii de parteneri sexuali: copii cu vârste de la 4-5 ani până la 12 ani, a doua categorie era formată din adolescenți iar a treia era ceea ce Andrea numește „grupul de serviciu»”. „Când ești în grupul de serviciu, te pot lovi și îți pot face orice își doresc”, explică ea. „Cu toate că sexul durea oarecum, pentru că întotdeauna era violent, totul devenea mult mai dureros dacă erai inclus în grupul de serviciu.”

Ceea ce Andrea descrie în continuare arată cât de depravate au ajuns unele părți ale societății americane:

„Te înfometau pentru a te antrena să faci sex oral. Ungeau un bărbat cu miere. Pe copiii mai mici trebuia să-i înveți să nu se înece. Și îndesau lucruri în tine pentru a te forța să deschizi gura mai larg. Am învățat «răspunsuri»: trebuia să mimezi că ești excitată sau speriată. Cei mai mulți voiau să te vadă speriat. Când am mai crescut, îi învățam pe copii cum să se gândească la altceva, ca să nu-i doară așa de tare.”

Agenții forțelor de supraveghere vamală si de imigrări de la Cyber Crimes Center din Fairfax, Virginia, relatează că atunci când este adus în discuție sexul, gustul multor americani s-a schimbat. Ceea ce o dată era considerat anormal acum a devenit regulă. Acești agenți constată pe internet un vârf clar al cererii de pornografie „grea”. După cum arată un agent,

„Nu mai suntem sensibilizați de chestiile mai lejere; vrem acum lucruri cu încărcătură mare și din ce în ce mai mare”.

Acest trend este reflectat și de modul în care multe dintre aceste fete sunt tratate de traficanții de droguri și de bărbații care le cumpără. Peter Landesman a intervievat-o pe Rosario, o femeie mexicană care a fost vândută în New York și ținută captivă ani buni de zile. Ea spune:

„În America aveam «îndeletniciri speciale». Sex oral, sex anal, deseori cu mai mulți bărbați. Sexul este astăzi mult mai aventuros, mai brutal”.

O amenințare frecventă pe care o amintesc cele mai multe dintre supraviețuitoare este faptul că erau forțate să nu doarmă și să nu mănânce până nu-și îndeplineau cota de 40 de bărbați. Una dintre femei își amintește cum, însărcinată fiind, a fost culcată pe burtă direct pe podea de proxenetul ei, acesta începând  literalmente să-i sară pe spate, pentru a-i provoca avort.

Holly Austin Smith a fost răpită când avea 14 ani, violată și forțată apoi să se prostitueze. „Peștele” ei, când a fost judecat, a primit doar un an de închisoare.

Barbara Amaya a fost vândută în mod repetat între traficanții de carne vie, abuzată, împușcată, înjunghiată, violată, răpită, traficată, bătută și închisă, toate înainte de a împlini 18 ani!

„Aveam o cotă pe care trebuia să o îndeplinesc în fiecare seară. Dacă nu reușeam să adun toți banii, eram bătută, aruncată pe scări. M-a bătut odată cu un umeraș de haine din sârmă, din cele pe care atârni hainele în dulap, a îndreptat umerașul și mi-a umplut tot spatele de sânge.”

După cum reamintește David McSwane în înfiorătorul său articol din Herald Tribune:

„În Oakland Park, o suburbie industrială din Fort Lauderdale, agenții federali au înconjurat în 2011 un bordel operat de un cuplu căsătorit. În incinta «The Boom Boom Room» [camera de „bubuială”, n.tr.] ,așa cum era cunoscut bordelul, clienții plăteau o taxă și li se dădea un prezervativ și un ceas după care erau lăsați singuri cu una dintre cele opt adolescente, fete chiar și de 13 ani. Un copil adoptat în vârstă de 16 ani a mărturisit că avea misiunea să stea de pază, în timp ce o fată de 17 ani i-a spus judecătorului federal că a fost forțată să aibă relații sexuale și cu 20 de bărbați pe noapte.”

Există un cerc particular de traficanți de carne vie care furnizează sex muncitorilor emigranți angajați sezonier în fermele din statele din sud-est, în special în cele două Caroline și în Georgia, cu toate că afacerea este înfloritoare în toate statele americane. Traficanții transportă femeile de la o fermă la alta, unde lucrătorii emigranți se aliniază la intrarea barăcilor, chiar și până la 30 odată, pentru a întreține relații sexuale cu ele după care femeile sunt transportate la următoarea fermă și totul o ia de la capăt.

Acest rău crescând este la liber, din toate punctele de vedere.

Femeile și copiii traficați sunt promovați pe internet, transportați între state, cumpărați și vânduți în hoteluri luxoase.

Așa cum am arătat în cartea mea Câmpul de luptă America: Războiul împotriva poporului american, realmente războiul guvernului cu traficul de carne vie – la fel ca și războiul contra terorismului, drogurilor sau crimei – a devenit scuza perfectă pentru a impune tacticile statului polițienesc (puncte de verificare, percheziții, supraveghere, securizare accentuată) asupra publicului vulnerabil, în timp ce comunitățile noastre nu sunt deloc mai în siguranță.

Deci, ce puteți face voi?

Informați-vă pe voi și pe copiii voștri despre amenințarea crescândă din comunitățile noastre.

Nu mai hrăniți monstrul. Traficul sexual este o parte a unui continuum mai mare din America și care include sărăcia, oameni ai străzii, problemele de personalitate create de televiziunile sexualizate, glorificarea culturii proxenet/prostituată – numită foarte des pornificarea Americii – dar și o industrie a sexului de miliarde de dolari clădită pe spatele pornografiei, a muzicii, a divertismentului, etc.

În mare parte cauza acestei epidemii suntem noi înșine, mai ales în era corporatistă în care valoarea vieții omului este dată în spate de goana după profit. Se estimează că industria porno produce mai mulți bani decât Amazon, Microsoft, Google, Apple și Yahoo.

Contactați municipalitatea din orașul vostru, aleșii și poliția pentru a face lupta împotriva traficului sexual o prioritate zero, chiar mai înainte de așa-numitul război împotriva terorismului și a drogurilor și militarizarea forțelor de ordine.

Nu mai acuzați oameni pentru „infracțiuni” fără victime, ca de exemplu cultivarea salatei în curtea din spatele casei și concentrați-vă pe îndepărtarea „peștilor” și a cumpărătorilor care transformă tinerele femei în victime.

În final, poliția trebuie să facă mai mult pentru a se antrena, a identifica și a răspunde unor asemenea probleme; Comunitățile și serviciile sociale trebuie să se implice mai mult în protecția fugarilor, care sunt prima țintă a traficanților; legiutorii trebuie să înăsprească legile menite să incrimineze traficanții dar și pe john-i, adică pe cumpărătorii care creează cererea de sclave sexuale; hotelurile  trebuie să înceteze să permită traficul sexual prin oferirea de camere și acoperire pentru afacerile murdare.

Dacă atâtea femei și copii cad victime în continuare, sunt brutalizate și tratate ca niște mărfuri umane, asta se întâmplă din trei motive: în primul rând, cererea este din ce în ce mai profitabilă pentru toți cei implicați, cu excepția victimelor; în al doilea rând, corupția prezentă în asemenea măsură la nivel local și internațional nu lasă loc de speranță de schimbare venită pe căi normale; în al treilea rând, o stranie tăcere din partea celor care ar putea vorbi împotriva unor asemenea atrocități.

Adevărul este că toți ne facem vinovați de a fi contribuit la aceste suferințe umane. Traficanții sunt vinovați. Clienții sunt vinovați. Autoritățile sunt vinovate. Grupurile de femei care nu iau atitudine sunt vinovate. Militarii detașați în alte țări si voluntarii care cer sclave sexuale sunt vinovați. Mai presus de toate, fiecare individ care nu își ridică glasul împotriva atrocităților comise împotriva femeilor și copiilor din aproape oricare țară din lume – inclusiv din SUA – este vinovat!