Prolog
La evrei, la poporul ales, în vremea Vechiului Testament, trădătorii şi prădătorii, alături de mulţi alţi păcătoşi, erau alungaţi, scoşi din cetate şi ucişi cu pietre. În timpul Noului Testament, adică sub Legea, Creştină, a Harului, Iisus Hristos îi amenda şi sancţiona drastic pe unii ca aceştia, numindu-i pui de năpârci, vicleni, faţarnici şi ipocriţi, întâlnindu-se şi confruntându-se cu această maladie chiar în interiorul corpului Său apostolic, prin trădarea lui Iuda!…
De ce spun toate acestea, fiindcă, la noi, românii, popor şi neam eminamente creştin, acest flagel, păcat şi patimă, a trădării şi delaţiunii a fost, s-a comportat, mereu, ca un sport naţional, ca o practică predilectă, exersată, cu zel şi devotement, din generaţie în generaţie.
Altfel spus, predispoziţia de a ne „turna“ semenii pare să fie o trăsătură naţională de caracter.
Din perspectiva cronologică şi istorică, există, din păcate, nenumărate exemple de delaţiuni ticăloase în istoria acestui popor. Iată doar câteva dintre cele mai sinistre: Horea a fost prins cu ajutorul „fraţilor de sânge”, turnat pentru 300 de galbeni de către vărul lui, Gheorghe Nicula. Tudor Vladimirescu a fost acuzat de propriii lui căpitani, învinuit pe nedrept că ar fi făcut o înţelegere cu turcii, ucis şi aruncat într-o fântână. Alexandru Ioan Cuza a fost scos din domnie cu ajutorul oamenilor săi de încredere!…
Trădarea şi delaţiunea, de la trecut la… prezent
În altă ordine de idei, să nu uităm că, la noi, epoca de aur a delatorilor a coincis cu perioada ceauşistă când, conform informaţiilor fragmentare pe care le avem, la fiecare trei români era câte un turnător.
Acum turnătoria a (re)devenit o activitate pozitivă, din punct de vedere social.
Mai mult decât atât, dosarele făcute publice de CNAS demonstrează că delaţiunea se practica pe scară amplă chiar în familie. Soţi şi soţii care „dădeau cu subsemnatul” despre activităţile consorţilor lor, fii şi fiice care îşi făceau temele de casă raportând ce fac părinţii, prieteni care îşi vindeau colegii.
Această înclinaţie malignă o întâlnim astăzi de la scriitori la politicieni, de la oamenii de afaceri la universitari.
Multora se pare că le place că există un cadru legal în care delaţiunea poate să fie pusă în scenă. Că putem să ne eliminăm „competiţia” de la locul de muncă printr-o pâră bine plasată. Că putem să scăpăm de oamenii care ne deranjează printr-o delaţiune efectuată subtil.
O altă dovadă pentru prezenţa acestei gene a pârei găsim în multitudinea de expresii prin care apreciem această activitate jegoasă şi murdară. Ea are (şi) un puternic caracter etnic. Zicem cu admiraţie că „l-am dat în gât“ şi ne bucurăm că putem să „dăm pe goarnă” – ca şi când ar fi o acţiune estetică, o funcţie aproape muzicală, cu conţinut artistic.
Ne place să afirmăm despre semenii noştri că „le-am pus gând rău“, ca şi când aceasta ar fi o calitate şi turnătorul este văzut ca o făptură simpatică, el fiind „ciripitor“.
Uneori activitatea aceasta nocivă este chiar ironizată şi luată în uşor, delatorul de fapt „sifonează“, lasă să „scape“ ceva nevinovat.
Fără a face o analiză lingvistică a plăcerii strămoşeşti a „datului în gât”, este relevant că vinderea cuiva prin cuvinte, datul din gură pentru a face rău altuia este minimalizată.
Turnătorul este papiţoiul, cel care scapă din papiţ nişte lucruri.
Aşa cum am văzut într-un caz recent, în care o doamnă, supărată pe socrul ei, a început să toarne o mulţime de figuri publice, cu cât aberaţiile sunt mai mari, cu atât plăcerea devine tot mai mare.
Acest tip de delator se naşte dintr-o încrucişare între mitoman şi monstrul lipsit de morală, iar la români, unde moralitatea şi etica private sunt luate în uşor sau derizoriu, turnătoria ticăloasă se face cu mare nonşalanţă. Acest gen de delator nu are nicio remuşcare, el nu simte că face ceva rău, dimpotrivă, se consideră un fel de apărător al eticii, un soi de erou de benzi desenate care aduce dreptatea socială. Însă pretutindeni în lume există un principiu juridic care împiedică delaţiunea mincinoasă.
De la porunca veterotestamentară cu numărul trei, care avertizează împotriva mărturiei mincinoase, până la prevederile legislative internaţionale care pedepsesc sperjurul. În practica internaţională mărturia mincinoasă este o ofensă extrem de gravă, iar exemplul cel mai bun este acţiunea de suspendare a preşedintelui Clinton care nu a fost adus în pragul destituirii pentru activităţile sale sexuale, ci pentru că a minţit în faţa comitetului senatorial.
„Pârâşul”, însă, este un animal milenar care vieţuieşte în munţii Carpaţi şi care a evoluat în mod natural de câteva milenii şi nu are condiţionări etice. El pare că se hrăneşte numai cu plăcerea de a face rău – de la reclamagiii din epoca ceauşistă care au devenit astăzi denunţătorii DNA, de la turnătorii care îngroşau voluntar rândurile informatorilor Securităţii, până la mincinoşii care fac astăzi coadă la DNA.
Aceasta şi deoarece Codul nostru Penal este, încă, extrem de îngăduitor cu mărturia mincinoasă, dacă poţi să scapi numai cu o amendă, atunci de ce n-ai spune vrute şi nevrute despre te miri cine şi despre te miri ce?!…
Altminteri, delatorul trăieşte în mâlul murdăriei morale ca şi când aceasta ar fi a doua sa natură. Pentru că la noi acuzarea falsă şi lansarea de minciuni sfruntate sunt forme predilecte pentru „asasinatul de caracter”.
Vedem, aşadar, pretutindeni dorinţa gratuită de a-i distruge pe cei care ne displac. Iar când minciuna coexistă cu bucuria de a vedea răul altcuiva, atunci răul social are consecinţe catastrofale. La fel de grav este faptul că nu ni se pare nimic grav în această activitate.
Avem chiar expresii speciale pentru a ne găsi scuze: „am zis într-o doară”, „am zis şi eu, n-am dat cu parul”, sau varianta malignă, „a venit vine”.
Vedem adeseori cum delaţiunea mioritică este trecută drept o simplă (nevinovată) bârfă. Este cazul unui fost politician şi delator pocăit care spunea public că a uitat ce a spus în faţa procurorilor, că erau nişte lucruri doar aşa, că nici nu-şi mai aduce aminte ce a scris şi că a fost „la nivel de bârfă”. Nu mai contează că viaţa unui om este pusă în cumpănă prin aceste „vorbe goale”.
Despre aspectul universal şi specificul naţional al delaţiunii
Şi, totuşi, cei care critică des specificul naţional se referă, practic, în primele puncte, la înclinaţia românilor spre turnătorie. S-ar zice că vocaţia lor este aceea de delatori şi, trădători.
Însă, totuşi, delaţiunea nu a fost, bineînţeles, inventată de către români, ci doar instituţionalizată la noi într-o formă mai aparte, cu veritabilă nuanţă malignă. Tocmai din acest motiv, vreau să reiterez faptul că ea îmbracă uneori forma unui complex istoric autohton sau, original.
Cu alte cuvinte, partizanii teoriei de mai sus găsesc destule argumente în trecutul nostru, după cum am şi arătat deja.
Dacă este să luam, de pildă, toate cronicile Evului Mediu Românesc, la fiecare pagină aproape dăm de trădare şi zavistie iscate de câte o pâră.
Şi, totuşi, nu cred însă că trebuie să exagerăm, chiar dacă acest fapt nu schimbă cu nimic situaţia dată sau, chiar dacă am fi tentaţi să credem că, sub zodia Mioriţei, a dacului Bicilis şi a scrisorii lui Neacşu – probe mitico-istorice ale formei şi fondului delaţiunii pe aceste meleaguri, avem păcatul în sânge, în fibra noastră etno-genetică.
Eu, totuşi, nu cred că turnăm, neaparat, mai mult decât alte neamuri; ceea ce însă ne poate singulariza şi particularize este modul în care delaţiunea s-a stratificat în societatea noastră, de-a lungul timpului şi cu precădere în a doua jumătate a veacului trecut, după cum am şi exemplificat deja, ajungând, nu o data, factor decident în momente istorice precum şi un fel de practică socială!…
Altfel spus, la nivelul cel mai de jos, în forma ei benignă, s-a purtat bârfa la gard (mutată la bloc, în anii construirii socialismului). Pe măsura avansării pe scara ierarhiilor lumii noastre, se schimbă şi motivaţiile actului – de la pălăvrăgeala (uneori nu chiar nevinovată) peste care se presăra ranchiuna, amestecată cu o doză de invidie şi, de laşitate, se ajunge la reclamaţie, semnată sau anonimă, după caz (în funcţie de puterea reclamatului şi de curajul reclamantului).
Delaţiunea ca “virtute”, modernă şi… contemporană
În schimb, în sferele înalte, bârfa se transformă în raport, referat, informare s.a., cu un rol fundamental în conservarea propriei noastre puteri şi (în) avansarea noastră în funcţie. A şti să-ţi dozezi turnătoria, să o plasezi, când şi cui trebuie, a fost pe aceste meleaguri o cheie a reuşitei, depline chiar.
Din nefericire, practica a avut şi are o aderenţă de masă şi un rol distructiv pe măsură. Exploatată, cultivată, fructificată şi ridicată la rang de practică instituţională, cum am (şi) văzut, de către regimul comunist, delaţiunea a făcut posibilă nu numai instaurarea cu uşurinţă a acestuia în România, ci a şi dat nota lui caracteristică, apropiind comunismul românesc de despotiile orientale, unde cei câţiva din vârful piramidei au cunoscut şi controlat, cu o mână de fier, întreaga societate, care se mişca numai după voinţa conducătorului: trăiam, parca, în subconştientul unui nebun, care ne alimenta viaţa reală cu propriile sale himere. Aşa ceva nu putea să se nască fără un control riguros al tuturor nivelelor sociale, pe al căror consens tacit, impus ori benevol, s-a bazat. Comunismul, deci, s-a hranit din şi s-a clădit pe slăbiciunile noastre!…
Prin urmare, înclinaţia noastră spre trădare şi delaţiune a devenit arma cu care am fost supuşi. S-ar putea spune că turnătoria din elan patriotic era la fel de rară ca şi autodelaţiunea: pe câţi români i-aţi auzit spunând: da, asta este vina mea!?…
Societatea românească trăieşte, în continuare, sub spectrul fantomei acestui cadavru neîngropat. Acum avem doar mai multe situaţii, posibilităţi sau locuri unde putem turna. O facem democratic chiar, aşa cum se vede pe ecranele televizoarelor, care etalează toată panoplia genului de bârfă la gard. Tocmai de aceea, pe mine unul, nu mă sperie legi redundante care încearcă sa readucă delaţiunea în matca de odinioară, adică să o re-instituţionalizeze!…
Dar, nu se mai poate: Revoluţia din urma cu treizeci de ani, ne-a eliberat. Acum putem turna oriunde şi oricui, nu numai la Securitate.
Într-un mod paradoxal, cred că acesta este şi sfârşitul delaţiunii: în zilele noastre, când nici reclamaţiile semnate nu mai sunt luate prea în serios fără documentaţii, note de fundamentare şi recomandări, o anonimă are aceeaşi putere ca o găleată cu apă turnată în Deşertul Sahara. Astăzi, am evoluat fraţilor, delaţiunea se cheamă referinţa ori “recomandare”.
Altminteri, constatăm cu îndreptăţită stupoare că delatorul modern s-a adaptat vremurilor mai mult ca niciodată. Noilor mijloace de comunicare, noilor abordări, noilor pretenţii ale conducătorilor. El nu se mai mulţumeşte să trădeze, să spună neadevăruri ucigătoare (în schimbul unor avantaje sau, pur şi simplu pentru că face pe el de frică), ci se şi erijează în propovăduitor al delaţiunii ca virtute. Chiar dacă se bâlbâie înfricoşător, chiar dacă n-are pic de demnitate, chiar dacă se ţine de fusta (ori pantalonii) altora, el încearcă să pretindă că, matematic vorbind, numărul trădătorilor ar trebui să crească în progresie geometrică. Numai astfel i-ar fi bine acestei ţări!…
Cu alte cuvinte, de azi înainte ar trebui să introducem în şcoli, ca materie obligatorie, „arta lucrării pe la spate” şi să-i învăţăm pe copiii noştri cum să-şi înşele aproapele şi cum să spurce ideea de prietenie. Să-i pervertim într-atât încât să zâmbească în faţă, să pretindă că sunt alături de oamenii de onoare, să facă gesturi repetate care să-i convingă, iar apoi, neavând curajul să suporte superioritatea semenilor, să-şi rezolve multiplele complexe printr-o delaţiune.
Aceasta este măreaţa pledoarie a trădătorului. Şansa noastră este că, încă, această ţară nu-i atât de pregătită să accepte a ridica delaţiunea la rang de virtute. Grupurile de lichele care încearcă s-o acrediteze sunt, din fericire, minoritare. Ele se străduiesc, disperat, să salveze imaginea delatorului. Să-l prezinte ca om de treabă. (De treaba cui?) Dar, nici măcar membrii lor nu dau doi bani pe el, în realitatea, şi n-ar avea încredere în el nici măcar cinci minute.
Aş vrea să vă văd, oameni buni, că, dincolo de frazele sale declarative, vă lăsaţi cu totul soarta şi destinul în mâna lui!…
Într-o societate ce se respectă, el nu şi-ar mai avea locul. De fapt, nici nu şi-l mai are, în pofida aparenţelor. Chiar şi umbra locului său poartă stigmatul trădării şi al delaţiunii. Iar această pecete nu se poate şterge. Face parte din acelea pe care timpul nu le atenuează. Stigmatul delaţiunii marchează profund sufletul şi fruntea tuturor membrilor familiei sale. Care dintre oamenii demni ar accepta să aibă de-a face cu vreunul dintre ei? Aceasta este marea necunoscută omisă de trădătorul care se chinuie să formuleze ecuaţia nemerniciei sale: efectul de bumerang ce va dura generaţii. Singura consolare este că, poate, prenumele ori numele le vor fi pomenite într-o carte de istorie… în rând cu marii nereuşiţi sau rataţi ai planetei!…
Epilog – Egoismul dar, mai ales, invidia – sursa şi resursa trădării şi a delaţiunii. Abordare şi soluţionare spiritual – duhovnicească
În altă ordine de dei, mare parte din afecţiunile care, timp de multe secole, au curmat milioane de vieţi sunt astăzi tratabile, graţie evoluţiei ştiinţelor medicale. Aşa încât sintagma „boală incurabilă“ este astăzi limitată la un număr relativ restrâns de afecţiuni.
În plan spiritual – duhovnicesc, orice suferinţă a sufletului este tratabilă, cu condiţia ca „pacientul“ să fie conştient de ea şi să îşi dorească în mod real vindecarea.
Sfântul Ciprian de Cartagina – Episcop şi apologet creştin din secolul al III-lea, trecând în revistă bolile spiritului, găseşte un tip de suferinţă aparent incurabilă.
Motivaţia acestei sumbre trăsături nu ar sta în lipsa tratamentelor, nici a specialiştilor terapeuţi, ci în esenţa însăşi a bolii.
Invidia, spre deosebire de celelalte patimi care ajung de obicei într-o formă sau alta la saţietate, nu se poate linişti, pentru că obiectul ei este practic nelimitat. Mereu vor fi oameni mai buni, mai fericiţi, mai culţi, mai pricepuţi etc. Cine vrea să se vindece, ne învaţă Sfântul Ciprian în fragmentul ce urmează, trebuie să caute stăruitor leacul potrivit suferinţei sale.
Cu alte cuvinte, invidia, care este generatoare, între multe alte boli, pacate şi patimi, şi a trădării şi delaţiunii, este o boală a minţii şi o rugină a inimii ce se manifestă, se concretizează în faptul de a invidia cineva pe altul din cauza virtuţilor şi fericirii lui, adică de a urî la acesta meritele proprii sau darurile divine, de a transforma în rău propriu binele altuia, de a fi chinuit de prosperitatea celor mai norocoşi, de a-şi face sieşi necaz din gloria altora, de a-şi simţi inima sfâşiată ca de cârligele călăului, de a face din propriile lui gânduri şi simţiri un fel de instrumente de tortură, care să-i sfâşie inima, care să-l chinuie în toate măruntaiele!…
Cel cu sufletul bolnav de invidie nu găseşte nici o plăcere nici în mâncare, nici în băutură, mereu suspină, geme şi suferă, zi şi noapte se chinuie şi nu găseşte alinare. Celelalte rele au un sfârşit şi se termină odată cu consumarea lor. În adulter ticăloşia se încheie prin săvârşirea faptului, tâlharul ajunge la omucidere şi se opreşte aici, rapacitatea prădătorului se potoleşte prin luarea prăzii, falsificatorul are ca măsură îndeplinirea falsificării, numai invidia n-are limită, este un rău permanent, un păcat fără sfârşit şi, cu cât cineva a avut un succes mai mare, cu atât invidiosul arde mai mult în flăcările propriei invidii!…
Invidiosul are înfăţişarea ameninţătoare, privirea piezişă, faţa palidă, buzele îi tremură, dinţii îi scrâşnesc, cuvintele îi sunt furioase, ocările fără frâu, mâna chiar fără pumnal este gata de violenţă şi asasinat, fiind înarmată cu ura, care scoate din minţi.
De aceea, Sfântul Duh zice în psalmi: „Nu pizmui pe cel ce merge bine pe drumul său“ (Ps. 36, 7) şi iarăşi: „Cel păcătos urmăreşte pe cel drept şi dinţii îi scrâşnesc împotriva lui“ (Ps. 36, 12).
Acelaşi lucru arată şi notează Fericitul Apostol Pavel zicând: „Venin de viperă au pe buzele lor şi gura lor este plină de blestem şi de amărăciune; picioarele lor sunt iuţi la vărsarea de sânge, pustiu şi nenorocire este pe căile celor ce n-au cunoscut calea păcii şi nu există teamă de Dumnezeu în ochii lor“ (Rom, 3, 13).
Câtă vreme „porţi duşmanul în inimă, ai flagelul în tine!“
Este cu mult mai neînsemnat răul şi cu mult mai mică primejdia când trupul este rănit de sabie, îngrijirea este uşoară când rana se vede şi cu ajutorul doctoriilor se vindecă mai uşor.
Rănile invidiei sunt adânci şi ascunse şi nu se lecuiesc cu medicamente, căci durerea lor este interioară în suflet. O, tu cel invidios, pizmaş şi rău, dă-ţi seama cât eşti de rău, de duşmănos şi de primejdios pentru cei pe cere-i urăşti. Cel pe care-l urmăreşti cu invidia ta va putea să fugă şi să te evite, dar tu nu poţi să fugi de tine însuţi.
Oriunde vei fi, potrivnicul tău este cu tine, căci porţi duşmanul în inimă, ai flagelul în tine, eşti legat în cătuşe care nu se descuie, eşti rob al invidiei şi nici o mângâiere nu-ţi va alina durerea. A prigoni pe cel ajutat de harul lui Dumnezeu este perseverare în rău, a urî pe cel fericit este o boală fără leac, vindecare sau tămătuire!…
De aceea Domnul, prea fericiţi fraţi, gândindu-se la acest pericol, ca nu cumva din invidie cineva să întindă fratelui său laţul morţii, când discipolii l-au întrebat care dintre ei este mai mare, el a răspuns: „Cine va fi cel mai mic printre voi toţi, va fi mare“ (Lc. 9, 48).
Prin răspunsul său a retezat orice rivalitate, a scos din rădăcină şi a aruncat orice cauză sau prilej în care invidia să-şi arate colţii.
Discipolul, ucenicul sau urmaşul lui Iisus Hristos n-are voie să fie invidios şi rău. La noi nu este permisă lupta pentru a trece înaintea altuia. Umilinţa, modestia şi smerenia ne înalţă, căci ştim cui să plăcem.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel, învăţându-ne şi sfătuindu-ne ca după ce cu ajutorul luminii lui Iisus Hristos am scăpat de întunericul în care ne găseam, să umblăm în faptele şi în lucrarea luminii, scrie şi zice; „A trecut noaptea şi s-a apropiat ziua. Să lepădăm, aşadar, uneltele întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii. Ca în timpul zilei cu cuviinţă să umblăm nu în ospeţe şi beţii, nu în pofte şi neruşinări, nu în scandaluri şi pizmă. Dacă s-a retras din inima ta întunericul, dacă noaptea s-a împrăştiat, dacă funinginea a fost ştearsă, dacă strălucirea zilei şi-a luminat simţirea, dacă ai început să fii om al luminii, săvârşeşte cele ce sunt ale lui Iisus Hristos, fiindcă el este lumina şi ziua“ (Rom. 13, 12)!…
Dragostea pentru aproapele nostru – cel mai potrivit tratament şi remediu
De ce să te prăbuşeşti în întunecimile invidiei, de ce să te acoperi cu norul răutăţii, de ce cu orbirea pizmei să stingi orice lumină a păcii şi a dragostei, de ce să te întorci la diavolul după ce te-ai despărţit de el, de ce să fii asemenea lui Cain sau Iuda? Căci despre faptul că este împins la omucidere cel ce pizmuieşte, şi-şi urăşte fratele, vorbeşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan într-o epistolă a sa zicând; „Cine-şi urăşte fratele este un ucigaş. Şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţă veşnică, întunericul rămânând în el“ (I In. 3, 15). Şi iarăşi; „Cel ce spune că este în lumină şi urăşte pe fratele său este încă în întuneric şi în întunecare umblă şi nu ştie unde se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii“ (I In. 2, 9-11). Cine urăşte pe fratele său, zice el, umblă în întuneric şi nu ştie unde merge. Căci mergând fără să ştie, un orb se prăbuşeşte în focul gheenei, pierzând lumina lui Iisus Hristos care-l sfătuieşte şi zice: „Eu sunt Lumina lumii, cine Mă va urma nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii“ (In. 8, 12).
Dar urmează pe Iisus Hristos cine stă în învăţătura Lui, cine merge pe drumul arătat de învăţătorul său, cine păşeşte pe urmele Lui, cine imită ceea ce a învăţat şi a făcut Iisus Hristos, după cum şi Sfântul Apostol Petru îndeamnă şi sfătuieşte zicând; „Iisus Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă exemplu să mergeţi pe urmele Lui“.
Trebuie să ne aducem aminte cu ce cuvânt numeşte el pe poporul său, cum îi spune turmei sale. El numeşte pe ascultătorii Săi oi, pentru a asemăna nevinovăţia creştină cu aceea a oilor. Le spune miei, ca să le compare simplitatea cu firea simplă a mieilor. De ce se ascunde lupul sub pielea oilor, de ce defăimează turma lui Iisus Hristos cel ce minte că este creştin? A lua numele lui Iisus Hristos şi a nu merge pe calea lui Iisus Hristos ce este altceva decât trădarea numelui divin, părăsirea drumului mântuitor? De vreme ce El însuşi învaţă şi spune că are viaţa veşnică acela care-I respectă poruncile, că este înţelept acela care le ascultă şi le îndeplineşte şi că în împărăţia cerurilor este numit cel mai mare învăţat acela care i-a propovăduit învăţătura şi a făcut ce spune ea, atunci va ajuta propovăduitorului ceea ce s-a propovăduit bine şi cu folos, dacă ceea ce s-a spus cu gura se îndeplineşte cu fapta. Ce a spus Domnul Iisus Hristos mai des discipolilor Săi, ce a recomandat să fie mai mult păzit şi respectat dintre învăţăturile mântuitoare şi preceptele cereşti, decât ca să ne iubim unii pe alţii cu aceeaşi dragoste cu care El şi-a iubit discipolii, urmaşii şi ucenicii? Dar cum păzeşte pacea şi dragostea Domnului cel ce din cauza invidiei din el nu poate fi nici paşnic, nici iubitor?
De aceea şi Sfântul Apostol Pavel, când arată binefacerile păcii şi ale dragostei creştine, când învăţa şi asigură cu tărie că nici credinţa, nici milostenia, nici chiar martiriul nu vor fi de vreun folos, dacă nu vor fi păstrate întregi şi neatinse legăturile dragostei, a adăugat şi a zis; „Dragostea este generoasă, dragostea este milostivă, dragostea nu pizmuieşte“ (I Cor. 13, 4), învăţând desigur şi arătând că acela poate avea dragoste creştină, care a fost generos şi milostiv, neatins de pizmă şi răutate!… (Teste selectate din Sfântul Ciprian, Despre gelozie şi invidie, în vol. Apologeţi de limbă latină, colecţia PSB, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981).
*Acest material l-am redactat, pornind de la vizionarea, cu viu interes, a emisiunii – ediţie specială, de pe postul de televiziune a7tv, difuzată, în direct, în data de 17.07.2018, având ca subiect trădarea şi păcatul delaţiunii; invitat fiind Domnul Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi – Psiholog Criminalist iar realizator Domnul Cornel Dărvăşan.
O emisiune, ca toate celelalte, din această serie, plină de substanţă, miez şi conţinut, care m-a inspirat în mod deosebit şi, căreia, cum spuneam, i se datorează întocmirea acestui articol, motiv pentru care doresc să adresez, pe această cale, sincere mulţumiri şi calde felicitări, atât realizatorului cât, mai ales, invitatului sau interlocutorului!…
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Frate Vasile, daca vrei sa intri LIVE pe YOUTUBE ca sa dezbatem actuala controversa referotoare la actele electronice si ce putem face pe viitor.
Iti las un link aici ca sa intri…. https://www.youtube.com/add_contact?c=fCWwvogUk3qSTakjejGy9lwa6448uw
Viorel Ghica
HRISTOS A INVIAT!
Trebuie sa ma anunti din timp, frate. Mai vorbim pe e-mail cum sa facem pe viitor.
Adevarat a Inviat! Da, o sa vorbim, in maxim o luna sper sa fac aceasta emisiune.
romanii, dupa cum vad eu, nu sunt turnatorii mai mari decat altii; dimpotriva, in SUA vecinii cheama politia pt orice fleac, politie care practic terorizeaza pe toti. Practic, in SUA 99% din oameni te dau pe mana politiei pt lucruri care la noi nici nu sunt observate de ceilaltii (vecini, rude, etc). Mai amintesc spiritul de dat in judecata pe altii, tot de „afara” vine, deci tarile asa-zis civilizate sunt mai barfitoare, turnatoare decat Romania.
Referitor la Ceausescu, aceea nu a fost turnatorie, acolo a fost spui sau te bag in puscarie/mori de foame. In alte tari ar fi fost si mai grav, doar ca zionistii nu au implementat acolo comunismul. Cu cat e o tara mai bogata, cu atat cetatenii sunt mai turnatori, doar ca situatia se vede unde se implementeaza un astfel de guvern.
Referitor la americani, te rog arunca o privire pe Youtube si vezi mii de „moduri civilizate” de comportmant al politistilor americani; mai mult, chiar MSM recunoaste ca politistii din sua sunt cei mai agresivi, sunt nenumarate cazuri de oameni impuscati mortal de politisti pt niste gesturi absolut normale (de ex: scarpinatul la tampla cu degetele).
Turnatori in comunism au existat (si asa e, ai dreptate,trebuie condamnati), dar daca un om spunea unui securist niste informatii simple (de ex: Vasile a plecat ieri pana la targ, lucru cunoscut de tot satul) asta nu-l face informator/turnator, ci pur si simplu raspundea autoritatilor, nici nu vatama oameni, nici nu se punea rau cu securistii.
Adica, 1 din 3 romani era turnator este o completa NEBUNIE, o DEMENTA, ma indoiesc ca erau 6 mil de turnatori in toata EUROPA.
Felicitarile tale pt cetatenii SUA arata o atitudine anti-ortodoxa, ei fiind exact oposul ortodoxului: vb toata ziua, dependenti de tv si tehnologie, cheama politia pt orice (cu toate ca stiu ca de cele mai multe ori acea persoana va fiarestata si agresata), sunt spalati pe creier, accepta si lauda orice (de ex the feeral reserve bank), sunt mandrii cu bogatia tarii lor (stiind foarte bine cum a fost acumulata), se dau superiori altora dandu-le sfatuti tuturor (iar tara lor dandu-se jandarm al lumii), auu acceptat si promovat toate erezille/perversiunile/sodomiile/destrabalarile, se cred superiori celorlalti, etc.
Cristina, esti cam isterica dupa urletele cu majuscule din comentariile tale. Cand exagerezi cu majusculele, mesajele devin suparator de greu de citit. Daca nu stii ce se intampla in SUA, te rog, nu te baga in balarii cu aprecieri la lucruri pe care nu le cunosti.
Iar treaba cu 5,5 miloane de turnatori, asta de unde ai mai auzit-o? Ati innebunit??? Incredibil cum umbla zvonacii cu toate prostiile si minciunile.
In 89 partidul comunist din Romania avea 3,8 milioane de membrii. Adica vreo 20% din populatia adulta din tara. Chiar daca toti membrii ar fi fost turnatori, ceea ce este imposibil, tot nu s-ar ajunge la procentele mincinoase din articol sau la numerele tale ridicole.
Faptul ca au fost totusi turnatori si gunoaie (ca in toate tarile si comuniste si necomuniste) si au fost oameni care au suferit de pe urma lor, se explica prin decimarea intectualitatii Romanesti si distrugerea sistematica a taranimii, patura pastratoare a traditiilor si moralitatii neamului. Prin inchiderea preotilor si calugarilor, prin teroarea comunista in general.
Cu un singur lucru pot fi de acord din toata povestea asta: ca intr-adevar perioada comunista a fost cea mai neagra perioada din istoria noastra, cu cea mai mare cadere spirituala in randul populatiei. Totusi asta este oarecum compensata prin numarul imens de martiri si mucenici din randul sfintilor inchisorilor, care au dus o lupta unica in lume prin ferocitatea calailor si prin numarul foarte mare de martiri care s-au jertfit pentru Hristos.
Rezistenta anticomunista Romaneasca a fost cea mai lunga rezistenta din lume. Bagati bine la cap asta, voi astia care va credeti nationalisti si nu va cunoasteti istoria neamului.
Atentie la media si la viclenii cercetatori cum vor sa ne convinga ca homosexualitatea e normala. Sa para ca si animalele fac asta deci nu ar fi gresit. Dar cine poate crede asa minciuni. Nimeni nu vede, e usor sa arunci vorba ca sa convingi multimile.
https://m.stirileprotv.ro/lbin/mobile/index.php?article_id=3818779
Mai bine de jumătate dintre pinguinii de la acvariul Dingle Oceanworld din Irlanda au format perechi de același sex. Opt dintre cele 14 păsări au un partener homosexual.
Hristos a inviat!
Mai oameni buni, nu stiu ce faceti si cum ganditi voi, dar pentru mine articolul asta este cea mai mare marsavie scrisa in ultima perioada de catre dusmanii neamului romanesc.
Tradarea, fratilor, a fost prezenta in lumea asta de la lucifer incoace, permanent. In toata lumea si la toate neamurile. Nenumarati conducatori, regi si imparati au fost tradati de-a lungul timpului, pe tot parcursul istoriei. Indubitabil tradarea vine de la dusmanul omenirii si tatal minciunii.
Dar de aici si pana la afirmatiile de-a dreptul nebune din articol, prin care se vorbeste despre tradarea la romani ca „sport national” si ca „trăsătură naţională de caracter” este distanta ca de la iad la rai. Cat de ticalos poate fi autorul (sau de spalat pe creier de propaganda anti-romaneasca ce este in plina desfasurare de dupa 89′ incoace) incat sa afirme ca unul din trei romani era turnator!!! Pe ale cui statistici se bazeaza cifrele astea fratilor? Sau mai bine zis, se bazeaza pe vreo statistica sau sunt vorbe aruncate in vant? Voi chiar puneti botul la orice nebunie? Adica fiecare familie de 3 persoane avea un turnator? Toti cei nascuti inainte de 89′ inseamna ca aveau unul din parinti turnator la securitate. Adica si autorul articolului, are mama sau tata turnator, nu?
Sincer, asta despre autor mai ca imi vine sa o cred, ca mama-sa sau tata-sau au fost turnatori si el a ramas poate cu sechele. Dar sa extinzi acest lucru la nivelul intregului neam romanesc, este o marsavie fara de margini. Pai noi am avut cea mai numeroasa, mai lunga si extinsa rezistenta anticomunista din lume. Ati innebunit la cap? Cum sa credeti enormitatile din acest articol?
Ii recomand autorului si celor care sunt de acord cu el, fara sa treaca prin minte informatia, sa puna mana pe o carte de istorie si sa vada cate cazuri de tradari au fost in istoria fiecarui neam. Cu siguranta autorul habar nu are de maretia neamului din care face parte iar articolul face parte din seria de mizerii nesfarsite care arunca murdarie pe istoria neamului nostru.
Adevarat a Inviat !
Si eu imi iubesc neamul…..dar cred ca tu ai trait pe alta lume.
Dupa raspunsul tau, nici macar nu iti cunosti neamul, ce sa mai vorbim de iubire…vorbe goale. Da, ia spune, maica-ta sau taica-tau a fost tradator de la voi din familie? Care din ei era turnatorul la securitate? Hmm?
Oricine accepta o minciuna despre parintii sai si o considera adevarata in necunostinta de cauza, fara a cerceta suficient pentru a afla adevarul, din lene sau nepasare pacatuieste fata de parintii sai. La fel si cu neamul. Daca nu va cunoasteti istoria adevarata si ceea ce stiti este ce au scris dusmanii neamului vostru, inseamna ca habar nu aveti cine sunteti voi si cine va sunt stramosii.
Prin a spune ca va iubiti neamul, acceptand orice minciuna sfruntata la adresa acestuia, nu faceti decat de demonstrati ca nu sunteti vrednici de asemenea inaintasi.
Vorbe goale si suntet de goarna sparta. Nationalistii lu’ peste care accepta sa isi batjocoreasca stramosii in hohotele de ras ale cotropitorilor care ne spun ca avem un neam de batjocura.
Azi-maine vor veni si va vor spune ca parintii vostri au fost homosexuali si ca voi sunteti infiati de la o satra de tigani si iarasi ii veti crede si va veti pune cenusa in cap si veti plange cat de rau este neamul din care faceti parte. Rusine sa va fie. Necunoasterea este pacat, fratilor. Pentru ca necunoasterea vine din lene si dezinteres. Iar lenea si dezinteresul vin din lipsa de iubire.
Asa ca nu mai spuneti ca iubiti neamul acesta cand nici macar nu va sinchisiti sa aflati care este adevarul pentru a raspunde cand este atacat cu tot felul de mizerii si minciuni.
Guti flo, m-am lamurit cu tine. Desi comentezi la o gramada de articole si le mai nimeresti si bine cateodata, dai uneori cu bata in balta de improsti la kilometri in jurul tau. Te duce capul sa mergi drept, dar numai pana la pragul de la usa, dincolo de prag, mergi impleticit si te cam impiedici. Iarta-ma ca iti spun verde-n fata, dar la subiectul de fata nu pot sa tac si sa te las in plata Domnului cum fac de obicei. Prea multa batjocura la adresa stramosilor si a neamului nostru in toata mass-media ca sa o pot accepta aici.
Ai imaginatie bogata. Limiteaza-te la caractererul romanului..(in gen)
si ai sa vezi ca realitatea vorbeste…..omul de langa tine iti confirma asta.
Inca o data iti spun..dai impresia ca traiesti pe alta lume.
Iarta-ma si tu.
Cristina cu tine este limpede. Urasti neamul Romanesc de parca ai fi jidanca. Ce-ar fi sa lasi matale textele ticaloase si sa te muti la Tel Aviv in cautarea neamului tau de origine sau cel putin la New York unde poti da dovada de „civilizatie” turnandu-ti vecinii.
Cat despre ce spui ca stii tu din actele de la Berevoiesti, ce convenabil pentru tine…nu pot fi verificate, deci poti spune orice minciuna. Tu chiar ne crezi prosti sau faci numai pe smechera poate pica vreunul de fraier? Nu stiu ce agenda ai, dar dupa cum scrii si dupa ce scrii, sigur te-a infiltrat cineva sa bagi strambe pe aici.
Nu mai am ce discuta cu tine. Este ultimul mesaj la care iti raspund.
„Cand conduc oamenii de nimic,nelegiuitii misuna pretutindeni”ps11,8.
###Oroles,încă nu am citit articolul așa că voi posta un comentariu strict legat de comentariul ce l ați postat:mă gândesc că dacă erau așa puțini turnători erau cu mult mai mulți cei închiși și ,,reeducați”;numărul relativ mic(raportat la numărul de adulți din aceea perioadă)a celor închiși pe nedrept mă face să cred că foarte mulți au fraternizat cu comuniștii
In ultimul timp observ din ce in ce mai des cum doctori, pr. univ si academicieni o iau pe aratura rau de tot. Cum apare vreun articol semnat dr. sau prof. univ. e clar ca e plin de baliverne care mai de care mai tampite.
Autorul articoulului ori e tampit, ori e nebun, ori e agent strain. De ce tampit si nebun? Vorbind de Hristos si Ap. Pavel, vad ca domnul dr uita Sfintele Evanghelii unde iudeii l-au calomniat, urmarit, hartuit pe Hristos la tot pasul si unde un apostol l-a vandut, ca pe urma tot poporul sa se lepede (sa-l vanda) de Domnull.
Tradarea exista de cand e omul, la toate popoarele, nu e romanul mai rau,mai tradator decat altii. Turnatoria am explicat-o intr-un comentariu de mai jos. Acum, vad ca peste tot se incearca intarirea ideii ca noi, romanii, suntem cei mai varza la toate capitolele, evident pt ca forte straine (si diavolul) sa ne tina intr-o stare de consumerism, adica, noi sa fim cumparatori pt produsele straine+strainii sa fure toata tara linistiti (cum au si facut-o). Evident, pt a nu pune intrebari de genul :”De ce suntem saraci cu atatea resurse?, De ce nu putem dezvolta infrastructura?, etc” strainii –prin agentii lor– ne trambiteza zilnic ideea ca noi suntem de vina, ca suntem tradatori, lenesi, prosti, etc.
Obraznicia autorului merge insa intr-o directie noua, el spune clar ca noi suntem asa de 2000 de ani, chipurile, noi, romanii, suntem singurul popor din lume varza de la existenta noastra si pana acum. Deci, frati romani, sa lasam pretentile, sa acceptam cu veselie vanzarea tarii si stapanire straina ca, deh!, suntem praf.
Si, surpriza, ca rezolvare la tot, „stimatul” doctor (probabil platit de zionisti) propune iubirea (care e cea mai puternica arma intr-adevar), nu unirea romanilor pt romani, nationalismul, nationalizarea propriilor resurse, invatarea unei istorii adevarate (ca de ex. cea scrisa de Nicolae Iorga), debarasarea de „ajutorul” americanilor, respingerea filozofiilor straine (care vor distruge tara) si satanismelor de tot felul, intarirea ortodoxiei (cu tot ceea ce implica ea), realizarea unor adevaruri (comunismul a fost implementat si creat de zionisti), etc.
Alin Razvan, excelent comentariu. Subscriu intru totul.
Dragilor ,
Fara a arunca cu vorbe si apelative unul catre altul, putem aprecia sau sa ne aratam dezabrobarea fata de parerea unuia sau a altuia.
In consecinta pot spune ca accept asertiunile despre invidie in plan duhovnicesc ale autorului , dar nu pot accepta imaginea care o portretizeaza pentru un intreg NEAM. Mai ales al meu.
Da! , avem scadirile noastre ca si oameni, dar se gasesc in toate neamurile si in toate timpurile, nimic nou, noi le vedem aici pt ca traim aici si cunoastem specificul situatiei , insa nu inseamna nici decum ca neamul nostru este tradator si barfitor sau mai tradator si mai barfitor ca alte neamuri si ca este in „gena „. NICI VORBA.
Eu sunt mandru de neamul meu , ii deplang pe indivizii care se dedadu la fapte reprobabile, si le condamn, insa nu pot cataloga intreagul neam Romanesc dupa spusele si faptele unora , mii de ar fi ca si dr. din articol.
Puneti-va duhoniceste urmatoare intrebare si extrapolati catre neamul vostru Roamnesc. Oare Dumnezeu pe tot neamul Israelit l-a facut „tare de cerbice” „neam viclean si preacurvar” „neamul acesta ma iubeste doar cu buzele”etc. Eu nu cred ca Dumnezeu a cufundat tot neamul in aceea judecata. Iar daca Domnul nu a cufundat tot neamul cu atat mai mult nu ni se cade noua.
Fiecare sa cantareasca si sa se cantareasca (nu pe cantarul de baie) .
Subscriu @oroles
Mantuire
Cind vorbesti de prosperitatea nemtilor, englezilor si ce natii mai insiri, dovedesti habarnismul tipic romanesc, de sorginte taraneasca, deoarece doar acestia traiesc si astazi cu mitul vestului luminos, unde ploua cu cirnati.
Vestul exista de mult in varianta 20%-80%, in care primii au, iar restul trag targa pe uscat. Majoritarii proveniti din mediul rural nu vor sa priceapa nici astazi realitatea, preferind sa ramina la ceea ce-au vazut, acum zeci de ani, in serialul Dallas.
Sa vedem situatia din Germanika mult iubita: salariul este astazi sub 40% din ce-a fost in 1990. 25% din populatie asigura 90% din masa de impozit, in timp ce 60% nu platesc nimic, deoarece nu au veniturile necesare. 0,2% au peste 2000€ pensie. O vinzatoare, cu 40 de ani de munca, primeste 839 € pensie. Chiriile au fost plafonate de catre stat, pt ca situatia era f grava, datorita faptului ca f multi oameni nu-si mai permiteau sa plateasca darile lunare. 60% din populatie detine 5% din averea nationala. Din cei 81 mil de nemti, lucreaza 39 mil, dintre care numai 19 mil cu norma intreaga. Statul german recunoaste 2000 de miliarde datorie, in timp ce adevaratul minus este de peste 6000 de miliarde. Dintre toate orasele tarii doar doua nu sint de facto in faliment: Dresda si Bonn
78% dintre americani traiesc de la un cec la altul, daca il au si pe ala!
Cred ca ajunge.
Caderea noastra ca popor este una imensa. Niciodata n-am avut atit de multi romani antiromani! Sintem singura tara in care a esuat referendumul pt familie. 6 milioane de asa numiti romani au scuipat pe istoria noastra si pe mormintele romanilor batjocoriti de-a lungul timpului de nemti, alegind un sas, care, la rindul lui, batjocoreste tot ce inseamna Romania si traditia romaneasca. Nu sint motive sa ne laudam. Deloc!
@popescu
Bravo!
Sa mai adaugam ca „prosperitatea” vestului se datoreaza faptului ca au supt din colonii. Marile averi, in mare majoritate, sunt facute pe sange, lacrimi, crima! Duduie cristina, vezi documentar (pe bbc cred) despre marile averi ale englezilor. Cri-mi-nali! La fel si olandezii, belgienii, spaniolii, etc., s.a.m.d.!
Doamne ajuta, @cristina,
Pai daca crezi ca saracia sau prosperitatea nivelul social reprezinta un etalon moral suntem putin in eroare sa nu spun in alt fel.
Dar daca tot m-ai intrebat cum explic avansul celor de alt neam draga @cristina voi incerca a raspunde succint prin :
1)Raspunsul l-ai dat singura, toti cei enumerati de tine in special (asiaticii japonezi si ceilalti) au fost si sunt satanizati intr-o mai mare masura decat romanii tine cont ca ei se inchina pe fata diavolui p la dragonii lor si spiritele stramosilor si ce stiu eu mai ce craturi si zeitati mai au. Astfel inchinandu-se mamonei au primit ploconul prosperitatii.(„Inchina-mi-te mie si toate bogatiile lumi ale tale vor fi” sunt sigur ca tu cunosti vorbele din ispita asta) Si sa nu-mi spui de moralitatea acestor neamuri , codul bushido si onorabila moarte, baliverne atunci eu iti voi spune de neprihanirea dreptului IOV – evreu din vechiul testament care desi cu morala inalta, Domnul la urcat dar tot Domnul la smerit pana in adancurile mizeriei si binecuvantand IOV pe Cel vechi de zile l-a ridicat din nou.
2. Prosperitatea nu este un factor al moralitatii si voi exemplifica : Sodoma si Gomora , cele mai bogate cetati din tinuturile acelea daca nu cumva cele mai bogate de pe jumatate de glob, bogatie data lor de Dumnezeu dar nu au stiu a o gestiona si uite ce au patit cu toata properitatea lor. (erau bogate pt ca faceau comert cu smoala si petrol care se gasea la suprafata pamantului in regiunea aceea, toti cei ce aveau nevoie si trebuinta de a construi si izola barci, corabii, vase de razboi si de comert, cumparau de la sodomiteni, astfel ei nici nu mai trebuiau sa munceasca pentru ca luau o plata extraordinara pentru vremurile acelea).
Eu am raspuns puntual la ce m-ai intrebat.
As mai putea scrie multe alte exemple, dar nu are rost pentru ca stiu ca de vrei sa pricepi vei reusi si din ce am scris.
Mantuire iti doresc si tuturor
E de-ajuns să ne uităm la imaginile de la mineriade, cum se bat români cu români, vom înțelege câtă dreptate are autorul textului de mai sus.
Doamne ajuta @Bianca,
Daca subliniai „neunirea” dintre romani poate tindeam sa te cred. Insa, tu aproband
idea autorului da-mi voie sa-ti spun ca te afli in eroare .
Crezi ca daca acum 30 de ani cu o manipulare rar inatalnita din gura lui ” Ïlici” s-au batut fratii intre ei si nici decum asa ca au avut chef , neamul asta e de nimic si are tradarea in gena?
Uite-te te rog peste gard la vecinii nostrii Ucrainieni, care nu se bat, se impusca si se omoara intre ei ACUM , se bat in biserici, au batalioane criminale legalizate in aparataul de stat. Dar nu ma incumet sa-l fac neam de de tradatori , criminali , si ucigasi din gena , ca asa fac unii dintre ei.
Nu santem noi buricul pamantului , „dacii neprihaniti” Le avem pe ale noastre le au si altii pe ale lor, dar nu putem descalifica nemurile asa ca suntem noi doctori in analiza comportamentala.
Unul din fiecare neam daca e ortodox noi ne osandim osandind acel neam.
Mantuire
Va rog din suflet
Imaginea oficială pe care noi o avem despre mineriade este că tinerii şi alţi oameni şi-au dat seama că tot comuniştii sunt la putere şi au protestat. Aceşti oameni poate erau sinceri când s-au adunat acolo, dar este posibil ca mişcarea să fi fost orchestrată din afară (Anglia, Franţa etc). Impresia mea este că puterile vestice au încercat preluarea României, dar URSS nu a dat hăţurile din mână.
Minerii au fost minţiţi şi manipulaţi că tineretul, care cânta în piaţă, atacă instituţiile democratice. Chiar şi aşa, mă tem că minerii ar fi trebuit să-şi dea seama că-s minţiţi, atunci când au văzut realitatea cu ochii lor. Părintele Galeriu cununa tineri în piaţă.
Nu s-au bătut români cu români. O grupare de români simpli au fost minţiţi şi au atacat o altă grupare de români care erau paşnici. Românii nu sunt aşa şi nu fac război civil.
Dacă vă uitaţi pe înregistrări o să vedeţi cum minerii trec pe lângă unii civili şi merg spre alţii. O să vedeţi civili care-i îndrumă pe minerii pe unde s-o ia şi pe cine să prindă. Vezi securişti îmbrăcaţi în pantaloni gri şi cămaşă albă. Hainele uniformizate sunt procedură standard când securitatea se infliltrează printre civili. Şi astăzi e cam tot aşa. La mintingul de anul trecut tot în genul ăsta erau îmbrăcaţi cei de la servicii.
Minerilor nu li s-au spus prea multe. Ei ştiau atâta: cei cu pantaloni gri şi cămaşa albă nu trebuie atacaţi; trebuie să-i prindă pe Marian Munteanu şi pe Coposu; trebuie să intre cu sila în sediile ţărăniştilor, liberalilor, şi alte clădiri de interes.
Ei au intrat numai ca trupe de şoc, ”trupele de elită” fiind securiştii, care ştiau ce trebuie să preia de acolo. Printre lucrurile pe care le-au capturat era un document din al doilea război mondial, prin care Anglia ne garanta graniţele. Probabil şi dovada că Mareşalul Antonescu era gata să facă armistiţiu cu ruşii, dar Iuliu Maniu nu a transmis informaţia când era la Stockolm. Este vorba de jocurile de culise când Mareşalul a fost arestat şi România a căzut în mâinile ruşilor. Nu mă bag mai mult pentru că nu sunt familiar cu problematica şi risc să spun bazaconii. Dar cei care se pricep mai bine la istorie pot să desluşească.
Uniunea Sovietică încă era activă în 1990, destrămându-se abia prin toamna lui 1991. Dacă bolşevicii ruşi au orchestrat lovitura de stat din 89 şi au pus omul lor, atunci nu era conceptibil că o să lase ţara din mână. Poate au greşit cei care au încercat să scape de comunism în 1990. Poate ar fi fost mai bine să aştepte, şi să încerce în primăvara-vara lui 92.
______
Îmi cer scuze că poate deraiez de la subiect, dar eu nu sunt supărat pe Iliescu pentru tot ce a fost. La vârsta lui, de acuma îl aşteaptă alte griji, la fel cum ne aşteaptă şi pe noi. M-aş bucura dacă aş şti că se pocăieşte pentru eventualele păcate pe care le-a făcut în viaţă, la fel cum şi noi trebuie să ne pocăim.
Iliescu fiind un om care cândva va pleca în veşnicie, la fel ca şi noi, încerc să mă gândesc la lucrurile bune pe care le-a făcut el pentru ţară. În decembrie 1989 nu au fost numai ruşii implicaţi, au fost şi alte servicii din câte se pare. Ungaria părea a încerca încă de atunci să rupă Transilvania. Dacă Iliescu a păstrat ţara întreagă atunci şi în martie 90 ?
Toată lumea de pe site-ul acesta cred că este de acord că nu-i bine să fim în UE. Câtă vreme a fost Iliescu la putere noi n-am avut treabă nici cu UE, nici cu NATO. Când vesticii au obţinut culoar de trecere ca sa bombardeze Iugoslavia, în 1999, mi se pare că alţii erau la putere şi nu Iliescu. De-abia când Ion Iliescu era spre final de mandat, şi nu mai avea nici o şansă să mai fie preşedinte, am intrat în NATO, în 2003 sau 2004. În UE în 2007. Deci el fiind omul ruşilor de fapt ne-a făcut bine că a blocat orientarea noastră spre vest.
Deci vedeţi că lucrurile nu sunt chiar simple. E uşor să acuzi pe cineva, dar nu ştim noi toate nuanţele şi toate resorturile faptelor din istorie. Am văzut chiar om care merge la Biserică şi se roagă cum arunca cu uşurinţă asupra lui Iliescu: mason, criminal, etc. Numai Dumnezeu poate cântări corect faptele unui om. Acesta pare a fi unul din motivele pentru care am fost îndemnaţi să nu judecăm.
Despre faptul că autorul articolului atacă in corpore poporul român nu mi se pare nici mie ceva în regulă. Dar şi aşa dacă ar fi, oare bine faci că vorbeşti aşa despre ţara ta ? Nu cumva eşti ca acel om ipotetic care îşi înjură mama pe motiv că e bătrână şi neputincioasă ?
Vedeţi că avem o răspundere înaintea lui Dumnezeu ce vorbim. Chiar dacă ceva este un adevăr dovedit, nu înseamnă că ai voie să-l şi spui. Mai mult adevărul dogmatic este mântuitor, adică adevărul despre Dumnezeu, despre învăţătura Bisericii. Mărturisirea lui poate să-ţi aducă mântuirea. Sunt adevăruri care nu sunt dogmatice, adică mărturisirea lor nu ţine de mântuire. Sunt adevăruri pe care poţi să le spui şi să ajungi în iad pentru asta. Dacă vezi pe stradă un om corpolent şi-l ocărăşti că este gras, tu ai spus un adevăr, că omul este gras, dar poţi să ajungi în iad pentru asta. Deci aveţi grijă ce spuneţi şi cum spuneţi, dar mai ales ce motivaţie aveţi când o spuneţi. Poţi să spui lucruri bune şi să faci păcat, dacă o faci cu viclenie.
Dacă vorbim de adevăruri, atunci să spun că adevărurile despre ţara ta merg mai mult înspre adevărurile acelea mari, decât înspre celelalte adevăruri. Spun asta pentu că neamul este o realitate specială, aproape cerească. Corneliu Zelea Codreanu a spus cu aproximaţie că neamul cuprinde pe cei care trăiesc acum, cei care au fost, şi pe cei care se află în ceruri. Aş zice că-i include şi pe copiii morţi înainte de a fi botezaţi, şi chiar pe cei care încă nu s-au născut. Adică ai o răspundere şi faţa de cei care vor veni, ce fel de ţara le laşi. Dar dacă lucrurile stau aşa – şi eu zic că aşa este, cu aproximaţie – înseamnă că neamul este o realitate deosebită, cereacă aproape. Nu poţi să vorbeşti oricum despre ţara ta.
Dacă vrei să îndrepţi ceva poţi să faci şi aceasta, dar contează cum o spui, şi mai ales ce motivaţie se află în inima ta când o faci. Dumnezeu va judeca şi sfaturile inimii, care pot fi mai importante decât faptele înseşi pe cât mi se pare. Apoi gândeşte-te cine eşti tu şi dacă ai autoritatea morală să faci observaţie altora, şi mai ales unei ţări întregi. Aici nu ştiu nici eu dacă am autoritatea să fac observaţie altora, dar hai să zicem. Apoi gândeşte-te şi cui foloseşte dacă faci acţiunea respectivă. Este de folos intervenţia ta ? Sau mai mult faci rău. În perioada interbelică se pare că activau în Franţa agenţi germani care pisau populaţia şi-i induceau sentimente defetiste. Aceste lucrături se pare că au contribuit ca Franţa să fie învinsă de armata germană, în două săptămâni (1940). Dacă ceva nu este de folos, mai bine nu spui.
Ne-am dat fiecare cu parerea…acum sa ascultam si de la parintele Adrian Fageteanu ceva :
„Eu am studiat foarte multe. Homer şi toţi istoricii antici care au vorbit despre geţi şi daci, în scrierile lor. Şi toţi istoricii spun cam aşa: dacă geţii sau dacii ar fi fost uniţi, niciun Alexandru Macedon, niciun Cezar, niciun împărat persan nu ar fi putut să-i biruiască. Şi eu cu asta dovedesc că suntem descendenţii lor, că nici românii nu se pot uni trei sau patru pentru credinţă sau pentru autohtonie sau pentru o idee românească sau creştină. Nu-i cea mai bună dovadă că suntem descendenţi ? „
Fratie @guti flo,
O fi zis Pr. Adrian Fageteanu , ca romanii nu-s uniti si au neintelegeri in a se uni pentru un scop din ce ai postat tu.
Dar nici unde si nici pe aproape nu se apropropie randurile exemplificate ca fiind a parintului, cu randurile din articol , pur si simplu nu au acelasi sens pe care vrei sa le atribui spre exemplu „dejectiile” :
-„placerea stramoseasca a datului in gat” > nu pot sa sufar asta, cand eu stiu ce-i placea bunicii si strabunicii mele . si inca mai stiu ce bataie luam daca param.
-„avem păcatul în sânge, în fibra noastră etno-genetică”. > si intre apostoli au existat neintelegeri, dar hai sa bagam turnatoria ca si caracteristica de neam ca e misto?!
Sunt doar doua exemple din articol ca imi e scarba de ce mai debiteaza.
Da-mi voie sa-ti spun ca nici nu exista termen de comparatie intre ce ai exemplificat tu si ce se regaseste in textul din articol, daca e sa fim sinceri.
Putem avea frustrarile noastre fata de ce se intampla in societate . dar nu putem sa scuipam neamul nostru.
Mantuire
Ai dreptate frate Alexandru.
Trebuie sa avem ochi buni…ca sa putem vedea binele.
Asa cum spunea @Popescu, parca niciodata nu am avut atat de multi romani anti-romani. Zici ca le-a intunecat Dumnezeu mintile la unii.
Pai daca pe un site nationalist sunt discutii de genul acesta, in care sa incerci sa ii convingi pe nationalisti ca neamul lor nu este asa cum il batjocoresc unii, nici nu indraznesc sa ma gandesc ce ar putea fi pe site-urile progresiste.
Slava Domnului, au aparut comentarii normale de la frati cu capul pe umeri si picioarele pe pamant.
Da, este o campanie satanica de denigrare a neamului romanesc dusa cu o furie de nedescris de catre mass-media si de catre tot felul de zvonaci. Din pacate, cad prada acestei campanii si oameni care in sufletul lor isi iubesc neamul, dar neavand informatiile pentru a gasi raspuns la atacurile mass-media, ajung sa creada minciunile ticluite cu viclenie de ticalosi.
Atentie mare, fratilor. Nu credeti orice zvon pentru ca sunt vremuri strasnice aceste vremuri pe care le traim. Cineva mai sus spunea ca daca nu stiti ce sa scrieti mai bine nu scrieti. Decat sa ajungeti sa va batjocoriti neamul pe baza unor minciuni, mai bine va amintiti ca uneori tacerea este de aur.
Respectele mele celor care au inteles capcana acestui articol. Nu este totul pierdut. Dumnezeu nu va lasa neamul acesta sa se piarda. Avem rugaciunile a zeci de mii de sfinti, martiri si mucenici.
Doamne ajuta celor ce iubesc Neamul Romanesc!
Doamne ajuta @cristina, si tuturor,
Iertaciune unii altora de suntem sinceri , cred ca toti trebuie sa lucram la nivelul nostru de intelegere atat duhovnicesc, logic, cat si uman.
Treaba cu neamul e fina, desi avem pacate ele se pot rascumpara (cu cenusa in cap, etc..) nu pune nimeni carpa pe tambal, Dar nu exista a cataloga irefutabil, etern, pecetluit, un neam ca fiind descalificat si cu insusir rele ce nua au inceput si nici sfarsit.
Pt ca daca exista pocainta pentru ori care neam, atunci gresim osandind.
Putem admite ca sau facut greseli ale POPULATIEI si trebuie mustrate spre pocainta dar nu le putem IMPUTA si atribui unui neam din GENERATIE IN GENERATIE, tocmai pe cosiderentul de existenta a pocaintei.
Mantuire tuturor
Iertati scrisul stiu ca sunt neatent si gresesc adesea .
cristina
Oroles nu este un intunecat. Isi iubeste neamul ca si toti de pe aici.
Nu stiu despre ce comentariu zici. Nu-ti gasesc nimic la moderare. A aparut intre timp?
In niciun caz nu tragi concluzia dupa un articol.sau o istorioara, ci din realitate.
Hai sa ne intelegem fratilor..Romania este frumoasa noastra tara pe care ne-a dat-o Dumnezeu, cu oameni frumosi…..numai ca unii ca mine, asa cum am zis, trebuie sa aiba ochi sa vada si frumosul.
Daca te uiti numai la greseli…..gresit te faci si tu
Realitatea vorbeste intotdeauna…acum depinde de fiecare cu ce ochi o vede.
Ochiul bun vede cele bune..iar cel rau, pe cele rele.