Nu purtați încălțăminte de lux

Sfântul Ioan Gura de Aur:

„– Dar ce păcat este să porţi o încălţăminte frumoasă, strălucitoare, care vine bine pe picior? Poate fi numit acesta un păcat? Vreţi să-i răspund aşa cum trebuie celui care vorbeşte aşa? Vreţi să-i arăt toată hidoşenia gândirii lui? Nu vă veţi supăra?

Dar, mai bine spus, chiar dacă vă veţi supăra, nu-mi pasă. Voi sînteţi vinovaţi că vorbesc ca un nebun, voi toţi care nu socotiţi lucrul acesta păcat, voi care mă siliţi să mă năpustesc asupra luxului vostru.
Haide, dar, să cercetăm şi să vedem ce mare este răul acesta!

Câtă ocară, câtă batjocură nu meritaţi când vă brodaţi încălţămintea cu fire de mătase, cu care nu-i frumos să vă brodaţi nici hainele?

Dacă dispreţuiţi spusele mele, ascultaţi glasul lui Pavel, care opreşte acestea cu multă asprime şi atunci veţi simţi batjocura.

– Ce spune Pavel?

„Femeile să nu se împodobească cu împletituri de păr sau cu aur sau cu mărgăritare sau cu haine scumpe”.

De ce iertare mai poţi fi, oare, vrednic cînd Pavel nu îngăduie soţiei tale să poarte haine scumpe şi luxoase, iar tu întinzi luxul acesta şi la încălţăminte şi faci să se ostenească atâţia oameni ca tu să porţi luxul acesta plin de batjocură şi de ocară?

Pentru aceste fire de mătase, pe care tu le iei şi le coşi pe încălţămintea ta, cu care împodobeşti pielea încălţămintei tale, se construiesc corăbii, se tocmesc vâslaşi, timonieri şi căpitani de corabie, se întind pânzele şi se porneşte în largul mării; oamenii îşi părăsesc soţiile, copiii şi patria; negustorul îşi încredinţează viaţa valurilor mării, se duce în ţări străine locuite de barbari, îndură o mulţime de primejdii.

Poate fi, oare, o nebunie mai mare ca aceasta?

În timpurile vechi nu era aşa! Bărbaţii se încălţau aşa cum se cade să se încalţe un bărbat! Dacă vom merge tot aşa mă tem că tinerii noştri cu timpul vor purta încălţăminte femeiască şi nu se vor ruşina! Şi mai grozav este că părinţii văd lucrul acesta şi nu se revoltă, ci-l socotesc indiferent.

Vreţi să vă spun însă ceva mai grozav?

Se cheltuiesc atîţia bani când printre noi sînt atâţia săraci!

Vreţi să vă aduc în faţa voastră pe Hristos, mort de foame, gol, osîndit de toţi, înlănţuit?
Nu meritaţi, oare, să vă trăznească Dumnezeu cînd nici nu-l băgaţi în seamă pe cel sărac, lipsit şi de hrana cea de toate zilele, iar voi vă împodobiţi cu atîta rîvnă încălţămintea?

Hristos, cînd a dat porunci ucenicilor Săi, nu le-a îngăduit să aibă nici încălţăminte (Matei 10, 10); noi însă nu numai că nu vrem să umblăm cu picioarele goale, dar nici nu ne încălţăm cum trebuie să ne încălţăm.

Poate fi, oare, o sluţenie mai mare ca aceasta? Poate fi o batjocură mai mare?

Ca să împodobeşti pielea încălţămintei tale trebuie să ai suflet de femeie, să fii crud şi neomenos, să fii doritor de lux şi de lucruri fără de valoare.

Cînd va mai putea să ia aminte la cele de neapărată trebuinţă un om care se ocupă cu aceste lucruri de prisos? Cînd va mai putea un tînăr ca acesta să se mai îngrijească de suflet sau să se gîndească că are suflet?

Un om de nimic va fi omul care se vede silit să admire nişte lucruri ca acestea. Un om crud va fi omul care pentru acestea va trece cu vederea pe săraci.
Un om lipsit de virtute va fi omul care-şi cheltuieşte cu acestea toată râvna sa.

Cînd va mai putea să se uite la cer omul care se interesează de calitatea firelor de mătase, de strălucirea culorilor şi de florile brodate în pielea încălţămintei? Cînd va mai putea admira frumuseţea cerului omul care rămîne uimit de frumuseţea pielii încălţămintei sale şi se uită numai la picioare?

Dumnezeu a întins cerul, a aprins soarele, ca să-ţi atragă spre înălţime privirile; tu, însă, la îndemnul diavolului, te sileşti să priveşti în jos şi la pămînt, cum fac porcii. Diavolul cel viclean a născocit schimonoseala aceasta ca să-ţi abată privirile de la frumuseţea cerului.

Pentru aceasta te-a adus aici; iar Dumnezeu, Care-ţi arată cerul, este învins în sufletul tău de diavol, care ţi-arată pielea încălţămintei tale! Dar, mai bine spus, nu-ţi arată nici pielea – că şi pielea este opera lui Dumnezeu -, ci păcatul şi meseria pusă în slujba păcatului. Şi astfel tînărul, îndrăgostit de încălţămintea brodată cu fire de mătase, merge uitîndu-se în jos la pămînt, deşi a primit porunca să filozofeze despre cer! Se mandreste cu incaltamintea sa mai mult decat daca ar fi facut cine stie ce fapte de vitejie; cand iese in oras merge in varful picioarelor; este cuprins de griji si neplaceri zadarnice ca nu cumva sa i se murdareasca incaltamintea: iarna de noroi, vara de praf. Ce faci omule? Ai aruncat, cu nebunia aceasta, tot sufletul tau in noroi. Vezi ca este tarat pe jos si nu te uiti la el, dar ai grija de incaltamintea ta. Cunoaste odata rostul incaltamintei! Rusineaza-te de parerea ce ti-ai facut-o de rostul ei. Pentru aceasta a fost facuta incaltamintea, ca sa calci cu dansa glodul, noroiul si toata murdaria de pe jos! Daca nu vrei sa ti se murdareasca ghetele, atarna-ti-le de gat, sau pune-ti-le pe cap!

Râdeți cand ma auziti graind asa! Mie insa, imi vine sa plang de nebunia tinerilor acestora si de dragostea lor de lux. […]

Se vede, dar, din aceasta ca un tanar ca acesta va fi zgarcit, josnic si lenes si va fi silit sa faca si multe alte pacate; va fi crud si iubitor de slava; si nimeni nu ma va contrazice; crud, pentru ca de dorul impodobirii pare ca nici nu vede pe sarac, ca isi impodobeste cu aur ghetele, dar trece cu vederea pe saracul lesinat de foame; iubitor de slava, pentru ca este invatat sa fie laudat de oameni chiar pentru toate fleacurile. […]

Sa va spun, oare, si altele mai grozave decat acestea sau va sant de ajuns si acestea? Cred ca sant de ajuns. Trebuie, dar, sa-mi opresc aici cuvantul. Ca acestea le-am adresat celor care au totdeauna obiceiul sa spuna ca faptele osandite de mine nu sant cine stie ce pacate! Stiu ca multi tineri nici nu vor lua aminte la cuvintele mele, fiind imbatati de patima. Dar aceasta nu m-a facut sa tac. Parintii cu judecata si sanatosi la suflet vor putea, impotriva vointei copiilor lor, sa-i faca sa se imbrace si sa se incalte cum se cuvine. Sa nu spuna tatal: „Nu-i nimic aceasta!” sau: „Nu-i nimic aceea!” O astfel de judecata, da, o astfel de judecata a stricat totul. Ar trebui instruiti copiii nostri si in aceasta privinta! Sa-i facem sa fie, chiar in lucrurile mici, plini de cuviinta, mari la suflet, sa nu se uite la forma lucrurilor, ci la fondul lor; asa vor fi vrednici si in lucrurile mari. Ce este mai neinsemnat decat invatarea literelor alfabetului? Si totusi cu ajutorul lor ajung oratori, invatati, filozofi! Daca nu vor cunoaste literele nu vor cunoaste nici retorica, nici stiinta si nici filozofia!

Cuvintele acestea nu le adresez numai tinerilor, ci si femeilor si fetelor. Si ele sant supuse, ca si tinerii, acelorasi pacate; ba cu cat mai mult fetelor, cu cat unei fecioare ii sta bine buna-cuviinta.

Este timpul deci sa termin cuvântul cu o rugaciune. Rugati-va, dar, toti impreuna cu mine, ca mai cu seama tinerii Bisericii sa traiasca in buna-cuviinta si sa ajunga la batraneti cinstite. Ca nu este bine ca aceia care nu traiesc asa sa ajunga la batranete; dar pentru cei care traiesc in tinerete ca niste batrani, pentru aceia ma rog sa ajunga la adanci batraneti, sa fie parintii unor copii vrednici, sa bucure pe cei ce i-au nascut, dar mai inainte de toti pe Dumnezeu, Creatorul lor; sa alunge departe de ei orice boala sufleteasca, nu numai aceea cu privire la incaltaminte, nici numai aceea cu privire la haine, ci orice boala sufleteasca, orice pacat. Un tanar, de a carui educatie nu te ocupi este ca un pamant intelenit pe care cresc multi spini. Sa aruncam, dar, asupra tinerilor focul Sfantului Duh, sa ardem dorintele lor rele, sa intoarcem ogorul sufletului lor si sa-i facem gata de a primi samanta. Sa aratam lumii pe tinerii nostri mai cuminti si mai intelepti decat batranii paganilor. Atunci e lucru de mirare, cand cumintenia straluceste in viata tanarului! Daca esti cuminte la batranete, n-ai mare merit; varsta te ajuta sa fii cuminte! Minunat lucru este sa fii linistit in mijlocul valurilor, sa nu te arzi cand esti in cuptor, sa nu fii desfranat cand esti tanar.”