Precizez de la bun început că nu mi-am propus să discut, aici și acum, despre decorarea (încă)Procurorului General, Augustin Lazăr, de către GDS, raportând atât de contestata decizie a celei mai vocale entități a societăți civile la tragedia celor întemnițați, torturați și uciși de către procurorii regimului politic al partidului-stat, ale căror groaznice suferințe sunt, în acest fel, sfidate și batjocorite. Avem,sunt convins, istorici și juriști, oameni de înaltă ținută morală și profesională, care pot și trebuie să cerceteze documentele (până acum nemenționate în CV-ul fostului cadru de nădejde de al Penitenciarul Aiud!) și să stabilească dacă și în ce măsură el se face vinovat.
Voi discuta, însă, despre o situație de-a dreptul paradoxală în care expun Grupul pentru Dialog Social cei care au decis premierea sus-numitului Augustin Lazăr acum, când numele său este atât de des și de sever invocat în spațiul public, în nici-un caz, ca etalon al profesionalismului și al bunei credințe în actul de justiție. Foarte adevărat, decizia juriului GDS privind premierea lui Augustin Lazăr a fost luată și comunicată pe 1 februarie anul curent, pe când, încă, nu erau cunoscute faptele tânărului tartor al Comisiei de eliberări de la Penitenciarul Aiud, așa că domnilor jurați nu li se poate imputa că le-au ignorat. În schimb, acum, când deși subiectul a devenit public și a stârnit atâtea comentarii severe și pe deplin îndreptățite hotărârea de decorare a lui Augustin Lazăr este menținută, data și ora festivității fiind anunțate cu multă pompă, scuza lui ,,nu am știut’’ este ultima care ar putea să fie invocată de către diriguitorii GDS-ului.
Există, însă, un alt aspect, foarte neplăcut și foarte grav, pe care trebuie să îl aducem în discuție. Așadar, Augustin Lazăr va fi decorat de către Grupul pentru Dialog Social pentru merite deosebite în lupta anticorupție. Până aici nimic deosebit, știut fiind apetitul ONG-urilor de rit sorosist pentru această teamă. Aș spune chiar că este un demers compensatoriu, parcă anume făcut pentru a echilibra balanța.Asta atâta vreme cât, până acum, salbele de ordine și medalii au aureolat-o numai pe Laura Kovesi, lăsându-l în umbră, pe zelosul Procuror Șef al Parchetului General. Numai că, să vezi și să nu crezi!, Grupul pentru Dialog Social se proclamă și este recunoscut ca fiind prima organizație non guvernamentală liberă înființată pe 31 decembrie 1989. Adică la scurtă vreme după dramaticele pe care rechizitoriul așa numitului Dosar al Revoluției le-a taxat ca lovitură de stat! În aceste împrejurări, mă întreb și, la rândul meu întreb: mai poate fi considerată înființarea GDS ca un rezultat al schimbărilor revoluționare care s-au petrecut în viața politică și socială a țării în Decembrie 1989? În acest caz, cum se explică prezența la festivitatea de înființare a GDS, alături de fabulosul Mecena al societății deschise-Georg Soros- a lui Silviu Brucan,membru marcant și ideolog al organismului provizoriu care și-a asumat gestionarea trebilor țării după 22 decembrie 1989? După ,,lovitura de stat’’, cum se scrie în rechizitoriul procurorilor. Concluzie pe care, mai zilele trecute, Augustin Lazăr, proaspătul medaliat al GDS,(încă)procurorul general al României, o saluta cu multă căldură și cu vădită satisfacție.
În concluzie, dat fiind faptul că și după apariția dovezilor clare despre trecutul de torționar al procurorului comunist, Augustin Lazăr, GDS își menține decizia de a-l premia – și, mai mult va face din înmânarea premiului un eveniment public- este firesc să ne întrebăm dacă atât conducerea cât și membrii acestei organizații neguvernamentale își mai păstrează condiția de exponenți ai unei entități reprezentative, societății civile apărute în România după evenimentele din decembrie 1989?Sau se dezice în mod categoric de ea și, prin aceasta, renunță și la subvențiile pe care GDS le încasează de la bugetul de stat ca instituție de utilitate publică?Întrebări care, în nici un caz, nu mai pot să fie evitate sau,mai grav, ocultate, atâta vreme cât proaspătul lor premiat,Augustin Lazăr, s-a declarat, în mod public, un entuziast susținător și promotor al tezei că în decembrie 1989, în România, nu a avut loc o revoluție, ci o lovitură de stat.
Tradator la tradator trage…