În conferința de presă de azi, Augustin Lazăr atâta s-a „disculpat”, până s-a înfundat de tot

Mai sus sunt fragmente din conferința de presa de azi dimineața, în care procurorul general Augustin Lazar a spus multe în incercarea sa de a se prezenta nevinovat de refuzarea eliberarii condiționate a deținutului politic Iulius Filip, însă pentru cei ce cunosc cum funcționează sistemul, treaba e limpede: s-a infundat de tot.

De exemplu, declara cum ca:

– penitenciarele erau unități militare în care domnia sa nu avea acces unde dorea și nu putea lua contact cu deținuții.

– în comisie ajungeau documente de la grefa, el nestiind altceva decât cele scrise acolo.

– hotărârea finala de eliberare o lua instanța.

– functia de presedinte al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate conditionata nu-i acorda puteri speciale, avea doar un vot precum toți ceilalți membri și în general facea ceea ce face și un judecător delegat astăzi.

– a ajuns în functia de șef al comisiei de la Aiud absolut întâmplător.

– de scrisoarea detinutului Iulius Filip adresata comisiei a auzit zilele acestea din mass-media, ea nu ajunsese la el atunci, nu știe dacă e reala și din ea a aflat cât de greu o duceau detinutii politici.
– dacă sunt reale cele scrise în respectiva scrisoare, atunci ceea ce ipotetic ar fi făcut respetivele cadre din peniteniar cu deținuții ar fi fost infractiuni ce trebuiau anchetate de procuratura militara.

La incheierea conferintei, doamna Lucia Hossu Longin a intervenit în direct la Antena 3 spunandu-ne și ea multe, caci, după 30 de ani de „Memorialul Durerii”, chiar știe multe despre cum funcționa sistemul. Printre altele, a ținut sa sublinieze ca pe baza cruzimii și ferocitatii lor ajungeau șefi la astfel de comisii iar concluzia interventiei sale telefonice a fost ca procurorului general ii lipsește conștiința.

Și acum sa analizăm oleaca cele spuse de Augustin Lazar în conferința:

I.

În primul rând recunoaște ca a fost președintele acelei comisii de la Aiud. Adică cele din documentele publicate în presa sunt reale. Le puteți și citi și voi la:

Augustin Lazăr a respins în 1985 eliberarea condiționată a deținutului politic Iulius Filip? Răspunsul actualului procuror general este uluitor…

Asta după ce în comunicatul din 1 aprilie 2019 de pe facebook scria ca „Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum și imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătorești emise în cauza respectivă) care să probeze situația evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă.”

II.

Ne mai spune ca avea un vot și atât. Chiar dacă ar fi real, asta nu-l disculpa. Votul sau a fost împotriva eliberarii detinutului politic și a semnat cele de mai jos:

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.
A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

“Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana 1 an, pentru ca a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezinta garantia reeducarii”.

Sa înțelegem cum functionau (și cum încă mai functioneaza) lucrurile într-un peniteniar:

De exemplu, dacă un deținut bate un alt deținut iar cadrele afla, atunci bătăușul se alege cu raport de pedepsire, taierea unor drepturi (pachet, vizita, etc.) și eventual chiar și cu izolare.

Dacă detinutul ajunge cu un astfel de raport de pedepsire (sau mai multe) în comisie, atunci va primi o oarecare amânare, dar nu mai mare de un an.

Însă nu-i obligatoriu sa rămâi cu raport, acesta poate fi și „scos”, regulamentele permitand acest lucru și vom vedeam oleaca mai încolo cum. Pe de alta parte, chiar dacă nu ai nici un raport de pedepsire, comisia tot te poate amâna, sub pretextul folosit și acum: „Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

Iulius Filip s-a ales cu sanctionari, scrie chiar în document, pentru ca „a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale” și „pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor.”

Adică nu a fost sanctionat pentru ca și-a bătut colegul de celula, ci tocmai pentru fapte precum cele prezentate în articolul #adevaratarezistenta. Adică, a fost sanctionat pentru ca a continuat și în temnița lupta împotriva sistemului.

În concluzie

Augustin Lazar se disculpa spunând ca trebuia să voteze și el amanarea, pentru ca Iulius Filip fusese pedepsit în penitenciar. Doar ca Iulius Filip nu fusese pedepsit pentru ca i-a dat un cap în gura altui deținut pentru a-i fura arpacasul. De fapt, actualul procuror general l-a prigonit pe detinutul politic. Și nu exista scuza „nu avea ce face”. Ba avea ce face, vota altfel decat restul comisiei sau renunța la a mai fi procuror. Simplu.

Cele scrise mai sus la punctele 1) și 2) ar trebui să fie suficiente pentru a-si prezenta demisia sau pentru a fi demis. Dar pentru ca Augustin Lazar s-a complicat în declaratii, vom continua analiza.

III.

În conferința de presa a declarat ca nu avea acces unde dorea și nu putea lua contact cu deținuții, iar de scrisoarea detinutului Iulius Filip adresata comisiei a auzit doar zilele acestea din mass-media, din ea afland cât de greu o duceau detinutii politici și dacă sunt reale cele scrise în respectiva scrisoare, atunci ceea ce ar fi făcut respectivele cadre din peniteniar cu deținuții ar fi fost infractiuni ce trebuiau anchetate de procuratura militara.

Deci, el nu știa nimic și nu putea face nimic. Așa să fie oare?

Tot în conferința de presa ne spune însă ca facea ceea ce face și un judecător delegat astăzi iar în comunicatul din 1 aprilie de pe facebook subliniaza faptul ca „Instituția liberării condiționate este reglementată similar și în prezent.”. Așa ca, pentru a ne dumiri ce facea de fapt un procuror șef de comisie atunci, sa vedem ce face un judecător delegat acum. Conform https://legeaz.net/legea-275-2006-executarea-pedepselor/art-6-judecatorul-delegat-pentru-executarea-pedepselor-privative-de-libertate-si-judecatorul-delegat-la-compartimentul-de-executari-penale:

[…]

(1) Executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat.

(2) Preşedintele curţii de apel desemnează anual, cu acordul scris al acestora, unul sau mai mulţi judecători delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate, precum şi grefieri în vederea exercitării atribuţiilor judiciare ale acestora, pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.

(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea acestor pedepse şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripţie se află un centru de reţinere şi arestare preventivă sau un centru de arestare preventivă, supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea măsurilor preventive privative de libertate şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.

(5) Pe durata exercitării atribuţiilor de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, acesta nu poate desfăşura alte activităţi decât cele stabilite de prezenta lege.

[…]

Doua idei esentiale din textul de mai sus, cea de la 3) și cea de la 5). Adică, judecatorul delegat are multă treaba într-un penitenciar și alta treaba nu mai are. În plus, judecatorul delegat este și șef de comisie. Iar dacă ceea ce face actualmente un judecător delegat este similar cu ceea ce facea pe vremuri un procuror șef de comisie, atunci, evident, și Augustin Lazar era obligat sa supravegheze şi sa controleze asigurarea legalităţii în executarea acestor pedepse, adică, pica ceea ce ne-a spus în conferința de presa și am insirat noi la începutul punctului III al analizei noastre.

Deci procurorul șef de comisie nu venea din când în când câte o oră la penintenciar ca sa semneze ca primarul, ci avea multe sarcini, inclusiv aceea de a se asigura ca deținuții nu sunt torturati. Ba mai mult, așa cum judecatorul delegat poate „scoate” un raport făcut de un cadru, tot astfel putea proceda pe vremuri și un procuror șef de comisie. Treaba este confirmată și în interviul dat de către un alt deținut și difuzat zilele trecute de Antena 3, care povestea cum Augustin Lazar „scotea” rapoarte celor care ii dadeau bricege automate cu buton. Noi nu știm dacă doar mituit „scotea” rapoarte însă un lucru e sigur, putea scoate „rapoarte” deoarece chiar regulamentele ii permiteau. Și ii permiteau pentru ca una dintre sarcinile de serviciu era tocmai aceea de a se asigura ca deținuții nu sunt pedepsiți pe nedrept.

IV.

În aceeași conferința, actualul procuror general a încercat să ne convingă de faptul ca functia de presedinte al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate conditionata nu-i acorda puteri speciale. Dacă însă un șef de comisie de atunci era similar unui șef de comisie de acum (cum chiar el ne-a declarat) atunci pica și aceasta disculpare. Caci actualmente într-un penitenciar, șeful de comisie este precum un zeu pe Pământ: dacă întreaga comisie zice ca e albă dar el zice ca e neagră, atunci neagră rămâne.

V.

Ne mai spune ca hotărârea finala de eliberare o lua instanța. Într-adevăr. Și așa e și acum. Dar e neinteresant. Nu despre judecatorii din instanța vorbim. Subiectul propozitiei este el, Augustin Lazar. Ne interesează cum a gândit și ceea ce a făcut el. Iar el avea obligatia de a știi dacă Iulius Filip a fost pedepsit pe nedrept și de a lua măsuri împotriva torturii. Dar el a considerat ca a fost pedepsit pe drept și ca atare a decis ca trebuie sa mai stea în continuare în pușcărie pentru a fi pedepsit pana când va fi reeducat…