Ritual Voodoo la o biserica catolica din Brazilia
Deasupra vedeţi un om în costum negru în mijlocul unei linii de femei ce poartă lungi rochii albe şi au capul acoperit de turbane. Unele eliberează porumbei în timp ce altele ţin vaze cu flori în semn de victorie. Cine sunt aceşti oameni? Ce reprezintă scena aceasta?
Bărbatul în costum negru este episcopul de Bragança Paulista pe nume Sergio Colombo, iar femeile în alb sunt membri ai versiunii braziliene a cultului Voodoo, numit Candomblé sau Macumba.
Consiliul diocesan al Ecumenismului i-a invitat pe membrii Voodoo pentru data de 13 ianuarie 2019 la biserica Bom Jesus din cartierul Vila Bela pentru a spăla scările bisericii.
Potrivit cultului Candomblé, atunci când membrii spală scările cu apă şi plante, ei spală şi păcatele trecute din zonă şi aduc “binecuvântarea” lui orixás.
Orixás sunt fiinţe spirituale puternice sau zeităţi care pot binecuvânta sau blestema fiinţele umane şi alte creaturi. În cadrul ceremoniilor lor, adepţii cultului Candomblé se îmbracă în alb sau în alte culori pentru a imita apariţia de orixás. Pentru reprezentarea orixás-ului, vedeţi ultimul rând dedesubt.
Până la Vatican II, Biserica catolică îi considera pe Candomblé satanici şi spunea că orixás erau diavoli. Cu noua teologie progresivă, secta e considerate acum bună şi venerează acelaşi Dumnezeu pe care şi noi, catolicii îl adorăm.
Porumbeii eliberaţi de către episcopul stand împreună cu liderii cultului Candomblé sunt simboluri ce arată că lupta dintre Dumnezeu şi diavol s-a încheiat…
traducerea: Costin Ştirbu
Din greseala in greseala spre „victoria”finala.
cu ce se mai ocupa si altii de la noi … . Andreicut, de exemplu
https://www.cotidianul.ro/premiera-slujba-in-limbile-romana-si-romani-oficiata-de-mitropolit/
consider ca actul se „nastere” al unei limbi consta tocmai putinta ei de a traduce Sfanta Scriptura. Adica de a primi Cuvantul lui Dumnezeu, posibilitatea de a tine, de a contine in sine Cuvantul Lui. Or limba romani sau romanes sau cum i-or zice la cate mizerii si spurcaciuni are, de ne-a ramas noua in limba, in limbajul nostru cotidian, atatea lucruri urate, de fapt cele mai urate, caci limba romana nu continea si nu putea sa contina sau sa conceapa asemenea grozavii si mizerii omenesti, cuvinte cu „ș” cu „ț” cu „m” cu „f” etc. , de ne-au spurcat viata de zi cu zi si intreaga fiinta nationala. Cum sa se poata vorbi in mod complex, complet dar si integru moral despre Dumnezeu intr-o asemenea limba care a nascut atatea grozavii? Au incerca unii, unind limba indiana cu un vocabular tiganesc mai vechi. Limitat, nu prea le-a iesit. Or daca vor sa o faca, sa o faca in indiana, nu in aceasta romani de pe la noi care ne– molipsit cu atatea, ca banuiesc ca indiana nu prea are asa ceva. Nu stiu, poate nu cunosc prea multe, poate ma grabesc, dar pt mine limba romani nu este o limba, din motivele aratate mai sus dar si in principal datorita faptului ca nu poate sa gazduiasca in sine Cuvantul lui Dumnezeu.
iar despre Andreicut, cu pasul lui de a sluji sf. Liturghie in romani, ce sa mai zic, curat romanism, curat ecumenism, curat glogalism mon cher!