„Am aflat cu întârziere de acest lucru, pentru că am fost invitat la un congres internațional două zile. Colegul nostru Iulius Filip a dat dovadă de un foarte mare curaj luând atitudine când foarte mulți erau resemnați și acceptau acea situație. (…)
Dacă ceea se s-a găsit în documente este adevărat, noi nu putem fi decât de partea lui Iulius Filip. Treaba trebuie să fie clară pentru toată lumea. Nu ne putem abandona frații de suferință în astfel de momente, deși ne aflăm într-un an preelectoral. Dacă documentele precizează că este vorba de Augustin Lazăr, atunci fapta este reprobabilă și trebuie măcar să își ceară scuze față de Iulius Filip, dacă nu chiar mai mult decât atât. De demisie de onoare nu poate fi vorba în România. Primul care a arătat că există demisie de onoare a fost Gavril Dejeu. De atunci nu îmi aduc aminte, poate or mai fi fost și alții. (…)
Nu există nicio iertare din partea noastră. Am iertat prea multe. În eventualitatea în care este vorba despre acest domn Lazăr, cu toată reținerea, pentru că avem alegeri și asociația noastră nu se asociază de partea unei formațiuni politice, cred că ar fi trebuit ca domnia s să își dea demisia”, a declarat Octav Bjoza, într-un interviu la Antena 3.
Domnule Octavian Bjoza, aveti perfecta dreptate in legatura cu detinutul politic Iulius Filip, insa n-am vazut aceeasi promtitudine din partea domniei vostre cind vine vorba de detinutii politici legionari. Ori nu e corect politic si va e frica sa spuneti lucrurilor pe nume, ori scoateti de la naftalina cazuri a unor nefericiti, cu toate ca stiati despre ei demult, si pe spatele lor scoateti din foc niste castane.
Cind i-l voi vedea pe acest Bjoza venind si spunind cu curaj ca legionarii din puscariile comuniste nu s-au dezis de credinta si crezul lor, platind tributul maxim, atunci o sa-l mai cred, pina atunci eu consider ca nu este decit o marioneta de manevra in miinile unora.
Scrisoarea deschisă Iulius Filip către comisia care propunea eliberarea condiţionată (Augustin Lazar)
În timp ce-şi ispăşea pedeapsa, în 1986, Iulius Filip a adresat o scrisoare deschisă către „comisia de propuneri“, adică către comisia care propunea eliberările condiţionate. Epistola a fost redactată după o săptămână după apariţia lui în faţa comisiei. Acest document, aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a fost făcut publică de către istoricii de la Centrul de Consultanţă Istorică, pe baza consultării dosarului penal al lui Iulius Filip.
„Frate române:
Am citit caracterizarea pe care mi-aţi făcut-o şi cunosc cine v-a pus la dispoziţie materialul informativ. Reţinerea cererii ptr. liberare condiţionată mă obligă să întreb – de unde să mă liberez dacă am fost şi sunt un om liber? Cînd o să citeşţi aceste rînduri, o să ţi se pară deplasată această poziţie, dar am să adaug: aici este închisoarea cea mică dincolo de zidurile ei, închisoarea cea mare şi atunci din nou fireasca întrebare – de unde să mă liberez? Oriunde pe teritoriul României sînt acasă şi liber, mai ales pe aceste meleaguri ale Albei, centrul de Istorie bogat al Ţării inima care pulsează în fiecare român cînd îi pronunţă numele, leagăn veşnic pentru eroii neamului românesc, iar eu să fac cerere către aceştia să ne mai acorde o dată – Libertatea -. Cum sîntem în stare să profanăm mormintele şi memoria lor dacă nu sîntem în stare să păstrăm ce ne-au lăsat? Unirea, Libertatea şi Frăţia. Dar cîte sacrificii: Blajul paşoptist, Iancu aşteaptă, Horia şi Doja plîng, Bobîlna este înşelată şi ne întoarcem la Marea Unire…
Ne-am păstrat fiinţa neamului nealterată şi te întreb frate române – avem dreptul a ne plînge? Nu sîntem gata să stăm în faţa istoriei şi să suportăm prezentul la fel? Cum ne-am pierdut dreptul cîştigat de strămoşii noştri de-a trăi liberi? Ce am făcut noi cei prezenţi trebuie să facă fiecare român şi atunci ar dispare fără urmă dictatura şi tirania internă. Te întreb frate române chiar dacă faci parte din aparatul de represiune – Nu auzi durerea şi oftatul neamului românesc? Nu vezi cum această Ţară bogată şi frumoasă cu un popor harnic a ajuns săracă? La nivelul la care te găseşti care crezi că sînt cauzele? De ce crezi că mă găsesc în închisoare?
După părerea mea cele două închisori Aiud şi Gherla sînt ruşinea Ardealului, României, Europei că să nu spun lumii?
Te-ai întrebat vreodată cîţi fraţi români au trecut pe aici?
Te-ai întrebat vreodată de ce Istoria şi timpul prezent n-au transformat aceste închisori în muzeu? (sau altă destinaţie)
Iar acum am să-ţi scriu despre mine. Mă trag dintr-o familie de ţărani deveniţi muncitori, datorită unor condiţii de viaţă modeste de pe Valea Samus (Valea Someşului) – să nu crezi cumva că s-au îmbunătăţit, înainte de arestare am fost în aceste zone ale Sălajului şi Maramureşului – sărăcia, durerea şi oftatul erau la tot pasul, părinţii mei s-au stabilit în Banat unde m-am născut şi eu.
Tata este arestat şi condamnat ptr pactizare cu sîrbii, cunoşti frate române graniţe ptr puntea Libertăţii? În acea perioada marele, viteazul, iubitul dictator şi tiran I.V. Stalin era supărat pe Tito şi dacă El era supărat trebuia să fie şi poporul român, pentru că El era peste tot iar ceilalţi nu aveau nici o valoare. Familia mea este o familie care nu suportă dictaturile, tiraniile şi totalitarismul şi atunci firesc drumul nu poate fi decît acesta.
Anumiţi fraţi români din acea perioadă supuşi cu zel marelui stalin (după cum vezi nu merită nici literă mare) au obligat familia să părăsească zona de graniţă. Tata nu mai trăieşte a murit de silicoză de cînd mă aflu în închisoare.
Ştii frate române ce este această silicoză?
Toţi fraţii lui tata au fost mineri, deci mă trag dintr-o familie de mineri.
Ai auzit frate române de Valea Plîngerii 1977? Ştii ce a fost acolo? Sigur că ştii!
Înainte de a muri tata a venit la poarta închisorii vrînd să mă vadă dar administraţia nu i-a dat voie deoarece eram pe restrictivă. Ce părere ai frate române de acest “umanism”?
Îţi scriam mai înainte de Valea Plîngerii, dar mai este una tot a plîngerii şi anume Valea lui Samus (îţi dau traseul Cetan pînă dincolo de Jibou) ştii de ce plînge Samus? Cel mic racolează toată murdăria de la Cluj – Bonţida (crescătoria de porci) Gherla (combinatul de mobilă) iar cel mare Bistriţa şi G. Gh .Dej iar jos spre Satu Mare merg împreună. Frate române – Samus înseamnă viaţă – iar Samus nu mai are viaţă ptr. că apele reziduale l-au distrus. La fel au fost distruşi plămînii pămîntului cu sălbăticie în zonele Vad (aici domnitorul Ştefan ne-a lăsat o moştenire) Valea Groşilor, Dobrocina, Fodora, Chizeni, Şimişna, Răstoci pînă la Jibou (dealurile golaşe plîng prin marile alunecări de teren).
Ştii de ce toate acestea frate român?
Cum explici flora şi fauna distrusă?
Nu se poate face irigaţii, nu se pot adăpa animalele, nu se mai scaldă oameni, nu se poate topi cînepă, malurile s-au surpat ptr. că sălciile, plopii, arinii care le susţineau s-au uscat.
Dacă acestea se usucă, omului îi spun: codrul a fost întotdeauna frate cu românul – iată sacrificiul meu ai grijă de tine – şi oamenii au avut, au părăsit satele.
Înainte de colectivizarea forţată fiecare din cele 100 de sate cît numără Dobrocina (se spune Dobrocina şi nu Dabrocina ptr. că este format din două cuvinte DROB şi CINĂ sau tradus sarea în bucate) aveau doi, trei bivoli acuma au rămas foarte puţini. CeAPeul este falimentar sau mort de la naştere. Oare cine sînt cei care au ordonat colectivizarea forţată a agriculturii şi zonele de deal şi munte au rămas pustii?
Pe data de 9 iunie 1983 ajung la Aiud, pe restrictivă. Despre torturile, schingiuirile, teroarea, discriminarea umană care le-a făcut cu mine banda criminal-teroristă formată din: Lt. Trifan, plt adj Ionică, plt adj Vaida, sg maj Lazăr mai tîrziu, după ce termin închisoarea.
Da frate române ai fost numit să ai mare răspundere, care apasă din ce în ce mai greu pe umeri tăi, să nu uiţi că cei pe care-i serveşţi iau mulţi bani pe funcţiile lor, dar fi sigur că nu o să aibă parte de ei. Niciodată banii cistigati pe oasele şi cadavrele fraţilor tăi nu pot avea decît mirosul durerii şi nenorocirilor. Bunul Dumnezeu v-a face mare dreptate. De ce sînt în închisoare ştii dar te-ai ostenit prea puţin ca oameni să nu fie torturaţi şi schingiuiţi deşi era o atribuţiune care îţi revenea.
Încă din şcoala primară mi-a plăcut să aştern pe hîrtie semnele înţelegeri şi bunătăţi omului, dar terorismul întîlnit aici va cuprinde multe sute de pagini. Printre preocupările înainte de a fi condamnat a fost şi poezia. O parte din poeziile scrise le-am adunat într-un poem intitulat “Laudă minciunii” cu tema: analizarea, concluzionarea, criticarea şi satirizarea unor fenomene ca: prostia, minciuna, grandomania, incultura, demagogia, cultul, mitul şi dictatura, iar în final arătam cum ţara a ajuns în pragul falimentului şi sărăciei. Desigur că o să te întrebi cine mi-a dat dreptul să fac aşa ceva.
Iată cine – legea sfîntă a ţării – Constituţia (art. 17) – Cetăţenii RSR fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie sînt egali în drepturi în toate domeniile vieţi economice, politice, juridice, sociale şi culturale. Statul garantează.
În luna ianuarie 1981 am trimis autorităţilor o poezie intitulată «Vis şi speranţă» pentru care mi-am pierdut locul de muncă. M-am reîntors la Uzina de reparaţii locomotive Cluj la ceferiştii mei. Ca muncitor m-am adresat sindicatului Solidaritatea din Polonia cu ocazia Congresului de la Gdansk. Acolo se găseau şi corespondenţi de presă străini care au reluat mesajul şi iar necazuri deoarece în România este interzisă lozinca «Proletari din toate ţările uniţi-vă». Francezi, în special ziarul «Le Monde» se află în dosarul meu ca act de acuzare. Ei frate române acum începe represiunea regimurilor totalitariste.
În noaptea de 12/ 13 decembrie 1981 sînt atacate mişeleşte sediile sindicatului “Solidaritatea” iar o mare parte dintre membri arestaţi inclusiv Lech W. preşedintele Solidarităţi ales legal şi recunoscut pe plan intern şi internaţional. Specific legal şi recunoscut ptr că anumite cadre ale ministerului de interne din Polonia sau constituit în bandă [neinteligibil] cu sadism. În data de 14 dec 1981 am fost arestat şi condamnat la 8 ani închisoare fiind acuzat de pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia. Oare o organizaţie sindicală legală recunoscută pe plan intern şi internaţional cu program de reforme şi drepturi ptr poporul muncitor polonez este un act contrarevolutionar? Ca o dovadă a recunoaşteri sale internaţionale am făcut cerere să fiu primit în rîndurile Solidarităţii. Te întreb frate române sînt duşmănos la adresa României? Preşedintele Walesa a primit premiul Nobel pentru pace crezi cumva frate române că cei care au acordat acest premiu sînt contrarevoluţionari?
Cadavrele din dulapurile Romaniei. De ce patim asta?
ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară. 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnèse.
O anamneza ratată.
După cum vedeți din definiția de mai înainte anamneza este acea metodă prin care medicii înainte să fi fost puși în posesia unei tehnologii medicale extraordinare se foloseau de informațiile pe care le adunau cu sârguință de la pacienți.
Societatea românească din ultimii 30 de ani este un pacient. Acestui pacient nu i s-a făcut niciodată, absolut niciodată, o anamneza corectă astfel încât pacientului să i se poată determina un diagnostic exact mulțumită căruia să se înceapă de urgență tratamentul de vindecare.
Nu o să mă lansez în teorii abstracte și pierzătoare de timp.
Este limpede ca înainte de 89 au fost două categorii de populație în România. Cei care au suferit realmente din cauza demenței ideologiilor acelor vremuri și cei care nu au suferit.
Dacă veți reuși să traversați cu calm această ultimă afirmație a mea probabil că veți ieși mai câștigați din citirea a ceea ce urmează.
În timp ce o masă mare de oameni mureau în închisorile comuniste doar pentru că exprimaseră niște idei care nu erau în acord cu ideologia vremii respective o altă parte a populației României aștepta să bage pulpe de pui la Big, se descurca așa cum putea pe ici pe colo să facă rost de o bucată de carne, de 5 l de motorină, de o bucată de cașcaval, ness, săpun Rexona, banane și portocale. Și să se uite la serialul Dallas.
Nume răsunătoare din societatea românească mergeau la sfârșitul lunii la caserie ca să își ridice leafa trăind cu impresia că sunt luptători împotriva sistemului.
Vorbim aici despre grupul Divertis, vacanța Mare, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Valeriu Sterian, Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Toma Caragiu, Jan Constantin, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Mircea Dinescu, Amza Pellea, Angela Similea, Irina Loghin, Ion Dolănescu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai sora, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și vă invit pe dumneavoastră să completați lista pentru că o știți la fel de bine ca și mine.
Acești oameni, unii dintre ei, au spus pe scenă glume antisistem și au depresurizat de comun acord cu Securitatea starea de spirit a națiunii.
A suferit vreodată grupul Divertis pentru glumele antisistem pe care le făcea?
A suferit vreodată în pușcărie Toma Caragiu pentru glumele antisistem pe care le făcea?
Au ieșit vreodată să spună: “ne oprim cu glumele, acest sistem este dement și omoară oameni. Ceaușescu trebuie înlăturat, comunismul trebuie desființat”?
Nu am auzit.
În timp ce părintele Arsenie Papacioc era băgat șase zile într-un soi de frigider din care majoritatea deținuților după trei zile intrau linie dreaptă spre moarte, categoriile de cetățeni enumerate de mine mai sus se luptau catifelat cu sistemul.
Pe mine să nu mă luați cu rahaturi de astea.
Mie să nu îmi prezentați pe aceștia ca pe luptătorii rezist antisistem din regimul comunist. Acesta este motivul pentru care noi în ziua de astăzi nu mai ieșim din amețeala în care se află societatea românească.
Pentru că noi nu am făcut niciodată o anamneza corectă si nu am dat restart niciodată la societatea noastră nu printr-o epurare fără discernământ, nu printr-o epurare similară epurărilor făcute de regimurile descreierate: fie ele comuniste sau naziste.
Țara noastră arată ca un ca o locuință plină de șifoniere în care sunt numai cadavre.
Cum ai deschis ușa unui astfel de șifonier, cade un cadavru peste tine. Noi trăim cu cadavrele la noi în casă.
Îmi aduc aminte, cu ceva ani în urmă, fosta cântăreață Mihaela Mihai începuse un demers public prin care dorea ca artiștii de dinainte de 89 să beneficieze și ei de niște pensii decente.
Când i-am spus față în fața lui Florin Călinescu că acesta este un demers ipocrit, pentru că acești artiști huzureau pe vremea lui Ceaușescu când făceau turnee în toată țara în grădinile de vară ale orașelor erau bine mâncați erau bine băuți, se bucurau de faimă și lumea de-abia aștepta să îi atingă, Florin Călinescu s-a uitat la mine ca la un nebun.
Acești oameni și-au consumat satisfacțiile în acea perioadă. Nu e treaba mea dacă ei s-au îngrijit sau nu de vechimea lor pe cartea de muncă. Și nici nu e treaba mea să discut despre acest lucru.
Treaba mea este să le spun în față că au conviețuit ipocrit cu acel sistem.
Terminați cu prostiile.
Fugiți de Dragnea și Dancila ca să dați peste Iohanis, PNL, USR, Ponta și alte desene animate. Bineînțeles că și Dragnea și Dancila sunt desene animate. Nici oponenții lui Dragnea din PSD nu vor să se dezică de puii care au crescut mari și frumoși sub aripile cloștii Ion Iliescu.
Cloșca numită Ion Iliescu a născut pui vii: Hrebenciuc, Șerban Mihăilescu, Mischie, Oprișan, un pic mai târziu Radu mazăre, și alți baroni locali pe care nici un oponent de-ai lui Dragnea din PSD nu i-a recuzat.
PSD ar avea șansa incredibilă de a deveni un partid buldozer România dacă liderii lui ar ieși și ar spune:
“La lada de gunoi ai istoriei cu Ion Iliescu și cu toți baronii pe care acesta i-a cloșcărit! De aici încolo ne vom mai numi PSD doar cu aceste trei litere. Nimic din ce a fost psd-ul odată nu va mai primi acordul nostru. Condamnăm cu fermitate toate devalizările făcute României de această gașcă de derbedei pușcăriabili în ultimii 30 de ani.”
(Vă rog să mă iertați că l-am uitat aici pe Adrian Năstase.)
Este singura metodă prin care PSD ar putea să-i trimită pe oponenții lui: Iohanis, USR, PNL, Ponta, să-și facă harakiri.
Românii nu sunt proști.
Românii vor zice: “incredibil!! Așa ceva n-am auzit de la revoluție încoace. Da, PSD-ule, În aceste condiții îți vom da votul nostru masiv.”
Iar acum mă ciupesc urgent de obraji ca să mă trezesc din visul care m-a determinat să scriu aceste rânduri despre PSD. N-am nici cea mai mică speranță că PSD îi va condamna pe cei care au predat pe tavă România altor națiuni, altor corporații, altor interese decât cele românești.
În acest vid de conștiință națională este totalmente explicabil că securiștii își fac partide și joacă tontoroiul cu o veselie debordantă în fața ochilor noștri, determinându-ne să ne acuzăm reciproc și sistematic că suntem proști și netrebnici și că merită să părăsim România și să rămână aici proștii și netrebnicii care oricum la un moment dat vor trebui înlocuiți pe sistem copy-paste de o altă populație mai vrednică care va ști să facă autostrăzi, spitale și școli.
Chiar dacă nu o spun limpede, gânditorii de serviciu ai României Moise guran, Cristian Tudor Popescu, Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Ioniță, Lucian mândruță, Lucian boia, Dragoș pătraru, Victor Rebengiuc, Mihai Șora, Oana Pellea, marius Manole, Cristian Pârvulescu, cetățeni progresiști openminded ai României, asta își doresc: înlocuirea populației României cu o populație cu adevărat vrednica.
În aceste condiții las la o parte orice iubire fățarnică de aproapele, orice diplomație, orice dialog care ar presupune și un compromis și vă spun doar atât:
VA DECLAR RĂZBOI!
Și sunt dispus sa duc acest război folosindu-ma de regulile războiului: una dintre reguli este aceea că în război nu prea sunt reguli.
Urmăriți vă rog documentarele care vorbesc despre măcelărirea Germaniei de către aliați și de către ruși în cel de-al doilea Război Mondial și veți vedea că cei care ne învață political corectness nu au respectat niciun dumnezeu din dumnezeii la care se închină ei astăzi aducând populația Germaniei îmi prag de exterminare.
Pe această cale îmi cer iertare întregii populații a Germaniei pentru că o viață întreaga am înghițit căcatul furnizat de păpușarii lumii din care reieșea că Germania a inaugurat și întreținut un holocaust care nu se compara cu nimic din atrocitățile făcute pe planeta pământ.
O minciună ordinară pentru care îmi cer iertare națiunii Germane. Cifrele absolute sunt cutremurătoare în ceea ce privește numărul morților germanilor din cel de-al doilea Război Mondial, la care se adaugă numărul morților din Rusia și țările Uniunii sovietice.
Vreți un partid nou care să relanseze România?
Nu o să îl aveți niciodată.
Lucrurile sunt atât de stricate încât dumnezeul la care se închină progresiștii numit DEMOCRATIA și-a întors fața și de la aceștia. Progresiștii și-au scârbit pe dumnezeul lor.
Așa să ne ajute Dumnezeul nostru, domnul nostru Iisus Hristos!