America – Razboi impotriva crestinilor

Stânga Politică Americană de astăzi doreste sa-i facă pe creștini cetățeni de rangul doi.

Cu secole în urmă, britanicii au impus legi penale împotriva catolicilor irlandezi și a minorităților protestante care li se opuneau. Este posibil să ne îndreptăm într-o direcție similară?

Stânga Politică Americană vrea să-i pedepsească pe creștini pentru credința lor. Cel mai recent exemplu este povestea soției vicepreședintelui, Karen Pence, care predă cu jumătate de normă la o școală creștină, unde studenții și personalul urmează standarde creștine tradiționale de doctrină și comportament, inclusiv de comportament sexual.

Aceste cerințe nu sunt o excepție printre școlile creștine (și cele ale altor religii au adesea restricții similare), dar acest caz a fost considerat ca un bigotism detestabil, care merită cenzurat si pedepsit. La CNN, John King a sugerat chiar că predarea în această școală ar însemna pierderea securității oferite de guvernul lui Pence.

Ca o chestiune pastorală practică, școala este mai concentrată pe aspecte privind curvia și adulterul, decât pe denunțarea sodomiei. Dar mass-media este obsedată de aspectele eticii sexuale creștine tradiționale vizavi de identitatea și acțiunile LGBT.

Washington Post, de exemplu, afirmă fără rezerve că dna Pence a fost angajată de o „școală creștină anti-LGBT”, care „încearcă să-i excludă pe studenții homosexuali și transgender, și pe membrii personalului” – și, ca o paranteză, observă cum ideologia LGBT sexualizează copiii, și îi definește prin dezvoltarea sentimentului sexualității lor care este încă în formare – dar care nu este și părerea creștinilor tradiționali.

Perspective creștine asupra moralității sexuale

Perspectiva creștină distinge între, pe de o parte, atracția homosexuală sau disforia de gen, ca stări psihologice trăite de indivizi și, pe de altă parte, comportamentul, identitatea și ideologia legate de acestea. Astfel, realitatea atracției homosexuale este recunoscută, dar este considerată ca o tentație în fața căreia trebuie să opui rezistență, și nu o identitate care trebuie îmbrățișată. Disforia de gen, ca și alte tipuri de disforii, este văzută ca o afecțiune care trebuie tratată cu compasiune, în acord cu realitatea biologică, mai degrabă decât un adevăr metafizic în funcție de care corpurile fizice trebuie modelate.

Această separare între dorință, act și identitate, nu necesită respingerea identităților sau acțiunilor LGBT, la fel cum dărâmarea diferențelor nu înseamnă neapărat acceptarea acelora care se identifică drept LGBT. Ele nu sunt argumente morale, ci doar cadrul conceptual în care se fac argumentele creștine morale.

Chiar dacă sunt interpretate greșit, aceste distincții de bază între dorință, acțiune și identitate sunt conceptual simple. Acestea au fost explicate de creștinii conservatori, cum ar fi David France, și de cei care se identifică drept LGBT, cum ar fi Chad Felix Greene – ”Federalist Senior Contributor”. De ce, deci, sunt atât de derutante (chiar și de neînțeles) pentru mulți astăzi?

Această orbire rezultă din cultura noastră, care ne învață să ne identificăm cu dorințele noastre, și să vedem împlinirea lor ca pe cel mai mare bun, alături de „auto-creația„ liberă.

Spunând „nu„ dorinței sexuale, care se numără printre cele mai puternice dintre nevoile umane, este considerat ca reprimare a unui aspect esențial al naturii umane. Separarea dintre identitate și dorință nu are sens în această perspectivă, spunând cuiva să nu acționeze asupra dorințelor sale sexuale, ca și respingere a esenței acelei persoane.

Acesta este motivul pentru care a existat un răspuns atât de dur cu privire la o școală creștină care aplică standardele creștine tradiționale de moralitate sexuală.

Interzicerea identităților, acțiunilor și ideologiilor LGBT este considerată a fi la fel ca interzicerea unei întregi categorii de persoane, sau ca o forța ca să-și refuze sinele esențial. Această perspectivă este protejată de critici atât din perspectiva culturală dominantă, cât și de imperativul de a fi un „aliat”, care exclude interogarea pretențiilor celor care se identifică drept LGBT.

Filosofia creștină despre sex, gen și moralitate sexuală este considerată acum ca străină din punct de vedere cultural, și chiar dacă o considerăm ca pe o varianta posibilă, este adesea tratată ca un act de opresiune.

Legile penale moderne pentru disidenți

Acesta este motivul pentru care stânga politică americană încearcă să stabilească o versiune americană modernă a legilor penale, pe care Anglia le folosea pentru a oprima catolicii irlandezi și alți disidenți. Marele Edmund Burke a remarcat că, în timpul său, „Dacă un om este mulțumit să fie sclav, el poate fi un papist cu o impunitate perfectă … dar el trebuie să se considere pe el însuși ca un proscris al Constituției britanice”. Libertatea religioasă a fost permisă din punct de vedere tehnic, dar cei care au exercitat-o în moduri neconforme, au constatat că celelalte libertăți le-au fost reduse. După cum a spus Burke, conștiința omului a fost transformată „într-o capcană în care i-a fost  prinsă libertatea”.

Aceasta este strategia dezvoltată în ziua de azi de majoritatea celor de stânga, împotriva multor creștini tradiționali. Primul amendament (al Constituției SUA), protejează (deocamdată) dreptul nostru de a crede ceea ce vrem în casele și în bisericile noastre, dar vom fi sancționați pentru credințele noastre la serviciu, la cumpărături, și de către guvern. Groaza multora din stânga politică, care au aflat că creștinilor li se permite în continuare să-și conducă propriile școli după standarde de comportament care provin din învățătura creștină tradițională – și că soția unui funcționar public proeminent lucrează la o astfel de școală – este cel mai recent exemplu al acestei campanii.

Valul de atacuri asupra libertății religioase a devenit cunoscut. Candidați judiciari catolici nominaizați sunt anchetați din caza apartenenței la organizația ”Cavalerii lui Columb”. Administrația Obama a avut o fixație cu privire la forțarea maicilor pentru finanțarea și  facilitarea distribuirii produselor contraceptive, iar statele pro Partidul Democrat au continuat (această activitate) după alegerea lui Trump. Pedepsirea creștinilor care se presupune că vor refuza să participe la sărbătorirea nunților cu parteneri de același sex, sau la evenimentele legate de „tranziția de gen”, este o altă obsesie.

În timp ce ei pretind că doresc egalitate, stânga politică stabilește în mod deliberat un sistem care va reduce pe creștinii tradiționali, și pe alți disidenți religioși, la statutul de cetățeni de rangul doi. Se observă cum, în conflictele dintre libertatea religioasă și revoluția sexuală, stânga încearcă să nu tolereze pe neconformiștii religioși, ci să-i deligitimeze și să-i pedepsească.

Pedepsirea creștinilor ortodocși pentru ascultarea de Dumnezeu

Aceștia sunt destul de clari cu privire la scopurile lor cu privire la creștinii ortodocși. Ei cred că suntem bigoți, și că bigoții nu trebuie să aibă voie să conducă școli, să lucreze în guvern sau să dețină locuri de muncă bune. Dacă nu ne vom conforma și nu ne vom supune revoluției sexuale, ne vor închide școlile, spitalele și organizațiile de caritate, ne vor scoate din profesiile noastre, ne vor forța să închidem afacerile noastre, și ne vor concedia din orice slujbă pe care ei o consideră deasupra statutului nostru. Deși sunt dispuși să folosească mijloace private și presiuni sociale, scopul lor final este un regim juridic care ne va trata precum englezii îi tratau pe catolicii irlandezi.

Partidul Democrat, în special baza sa activistă, dorește să-i ” pedepsească pe cei răi”, care adesea înseamnă creștinii conservatori. Am observat acestea, ceea ce ne și explică atitudinea președintelui Trump. În primul tur al alegerilor, Trump a luptat pentru voturile alegătorilor care merg la biserică, dar s-a dezis de ei (în special de evanghelicii albi) în al doilea tur al alegerilor. Site-ul de satiră creștină ”Albina Babilonului” a publicat recent un articol intitulat: „Votul creștin pentru oricare dintre partidele politice, este mai puțin probabil să le facă credința ilegală într-o zi”.

Este posibil să nu se întâmple asta, dar stânga politică este hotărâtă să facă în așa fel încât a fi creștin ortodox să fie tot mai demoralizant și mai dificil din toate punctele de vedere. De fapt, în cazul în care reușesc, guvernul își va extinde protecția și beneficiile numai asupra celor care sunt dispuși să-și subordoneze libertatea de credință, vorbire și asociere la conceptele ideologice de stânga despre ceea ce ei consideră că este acceptabil.

Ar trebui, ca răspuns, să ne invocăm drepturile legale, așa cum a făcut și Apostolul Pavel. El a apelat la împărat; ar trebui să apelăm la guvern pentru a ne proteja drepturile garantate de Constituție. Dar drepturile constituționale nu vor dura pentru totdeauna, în fața unei culturi care le vede ca fiind obstacole în calea îngăduinței de sine, și ca scuturi pentru bigotism. O cultură care consideră că dorința sexuală este esența unei persoane, nu va tolera un punct de vedere creștin rival, ci-l va stigmatiza și si-l va pedepsi.

Trebuie să ne pregătim pentru intrarea în numeroase profesii și poziții importante, (intrare) care este condiționată de acceptarea ideologiei LGBT, iar pentru cei care nu se conformează, o să ajungă ținta hărțuirii și distrugerii. De exemplu, în ciuda pierderii procesului la Curtea Supremă de Justiție, statul Colorado încă îl vizează pe brutarul creștin Jack Phillips și încurajează hărțuirea lui. Statul Washington nu numai că a încercat să oprească afacerea floristei Barronelle Stutzman, după ce aceasta a refuzat să ajute la sărbătorirea unei nunți cu parteneri de același sex, a atacat-o personal.

Nu va funcționa. Cei care vor pedepsi pe creștini vor fi întotdeauna nefericiți, indiferent câte persoane, instituții și întreprinderi creștine vor distruge. Identitățile construite în jurul patimilor sunt intrinsec nemulțumite, și reducerea la tăcere a disidenților nu va schimba asta. Socrate a spus că nu merită să devii o persoană nedreaptă și tiranică chiar și pentru cele mai mari recompense pământești. Dar pentru un tort sau un buchet de flori? Aceasta nu este altceva decât răutate fără bucurie.