Interviu cu analistul economic Lucian Isar 

Reporter: Cum vă explicați faptul că BNR nu a cumpărat aur după criză financiară, având în vedere că băncile centrale din lume s-au plasat, în ultima perioada, pe poziția de cumpărător net de aur (cf Raportului anual BNR din 2017)?

Decizia de a nu mai cumpăra aur a fost ascunsă alternativ în spatele unei superstiții personale a lui Isărescu, respectiv în spatele gestionării discreționare a rezervei valutare a României de către Isărescu. Deși Isărescu a încercat în Senat să se ascundă în spatele responsabilității solidară a CA BNR, prin lege Guvernatorul BNR este direct responsabil de aurul României. Să sperăm că fără transparență și audit independent al autorităților statului Român pe subiect nu o să avem o situație gen Madoff, de lipsă a controlului statal din obișnuiţă cu o anumită față.

Reporter:  De ce credeți că BNR a ales să plătească bani pentru ținerea aurului la Banca Angliei și nu pentru primește dobânda pentru el, în condițiile în care țări precum Bulgaria și Polonia primesc dobânda la plasamentul aurului în străinătate folosind sisteme globale de evaluare a riscului de contrapartidă?

Lucian Isar: Nu doar țări ca Bulgaria și Polonia primesc dobândă la aurul de la Londra, dar și unele mai avansate ca de exemplu Australia. Isărescu încearcă prin decizia din 2006 de a nu mai primi dobânda la aur să ascundă pierderile pe care le-a realizat pe speculațiile pe aur din 2004 și 2005.

Reporter: De ce a ales BNR să ducă circa jumătate din rezerva de aur a României la Banca Angliei? Din informațiile pe care le dețineți, în ce fel de conturi este depozitat aurul României la Banca Angliei, din 1999 și până în prezent? Aveți informaţii dacă aurul României a fost folosit la împrumuturi ale României din 1999 până în prezent?

Lucian Isar:  Cu siguranță până în 2005 nu doar că aurul a fost folosit pentru împrumuturi, dar a și fost speculat după voia lui Isărescu. Pierderile din 2004 și 2005 se datorează greșelilor lui Isărescu, greșeli care au dus la pierderea unor cantități de aur. După aceste pierderi, exact ca în pilda cu supărarea pe întreg satul, Isărescu a decis ca România să nu mai primească nici măcar dobânda la aurul păstrat la Londra (după pierderi nu s-a mai vorbit desigur de tranzacționare). În paralel, Isărescu a reușit să convingă Parlamentul să modifice legislația pentru a nu mai putea fi controlat de Curtea de Conturi. Datorită intervalului de câțiva ani între pierderile pe aur (2005-2008) și promulgarea legii de către Președintele Băsescu, Isărescu nu a scăpat nici măcar de controlul retroactiv al Curții de Conturi.

Reporter:  Având în vedere tendința băncilor centrale de a repatria aurul (cf Raportului anual BNR din 2017), de ce credeți că BNR nu repatriază aurul?

Lucian Isar:  Cred că lui Isărescu îi este frică de ceea ce se va descoperi referitor la aur. Crede că, dacă nu face nimic, nu apar întrebări și probleme și poate da vina pe decizia din 2005, pe care o crede prescrisă. Mai mult, mutarea aurului a fost făcută cu prealabilă informare a Guvernului și Parlamentului României și a avut caracter temporar. Orice nouă mutare va aduce la suprafaţă transgresiunile făcute de Isărescu cu speranța că a scăpat de răspundere prin modificările legislative pe care le-a negociat după mutarea aurului.

Reporter: Cum explicați faptul că există suspiciuni cu privire la depozitarea aurului la Banca Angliei (vezi Venezuela, vezi Banca Australiei)?

Lucian Isar:   Este un truism faptul că aurul depozitat la Banca Angliei este folosit pentru diferite tranzacții. Asta este și motivul pentru care cei care țin acolo aur nu plătesc nimic pentru custodie, ci mai și primesc dobânda pentru aurul deținut. Suspiciunile apar dinspre modul în care se comportă băncile, gen BNR sub conducerea lui Isărescu nu dinspre Banca Angliei. De exemplu decizia de a nu mai primi dobânda la aur începând cu 2006 îi aparține lui Isărescu, nu Băncii Angliei, cum este și decizia de a nu repatria aurul sau de a nu îl muta la partenerul strategic la FED NY.

Reporter: Cum vă explicați că autoritățile statului român au ales ca un auditor extern să confirme rezervele de aur de la Banca Angliei şi nu autoritățile înseși (gen Curtea de Conturi)? Având în vedere problemele auditorilor din perioada crizei financiare, mai pot avea încredere autoritățile în auditul lor?

Lucian Isar: Există în continuare probleme cu auditurile băncilor comerciale și o dependență a auditorilor de vrerea lui Isărescu. Din această perspectivă și mai ales pentru că răspunderea profesională este foarte mică, este o întrebare legitimă. Cred că momentan toată lumea se joacă de-a responsabilitatea, lăsându-l ca, în cazul lui Ceaușescu, pe Isărescu singurul răspunzător. Când va pleca Isărescu din funcție vor apărea multiplele surprize și martori dornici să clarifice istoria aurului.

Reporter: Recent, Senatorul PNL Florin Cîţu, membru în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a Senatului, a scris, pe Facebook, că recentă criză a leului este premeditată, având ca scop vânzarea rezervei de aur a României şi a rezervei valutare. „Este clar o problemă de securitate naţională”, potrivit lui Florin Cîţu. Cum comentați acest episod?

Lucian Isar:  Se apropie campania electorală. În cheia asta văd declarația. Probabil că momentan nu este de acord, politic, cu o comisie de anchetă pe tema aurului.

SRI despre declaraţiile lui Florin Cîţu şi despre verificarea rezervei de aur a României:

„Informaţiile la care faceţi referire nu se încadrează în tipul de mesaje la care SRI poate emite un punct de vedere”

Întrebaţi de www.financialintelligence.ro dacă vor face investigaţii după afirmaţiile senatorului Florin Cîţu potrivit cărora recenta criză a leului este premeditată, având ca scop vânzarea rezervei de aur a României şi a rezervei valutare, dar şi dacă vor verifica existenţa rezervei de aur a Romaniei (inclusiv rezerva României de la Banca Angliei), oficialii SRI ne-au transmis:  

„Vă facem cunoscut că, în demersurile de comunicare publică instituţională, SRI aplică prevederile legale privind accesul la informaţiile de interes public, cuprinse în legea nr. 544/ 2001.

În acest sens, SRI oferă puncte de vedere cu privire la rolul şi locul sau în arhitectura de securitate a României, dar şi referitor la elemente generale ce ţin de politica de securitate naţională.

Informaţiile la care faceţi referire, apărute în spaţiul public prin intermediul unei declaraţii de presă, nu se încadrează în tipul de mesaje la care SRI poate emite un punct de vedere în condiţiile legii amintite”.