Câmpul magnetic al Pământului se mișcă iar geologii nu înțeleg de ce

Ceva straniu se întâmplă în vârful lumii. Polul magnetic de nord al Pământului a luat-o la sănătoasa din Canada spre Siberia, condus de o plescăitură a fierului lichid din nucleul planetei. Polul magnetic se mută atât de repede încât a obligat pe experții în geomagnetism la o mutare rară.

Pe 15 ianuarie, aceștia au început să revizuiască Modelul Magnetic al Lumii, care descrie câmpul magnetic al planetei și stă la baza întregii navigații moderne, de la sistemele care virează navele pe mare până la aplicațiile de tipul Google Maps de pe telefoanele mobile.

Cea mai recentă versiune a modelului a fost pusă la punct în 2015 și era prevăzut să fie folosită până în 2020 – dar câmpul magnetic se schimbă atât de rapid încât cercetătorii trebuie să repare modelul. „Eroarea crește în continuu”, spune Arnaud Chulliat, un expert în geomagnetism de la Universitatea din Colorado Boulder și de la Centrul Național Informațional despre Mediu din cadrul Agenției Naționale pentru Atmosferă și Oceane (NOAA).

Problema rezidă parțial în mișcarea polului magnetic, restul fiind cauzat de alte mișcări din adâncuri. Frământările lichidului din nucleul Pământului generează cea mai mare parte a câmpului magnetic, care variază în timp, în funcție de curgerile din adâncuri. În 2016, de exemplu, o parte a câmpului magnetic și-a mărit viteza în adâncurile nordului Americii de Sud și în estul Oceanului Pacific. Sateliți precum cei ai misiunii Swarm (roiul) al Agenției Spațiale Europene au urmărit mișcările.

Deja la începutul anului 2018, Modelul Magnetic al Pământului avea probleme. Cercetătorii de la NOAA și de la Observatorul Geologic Britanic din Edinburgh își făceau verificarea anuală despre cât de corect surprinde modelul variațiile câmpului magnetic al Pământului. Și-au dat seama că modelul era atât de deviat încât era cu mult peste limitele de eroare acceptabile pentru navigație.

Polul rătăcitor

„Ne-am găsit într-o situație foarte interesantă”, spune Chulliat. „Ce s-a întâmplat? Răspunsul are un dublu aspect”, a declarat el luna trecută la o ședință a Uniunii Geofizicienilor Americani de la Washington DC.

În primul rând, fluctuațiile geomagnetice din 2016 de sub America de Sud nu puteau veni într-un moment mai prost, atât timp cât cu doar un an înainte, în 2015, avusese loc revizuirea Modelului Magnetic al Pământului. Asta înseamnă că, imediat după ultima revizuire, câmpul magnetic „s-a clătinat” în moduri pe care experții nu le anticipaseră.

În al doilea rând, mișcarea polului magnetic de nord a înrăutățit și mai mult problema. Polul se mișcă impredictibil, fascinând exploratorii și oamenii de știință încă din 1831, când James Clark l-a măsurat pentru prima dată, în Canada Arctică. Pe la mijlocul anilor 1990, polul a prins viteză, accelerând de la 15 km la 55 km/an. Prin 2001 ajunsese deja în Oceanul Arctic, acolo unde o echipă – care l-a inclus și pe Chulliat – a aterizat cu un avion în 2007, în încercarea de a-l localiza.

În 2018, polul a traversat Linia Internațională a Datei, spre emisfera estică. În prezent se îndreaptă către Siberia.

Geometria câmpului magnetic al Pământului scoate în evidență erorile modelului în zonele în care câmpul se modifică rapid, așa cum este Polul Nord.

„Faptul că polul se mișcă repede face această zonă mult mai expusă erorilor mari”, spune Chulliat.

Pentru a corecta Modelul Magnetic al Pământului, el și colegii lui au cules date de-a lungul a trei ani din ultima perioadă, date care au inclus și pulsul magnetic din 2016. Noua versiune ar trebui să fie corectă, spune el, până la noua revizuire programată pentru anul 2020.

Probleme despre nucleu

Între timp, savanții lucrează pentru a înțelege de ce câmpul magnetic se modifică atât de dramatic. Pulsurile geomagnetice, precum cel din 2016, pot fi legate înapoi în timp de valurile „hidromagnetice” venite din adâncurile nucleului. Iar mișcarea rapidă a polului magnetic de nord ar putea fi legată de un jet de fier lichid de mare viteză din adâncurile solului canadian.

Jetul se pare că „pătează” și slăbește câmpul magnetic sub Canada, a spus Phil Livermore, expert geomagnetician de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie, la întâlnirea Uniunii Geofizicienilor Americani.

„Locația polului magnetic de nord se pare că este determinată de două pete de mare anvergură ale câmpului magnetic, una aflată sub Canada, cealaltă sub Siberia, a spus Livermore. „Pata din Siberia câștigă competiția.”

Ceea ce înseamnă că experții geomagneticieni din întreaga lume vor avea o grămadă de treabă în viitorul imediat apropiat.