Ciudata viaţă a lui Ilya EHRENBURG
de Mark WEBER
Ilya EHRENBURG, propagandistul sovietic de top al celui de-al Doilea Război Mondial, a reprezentat o figură contradictorie. Un articol recent din săptămânalul Ştirile Evreieşti Canadiene aruncă o lumină nouă asupra vieţii acestui “om cu o mie de măşti” [1].
EHRENBURG a fost născut în 1891 la Kiev într-o familie evreiască ne-religioasă. În 1908 a părăsit Rusia ţaristă ca urmare a activităţilor sale revoluţionare. Deşi a revenit s-o viziteze după revoluţia bolşevică, a continuat să trăiască în străinătate, inclusiv la Paris mulţi ani, şi nu s-a stabilit în Uniunea Sovietică decât în 1941. Scriitor prolific, EHRENBURG a fost autorul a peste 30 de cărţi. Figura centrală a unei nuvele, Viaţa furtunoasă a lui Lazik ROITSCHWANTZ, este un vrednic de milă “luftmensch”, un caracter recurent al literaturii ebraice care pare să trăiască “cu aer”, fără mijloace vizibile de trai.
Ca iudeu şi comunist devotat, EHRENBURG a fost un duşman neobosit al socialismului naţionalist german. În timpul celui de-al doilea război mondial, el era membru de vârf al Comitetului Evreu Anti-Fascist sponsorizat sovietic. (La strângerile de fonduri din SUA pentru efortul sovietic de război doi membri de bază ai comitetului au afişat calupuri de săpun fabricate chipurile de către nemţi din corpurile iudeilor ucişi.)
EHRENBURG este poate cel mai infam pentru propaganda sa anti-germană maliţioasă din timpul războiului. În cuvintele Ştirilor Evreieşti Canadiene: “În calitate de jurnalist sovietic de top în timpul celui de-al doilea război mondial, scrierile lui EHRENBURG împotriva invadatorilor germani au circulate în rândul a milioane de soldaţi sovietici.” Articolele sale apăreau regulat în Pravda, Izvestia, în cotidianul militar sovietic Krasnaya Zvezda (“Steaua Roşie”), şi în numeroase broşuri distribuite trupelor în front.
Într-un pliant cu titlul “Ucide”, EHRENBURG instiga soldaţii sovietici să-i trateze pe nemţi ca sub-umani. Paragraful final concluzionează: [2]
“Germanii nu sunt fiinţe umane. De acum încolo a folosi cuvântul <german> înseamnă cea mai groaznică sudalmă. De acum înainte cuvântul <german> ne loveşte în carne vie. Nu vom mai cuvânta. Nu ne vom entuziasma. Vom ucide. Dacă nu ai ucis măcar un german pe zi, acea zi este pierdută… Dacă nu-ţi poţi ucide germanul cu un glonte, omoară-l cu baioneta. Dacă e calm pe partea ta a frontului, sau dacă aştepţi lupta, ucide un german între timp. Dacă laşi un neamţ în viaţă, acesta va spânzura un rus şi va viola o rusoaică. Dacă omori un german, mai omoară unul – nimic nu-i mai amuzant pentru noi decât o movilă de cadavre nemţeşti. Nu număraţi zilele, nu contorizaţi kilometrii. Luaţi în calcul doar numărul de germani ucişi de voi. Ucide neamţul – aceasta este cererea bunicii tale. Ucide neamţul – aceasta este ruga copilului tău. Ucide germanul – acesta este strigătul pământului tău natal. Nu rata. Nu-l lăsa să scape. Ucide.”
Scrierile incendiare ale lui EHRENBURG au contribuit cu siguranţă într-o măsură nu mică la urgia de crime şi violuri ale soldaţilor sovietici asupra civililor germani.
Până la moartea sa în 1967, “sprijinul său pentru statul sovietic, şi pentru Stalin, n-a şovăit deloc”, notează Ştirile Evreieşti Canadiene. Loialitatea şi serviciile sale au fost recunoscute în 1952 când a primit premiul Stalin. Respectând politica oficială sovietică, a criticat public Israelul şi Sionismul.
Ştirile Evreieşti Canadiene mai scriu:
“… Recenta dezvăluire a faptului că EHRENBURG aranjase să-şi transfere arhivele private la biblioteca şi arhiva Yad Vashem din Ierusalim, cât timp încă era în viaţă, vine ca o revelaţie surprinzătoare. Motivul pentru care această informaţie a ieşit la lumină abia acum este pentru că EHRENBURG a fost de acord să-şi transfere arhiva cu condiţia ca transferul, şi testamentul său, să rămână secrete 20 de ani după moartea sa. Pe 11 Decembrie [1977], la expirarea celor 20 de ani, cotidianul israelian Maariv a relatat povestea sa…”
Colecţia include materiale despre importanta mişcare iudeio-partizană din timpul războiului. În rândul documentelor din colecţie se află unul legat de un pogrom din Malalchovka, un sătuc din apropierea Moscovei, care a avut loc în 1959.
Această nouă dare în vileag despre una dintre cele mai influente figuri ale regimului stalinist arată că, orice ar fi declarat pentru consumul public, în privat EHRENBURG nu a tăgăduit niciodată Sionismul şi nici nu şi-a uitat strămoşii.
Note
- Rose Kleiner, „Archives to throw new light on Ehrenburg,” Canadian Jewish News(Toronto), March 17, 1988, p. 9.
- Alfred de Zayas, Nemesis at Potsdam(London: Roudedge & Kegan Paul, 2nd edition, 1979), pp. 6546, 201; Erich Kern (ed.), Verheimlichte Dokumente(Munich: FZ- Verlag, 1988), pp. 260-61, 353-55.
From The Journal of Historical Review, Winter 1988-89 (Vol. 8, No. 4), pages 507-509.
Tradus & adaptat de Cristian
