Probleme „economice” discutate la Forumul Economic Mondial: „controlul minții de la distanță prin ultrasunete”

Forumul Economic Mondial (FEM) este una dintre cele mai influente organizații ale elitei mondiale, alături de Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg și Comisia Trilaterală. În fiecare an, forumul adună la un loc circa 2500 de oameni de afaceri de top din toată lumea, lideri politici internaționali, economiști, celebrități și jurnaliști pentru a discuta problemele lumii.

Consiliul de Administrație al Forumului este compus din unii dintre cei mai puternici oameni din lume. Iată câțiva dintre ei:

Mark Carney, Guvernatorul Băncii Angliei;

Al Gore, Vicepreședinte al SUA (1993 – 2001); Președinte și co-fondator al General Investment Management LLP;

Jim Yong Kim, Președintele Băncii Mondiale;

Christine Lagarde, Director al Fondului Monetar Internațional;

Peter Maurer, Președinte al Comitetului Internațional al Crucii Roșii;

Indra Nooyi, Președinte al PepsiCo;

Rafael Reif, Președintele Massachussets Institute of Technology (MIT);

Ursula von der Leyden, Ministrul Federal al Apărării din Germania;

David M. Rubinstein, co-fondator și Co-Președinte Executiv al Carlyle Group.

Din multe puncte de vedere, FEM este similar Grupului Bilderberg. Un fapt interesant: Klaus Schwab, fondatorul și Președintele executiv al FEM este un fost membru al comitetului director al Grupului Bilderberg.

Spre deosebire de alte organizații puternice care pretind că „ajută omenirea”, FEM este acuzat că, din contră, promovează interesele elitelor.

Institutul Transnațional descrie scopul principal al FEM ca fiind:

„Să funcționeze ca o instituție de socializare pentru elitele globale, globalizarea „mafiocrației” bancherilor, a industriașilor, a oligarhilor, a tehnocraților și politicienilor. Ei împărtășesc idei comune și servesc unor interese comune: ale lor proprii.”

Departe de a rezolva problemele lumii, Forumul Economic Mondial este acuzat că ia vina guvernelor și a conglomeratelor majore și o aruncă în spatele cetățenilor.

„Un studiu, publicat de Jurnalul pentru studiul Consumatorilor, a investigat impactul sociologic al Forumului Economic Mondial. Concluzia a fost că FEM nu rezolvă probleme precum sărăcia, încălzirea globală, bolile cronice sau datoriile. Ei doar mută povara soluționării acestor probleme de la guverne și oameni de afaceri către «consumatorii care trebuie responsabilizați: consumatorul ecologist, consumatorul conștient de problemele de sănătate, consumatorul educat din punct de vedere financiar, etc.» Forumul de-abia dacă  reformulează problemele și, prin asta, nu face decât să le perpetueze. Al Gore iese în față ca un prim exemplu. Discursurile lui Gore mută atenția în mod intenționat de la problema piețelor nereglementate și a activităților corporatiste către cea a patologiei morale, a lăcomiei individuale, etc. Făcând asta, el de fapt promoveaază crearea de noi piețe și, astfel, perpetuează aceeași problemă îmbrăcată doar într-o haină diferită. Noile piețe vor urma aceleași șabloane ca și cele vechi din cauză că principala problemă,  a guvernanței corporatiste, nu este avută în vedere.” – Markus Geisler, Ela Veresiu, Crearea consumatorului responsabil: Regimurile de guvernanță moralistă și subiectivismul consumatorului

Controlul minții de la distanță

Întâlnirea anuală în cadrul FEM a Consiliilor pentru Viitorul Global a avut loc în perioada 11-12 noiembrie în Emiratele Arabe Unite. Unul dintre subiectele discutate a fost „controlul minții prin folosirea undelor sonore”. Site-ul oficial al FEM a publicat un articol intitulat Controlul minții folosind undele sonore? Am întrebat oamenii de știință cum functionează și în care profesorul Antoine Jerusalem de la Universitatea din Oxford descrie tehnologia și problemele legate de aceasta.

„Ei bine, pentru a merge direct la știință, principiul neuromodulării non-invazive este să concentrăm ultrasunete într-o regiune a creierului astfel încât acestea să se adune într-un singur punct. Sperăm ca apoi, folosind un set adecvat de parametri, acest fapt să modifice activitatea neuronilor.

Dacă vrei să elimini neuronii care au luat-o razna, ca de exemplu în cazul epilepsiei, atunci ai vrea să-ți direcționezi energiile în a-i distruge. Dar dacă vrei să stimulezi sau să blochezi activitatea neuronală în mod selectiv, e nevoie ca de un reglaj foarte fin și cu grijă al ultrasunetelor.

Cu alte cuvinte, există o diferență între stimularea cu ultrasunete folosită pentru îndepărtarea unor țesuturi și neuromodularea cu ultrasunete, care are ca scop controlul activității neuronale fără a distruge țesutul.

Neuromodularea cu ultrasunete funcționează cu siguranță dar încă nu o înțelegem pe deplin.

Care ar putea fi beneficiile sociale?

Cuvintele-cheie sunt în prezent bolile Alzheimer și Parkinson, precum și traumele provocate creierului. Savanții se uită însă și la măduva spinării și sistemul nervos periferic. În ce mă privește, din moment ce creierul este centrul de facto al luării deciziilor pentru atâtea procese, oricare dintre acestea ar putea fi ținta.

Este procedura sigură?

Când încerci să «controlezi» activitatea neuronală prin furnizarea unor vibrații mecanice câteva minute către o regiune a creierului, este foarte important ca fasciculul de ultrasunete, frecvența și amplitudinea să fie foarte bine reglate, altfel creierul poate fi afectat. Ideea este că încă nu știm cum să reglăm toate astea; și dacă ar fi să exagerez puțin, aș putea spune că abordarea noastră actuală nu e foarte diferită de joaca cu butoanele unui aparat de radio până găsești postul de radio dorit.

Una dintre marile dificultăți este că nu putem ști sigur dacă într-adevăr controlăm neuronii cu aceste unde sonore sau doar îi traumatizăm. Adevărul este că nu știm încă cum funcționează acest proces. Și dacă nu știi cum funcționează, nu știi cât de mult e «prea mult».

Care sunt cele mai mari provocări etice?

Potențialul acestei tehnici este uriaș – prin asta mă refer la numărul brut de aplicații dar și la la folosirea în mod etic.

Din perspectivă biologică, este similar cu drogurile. Te poate vindeca dar poate și să creeze dependență sau poate să te ucidă. De fapt, este vorba despre a te ține de un set de reguli. Din punct de vedere etic, lumea se schimbă atât de rapid încât e dificil să evaluezi ce va fi acceptat mâine și nu este acceptat astăzi.

De asemenea, am convingerea că natura umană este de așa fel încât dacă ceva se poate face, se va face. Întrebarea este de către cine. Mai degrabă aș prefera o societate justă care să conducă dansul decât niște state-derbedeu care nu au respect pentru viața oamenilor și ale animalelor. Dacă vrem să conducem dansul, e cazul să ne apucăm de cercetare astăzi.

Cât de distopică poate deveni problema?

Văd ziua în care un om de știință va fi capabil să controleze ceea ce o persoană vede cu ochii minții, , trimițându-i undele sonore corecte în zona corectă a creierului. Părerea mea este că majoritatea obiecțiilor vor fi similare cu cei care ascultă acum mesajele subliminale din reclame, doar că mult mai vehement.

Tehnologia nu este fără riscuri de a fi utilizată greșit. Poate deveni o tehnologie medicală revoluționară pentru cei bolnavi sau un instrument perfect de control prin care cei nemiloși îi controlează pe cei slabi. De data aceasta, controlul ar fi literalmente real.

Ce putem face pentru a ne păzi de potențialul negativ al acestei tehnologii?

Nu mă voi apuca să susțin că savanții sunt toți înțelepți și avizați atunci când vine vorba despre ce ar trebui sau nu ar trebui făcut. Unii dintre noi vor merge cât de departe vor putea pe calea asta. Da sta e in firea omului, nu doar a oamenilor de știință.

Indiferent cum, misiunea noastră este să găsim ceva benefic pentru omenire. Și dacă putem găsi o modalitate prin care cineva poate să se însănătoșească, în acest caz foarte probabil că vom ști și contrariul. Scopul este să ne asigurăm că legile vor preveni varianta a doua fără a o împiedica pe prima. Cred că ăsta este rolul legiutorilor. Și mai cred că Uniunea Europeană, în care și eu lucrez, se pricepe foarte bine la asta.

Un al rol al politicienilor ar fi acela de a furniza o platformă de comunicare pentru a explica viziunea pe termen lung privind oricare arie de cercetare. S-ar putea să fie prea devreme, sau să nu fie o idee bună sau decizia finală să fie aceea de a o opri. Pe termen lung însă, publicului ar trebui să i se explice în cuvinte simple beneficiile potențiale ale unei noi tehnologii, lucru la care oamenii de știință nu sunt cei mai pricepuți.

Politicienii ar trebui să nu uite că dacă nu o facem noi, altcineva o va face oricum, și… fără să respecte nicio regulă.

Pe scurt, Antoine Jerusalem spune că controlul minții de la distanță este o tehnologie incredibil de puternică și care are posibilitatea să vindece boli. Oricum, ajunsă în mâini greșite, această tehnologie poate prelua complet controlul minții unui individ. Citându-l chiar pe Jerusalem, poate fi „instrumentul perfect prin care cei nemiloși îi controlează pe cei slabi”.

Acestea fiind zise, controlul de la distanță al minții nu reprezintă nimic nou iar elitele au acces la asemenea tehnologii de foarte mulți ani. Cu câteva luni în urmă, am publicat un articol despre un document ieșit la iveală în 1996 care descria cum se procedează în cazul controlului mental de la distanță.

În ciuda admiterii potențialului distopic al tehnologiei, Jerusalem crede că omenirea nu poate evita să o dezvolte. Spune asta probabil pentru că una din companiile care dezvoltă această tehnologie este membră FEM. Soluția lui pentru ca această tehnologie să nu fie folosită pentru a transforma oamenii în sclavi? Controlul guvernamental…

Cu alte cuvinte, FEM spune că tehnologia ar trebui să fie controlată de elitele globale. Vă simțiți mai liniștiți?