Casele de sacrificii umane din UE: Diplomați implicați în trafic de organe de la COPIII refugiaților

Fost ministru de Externe al Greciei în guvernul Syriza până în octombrie, Nikos Kotzias dezvăluie într-un interviu din 20 noiembrie pentru IEfimerida că a sesizat Parchetul în 93 de cazuri de diplomați greci care au eliberat vize pentru copii neînsoțiți în scopul prelevării ilegale a organelor. Acești diplomați se află deja în închisoare. „Faptul că am salvat câteva suflete îmi va asigura o odihnă liniștită când viața mea se va sfârși”, spune Kotzias.

Nu este pentru prima dată când fostul șef al diplomației trage un semnal de alarmă în legătură cu fenomenul traficului ilegal cu organe de copii. În octombrie, el declara pentru News 24/7: „Am trimis 93 de cazuri la Parchet, mult-stimați ambasadori au fost trimiși la închisoare, dar presa nu a scris despre ei. Pentru că persoana care dă viză în Constantinopol (Istanbul) unui copil neînsoțit nu este doar un criminal, este un trădător. O viză pentru un copil de 14 luni neînsoțit și au încercat să mușamalizeze afacerea.”

Aceste cazuri sunt doar vârful aisbergului, scrie ziarista greacă Maria Polizoidou pentru Gatestone Institute. Potrivit unei anchete din 24 aprilie de anul acesta a ziarului Kathimerini, sunt mii de copii neînsoțiți în Grecia care au intrat ilegal în țară odată cu valul de imigranți, iar guvernul i-a ignorat. Potrivit publicației de la Atena, din cei 3.050 de copii neînsoțiți, 1.272 (42%) sunt fără adăpost sau trăiesc într-un loc nepermanent sau necunoscut. Cu toți sunt expuși riscurilor de exploatare sexuală și de prelevare ilegală a organelor.

Kotzias a scos la lumină o uriașă problemă internațională, despre care comunitatea internațională și liderii politici ai UE se fac că nu o văd, scrie Gatestone.

ONU vorbește despre rețelele din Europa

Iată ce arată printre altele un raport din 2015 al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate:

„În 2011, se estima că traficul ilegal cu organe a generat profituri ilicite de 600 de milioane și 1.200 de milioane de dolari pe an. ‘Piețele de organe’ ilegale reprezintă o amenințare importantă pentru securitatea sistemelor naționale de donare a organelor, erodând imaginea transplantului și încrederea publică în transplantul de organizare din lumea întreagă”. Și, mai departe: „…Cercetările în curs arată de asemenea implicarea rețelelor organizate care fac legătura între beneficiarii interesați și ‘furnizorii’ lor. Astăzi, asemenea rețele organizate au fost descoperite în diferite regiuni ale lumii, incluzând Orientul Mijlociu, Africa de Sud și Europa de Sud-Est”.

Mai mult:

„Protocolul referitor la Traficul de Persoane statuează că dacă o victimă este copil, adică o persoană în vârstă de mai puțin de 18 ani, consimțământul nu are nici o relevanță, indiferent dacă au fost utilizate sau nu mijloace nepotrivite (cum ar fi înșelăciunea, forța, abuzul de o poziție de vulnerabilitate). Aceasta înseamnă că traficul de copii pentru prelevarea de organe necesită obligatoriu o acțiune (recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire a unui copil) în scopul exploatării prin prelevarea de organe”.

Și, în fine:

„Protocolul facultativ privind vânzarea de copii, prostituarea copiilor și pornografia infantilă (2000) din cadrul Convenției ONU privind Drepturile Copilului (1989) impune statelor semnatare să interzică, în contextul vânzărilor de copii, oferirea, livrarea sau acceptarea, prin orice mijloace, a unui copil în scopul transferului de organe de copil în scopuri lucrative”.

Un „insider” dezvăluie existența „caselor de sacrificii”

Kotzias, fost membru până acum o lună al guvernului Syriza, condus de Alexis Tsipras, a fost un „internaționalist de stânga” și un globalist convins. Un „insider”, cum îl califică ziarista greacă de la Gatestone Institute, care „dă jos masca de pe presupusul chip umanitar al ospitalității Greciei și Europei față de imigranți și de refugiați”.

În spatele acestui fenomen migrator care a explodat în ultimii ani se ascunde o rețea foarte bine organizată de traficanți, care obțin profituri uriașe, cu acordul tacit al autorităților occidentale. Imigrația este în bună măsură un fenomen financiar, ascuns în spatele pretextului de a-i ajuta pe străinii în pericol.

Articolul din Gatestone se încheie tulburător:

„Kotzias oferă indicii despre ceva ce nimeni nu îndrăznește să vorbească: casele de sacrificii umane din Grecia și UE. El a dezvăluit că o rețea de oficiali guvernamentali, doctori și cumpărători de organe (…) este ceva foarte real; dimensiunile sale riscă să depășească orice imaginație.

Potrivit lui Kotzias, copiii sunt sacrificați; aceasta este o realitate pe care nimeni nu are curajul să o recunoască. Nici măcar să vorbească despre ea. Cât de adânc implicată este Grecia? Și cât de adânc implicat este restul Europei?”.