Sfânta Ecaterina – Mucenița căreia Hristos i-a dăruit un inel de logodnă

Sfanta Mucenita Ecaterina, fiica principelui Consta, a trait in timpul imparatului Maximian, la inceputul secolului al IV-lea. Cunostea foarte bine limba greaca si limba latina si avea cunostinte temeinice de astronomie si de oratorie.

Sfanta Mucenita Ecaterina are doua viziuni: in prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul in brate. Din cauza faptului ca nu era crestina, nu reuseste sa vada fata Mantuitorului. Acest lucru ii descopera desertaciunea cunostintelor ei si alege sa primeasca Sfantul Botez.

In a doua vedenie i se descopera Hristos, care ii daruieste un inel de logodna, spunandu-i: „Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mie nestricata si vesnica, deci sa pazesti tocmeala aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum alt mire pamantesc”.

In urmatoarea zi, Ecaterina ramane uimita cand vede inelul de logodna pe degetul sau. Este momentul in care viata sa se schimba radical. De acum inainte incepe sa condamne cultul si miturile pagane, infrunta in discutii publice pe inteleptii vremii si chiar reuseste sa-i aduca la adevarata credinta.

Este silita de Maximian sa se infrunte cu o adunare de filosofi pagani. Datorita iubirii sale fata de Hristos si a intelepciunii cu care a fost impodobita, Sfanta Mucenita a facut ca toti filosofii prezenti sa creada in Hristos si sa-L marturiseasca ca fiind Dumnezeu adevarat. Pentru acest lucru, toti acei intelepti au fost arsi in foc.

Pentru lupta sa impotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a taiat capul. Potrivit Sfintei Traditii, la taierea capului sau nu a curs sange, ci lapte, iar ingerii au dus trupul Sfintei Ecaterina in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins. Aici s-a ridicat o manastire cu numele Sfintei Mucenite, Manastirea Sfanta Ecaterina.

Sfanta Ecaterina este si ocrotitoarea studentilor teologi din Bucuresti. Paraclisul din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Patriarhul Justinian” din Bucuresti poarta hramul „Sfanta Mucenita Ecaterina”.

O particica din Moastele Sfintei Ecaterina se afla la Biserica Coltea din Bucuresti.

Cum au fost descoperite sfintele sale moaște

La cinci secole după moartea Sfintei Ecaterina, s-a petrecut o minune prin care au fost descoperite sfintele ei moaşte, care stătuseră vreme îndelungată ascunse în loc de taină, pe Muntele Sinai.

Într-o noapte, unui călugăr cu viaţă îmbunătăţită i-a apărut în vedenie trupul neatins de stricăciune al sfintei, înconjurat de o lumină puternică, suprafirească; trupul se afla undeva pe vârful Muntelui Sinai şi izvora mir preafrumos mirositor.

Profund mişcat, monahul a urcat el însuşi pe munte şi a găsit, într-adevăr, moaştele Sfintei Ecaterina, chiar în locul pe care îl văzuse în vis. A strâns, într-o sticlă, câteva picături din mirul care nu înceta să se reverse din cinstitul trup al sfintei. Moaştele au fost luate și duse în biserică.

În 1229, regele Ludovic al IX-lea al Franţei a ridicat, la Paris, o biserică închinată Sfintei Ecaterina.

În secolul al XII-lea, monahii au ridicat sfintele moaşte din biserica de pe vârful Muntelui Sinai şi le-au adus, cu cinste şi evlavie, la mănăstirea ridicată pe Muntele Rugului Aprins, prilej cu care hramul bisericii a devenit Sfânta Ecaterina.

Rugăciunea Sfintei Ecaterina

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multumescu-Ti ca ai pus pe piatra rabdarii picioarele mele si ai in­dreptat pasii mei. Tinde-Ti acum prea cin­stitele Tale palme pe care le-ai intins pe Cru­ce si primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa, pentru dragostea Ta.

Adu-Ti amin­te, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu lasa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care, ranindu-se, se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii Tai cei ce ma pri­gonesc. Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia ce sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci”.