Anchetă, marca „În premieră”: Legea offshore, un act de trădare națională

Avocatul Dan Chitic, una dintre vocile avizate care a avertizat din timp cu privire la pericolul adoptării acestei legi, lămurește într-o postare pe o rețea de socializare care sunt implicațiile adoptării acestei legi.

Epilog la “epopeea offsore”

După vizionarea excelentului reportaj al doamnei Carmen Avram “Cum a scăpat România de gaze” și după 9 luni de implicare totală într-o luptă fără nicio miză personală (motiv pentru care nu puțini m-au considerat cel puțin “excentric” dacă nu nebun de-a binelea), acum la 13 zile de la adoptarea în Cameră a variantei finale a Legii, a venit vremea bilanțului…

A avut vreun rost?…
A avut vreun rost războiul ăsta pe care l-am luat (poate prea) personal, atâta vreme cât Legea adoptată de Cameră aduce României de aproape două ori mai puțin decât aduceau legile în vigoare, în mod expres exceptate de la aplicare pentru exploatatorii din Marea Neagră prin noua Lege? Căci am spus-o și o s-o mai spun, Legea offshore adoptată este o lege proastă, umilitoare, o Lege adoptată de o țară care își recunoaște statutul de vasalitate în fața marilor puteri și, mai ales, a concernurilor și multinaționalelor. Am spus umilitoare pentru că statul român, adoptând această Lege offshore, își asumă rolul de slugă “obraznică” și “nerecunoscătoare” care întinde mâna și “ciupește” câte ceva, fură niște firimituri de la stăpânii săi… câte ceva din ce a fost până mai zilele trecute al său. În fine… trăim într-o țară condusă de “oameni de stat” pătrunși de “spiritul real-politic”-ului, expresie care nu e nimic altceva decât un eufemism al neaoșelor “cozi de tpor” și “suflete de sclavi”. Asta e…

Dar chiar și așa, stau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi inițiat acest scandal în 4 Martie 2018. Scandal preluat și amplificat de câteva voci curajoase din presa românească cum ar fi Sorin Roșca Stănescu, Ilie Șerbănescu, Bogdan Tiberiu Iacob, Iulian Capsali, Ion Coja, Patrick Andre de Hillerin, Diaconescu Ioan Tiberius, Cornel Nistorescu și alte câteva condeie (rog a fi scuzat dacă dintr-o regretabilă grabă am uitat să enumăr pe cineva pe această oricum prea scurtă listă). Mesaj preluat și dus mai departe în mediul virtual către clasa politică, cu foța unui țunami, de către dvs., prietenii mei, virtuali sau nu, cei care ați arătat că vă pasă. Cei care ați cerut într-un glas #ÎntâiRomânia!

Pentru a vedea dacă această “epopee” a avut rost sau nu, dacă am reușit să păstrăm ceva, măcar puțin, din ce e al npstru, va trebui să ne uităm de unde am plecat: de la un DEZASTRU!
Căci în Martie 2018, atunci când am început acest război mediatic, fusese de curând adoptată în Senat Legea Offshore (PL 408/2017), Lege concepută de Guvernul Tudose și… să nu uităm niciodată!, votată în unanimitate la Senat de către întreaga noastră clasă politică, de la stânga la dreapta! Am scris deja despre această variantă catastrofală a legii offshore în Corectnews, la data de 4 Martie 2018, un articol cu titlul “Trădare națională pe resurse!” (http://www.corectnews.com/social/tr-dare-na-ional-pe-resurse) – primul dintr-o lungă serie.

Deci DA! Pilonajul mediatic al celor câteva condeie despre care am vorbit și presiunea unei (prea mici) părți din societatea a avut efecte!
În primul rând trebuie spus că dacă nu am fi declanșat acest scandal în jurul Legii Offshore, aceasta ar fi trecut pe neșimțite și pe “repede înainte” în varianta votată în primăvară la Senat. Tot cu unanimitate… Și doar în favoarea exploatatorilor! Pe când așa, politicienii noștri au trebuit să învețe niște roluri pe care nu le cunoșteau… cele ale unor persoane măcar aparent responsabile și interesate de legile pe care le votează. De unde și dezbaterile din comisii și foarte durele negocieri pe marginea acestei Legi…

Apoi, dacă vom compara actuala lege cu cea adoptată în unaimitate la 12 Februarie 2018 la Senat, vom constata că în actuala lege a fost scos scandalosul “credit fiscal” (norma aceea care oferea exploatatorilor avantaje fiscale în mod retroactiv și care făcea statul român dator vândut acestora), a fost definit “venitul suplimentar impozitat”, a fost introdusă o suprataxare în trepte raportată la prețul de referință al gazului (impozitare care, chiar dacă e de aproximativ trei ori mai mică decât în legislația în vigoare – OG 7/2013 și L 73/2018, totuși aduce ceva României, măcar 10-12% din valoarea gazelor vândute), a fost reglementată expres obligația de a vinde pe o bursă românească jumătate din gazul extras de la noi și a fost stabilit un preț de referință pentru impozitarea venitului suplimentar.

Ce înseamnă aceasta, mai exact? Păi dacă în varianta Legii offshore adoptată de Senat în februarie 2018 România atingea maxim 10-12% din valoarea gazelor sale vândute de exploatatori (și doar după ce aceștia își vor fi obținut retroactiv avantajele fiscale prin intermediul credit fiscal), în varianta actuală statul român atinge în jur de 23% din valoarea resurselor sale. Știu… e foarte, foarte puțin, revoltător de puțin. DAR E APROAPE DE DUBLU FAȚĂ DE CE AM AVUT ATUNCI CÂND AM PORNIT ACEST “RĂZBOI”!
În mare, vorbim de aproximativ 10 miliarde de Euro aduse în plus la Bugetul României ca “pradă de război” în această “conflagrație mediatică” pe resurse.
Puțin. Dar pentru prima oară vocea noastră, a celor mici, a reușit să îi forțeze pe politicienii noștri să ne apere și interesele noastre, interesele celor pe care ar trebui să îi reprezinte și în numele cărora ar trebui să exercite suveranitatea națională. Poate dacă am fi fost mai mulți și societatea civilă ar fi avut o reacție mai fermă, mai vizibilă, poate… poate am fi obținut mai mult.

Atașez mai jos variantele comparate ale celor două texte de lege referitoare la fiscalitate – inima și scopul final al acestei legi, dându-vă posibilitatea dvs. să le confruntați și să vedeți ce schimbări au fost aduse.

Un alt efect colateral al războilului mediatic pe #resurse l-a resimțit Liviu Dragnea (care însă nu este o victimă colaterală!), căci eu unul sunt convins că Dragnea nu ar fi fost condamnat în primă instanță dacă nu ar fi fost forțat de acest scandal pe #resurse, să iasă să afirme în conferința de presă ce a urmat congresului PSD din martie că România trebuie să profite și ea de bogățiile ei… Nu, nu am niciun dubiu că sentința din 21 Iunie 2018 are o legătură directă de cauzalitate cu discursul din 10 Martie al Șefului PSD în cadrul Congresului partidului de guvernământ… dar asta e o altă chestiune! Asta e… Un “bărbat de stat” trebuie să își asume nu doar beneficiile acetei poziții, ci și enormele responsabilități și riscuri… dacă e bărbat! E motivul pentru care cred că, dacă ar fi fost conștient în mod real de efectele adoptării acestei Legi “și în favoarea României”, ar fi trebuit să meargă mai departe… și să nu mai fi făcut excepții de la legile fiscale în vigoare măcar! Dar pentru asta, istoria va fi un judecător “nemitarnic”, corect, dar foarte aspru!

Nu în ultimul rând, acum, la sfârșitul acestui război, trebuie să vă fac cunoscut și numele eroului fără de care Legea offshore votată de Senat nu ar fi ajuns mai întâi la mine și mai apoi la dvs. Fără de care România ar fi pierdut aproape totul din resursele sale din Marea Neagră! Este persoana cu care am vorbit, m-am consultat, ba chiar m-am și certat uneori pe marginea acestei legi. Este persoana împreună cu care am scris probabil cea mai bună varianta a articolului 19 din Lege (care ar fi adus cel puțin 50% în plus României), variantă adoptată de Comisia economică de la Cameră, și care ulterior, pentru motive pe care nu le știm, a fost schimbată, ajungând la această formă. Numele acestui adevărat funcționar PUBLIC din cadrul ANRM, despre care v-am mai scris, este Dorin Ursărescu. Eu, unul, i-am mulțumit și o să-i mai mulțumesc pentru ajutorul dat nouă tuturor! La mai mulți așa! Și poate România ar mai avea o șansă…

Acum, având în vedere “mesajele” și “avertizările” exploatatorilor date în ultima vreme, rămâne de văzut dacă războiul chiar s-a terminat, sau dacă avem parte doar de liniștea înainte de asaltul final al exploatatorilor, care, prin intermediul aliatului lor de nădejde, Președintele KWI 69 (șase case și nouă dosare), vor încerca prin atacarea Legii la CCR să revină la o variantă cât mai apropiată de cea adoptată în Senat în Februarie. Rămâne de văzut.

Voi încheia cu ceea ce a fost și va rămâne, în mod indubitabil pentru mine, lecția pe care am învățat-o din aceste ultime 9 luni:

Bogăția pentru proști e un blestem și viața lungă pentru lași este o pedeapsă.