Un înger: Radu Macri
În camera infirmeriei, cu mine, erau mai mulţi bolnavi grav. Ceea ce îmi aduc aminte cu multă tristeţe era un băieţel de vreo 14-15 ani sau poate mai puţin, al cărui nume mi-l amintesc : RADU MACRI . . . Elev -fiul unui pilot de marină din Brăila. Avea dublă pneumonie. Fusese arestat cu grupul Generalul Franco.
Prin anii 1948 sau 1949, un grup de elevi având vârsta în jur de 12-13 ani s-au hotărât să-i scrie o scrisoare generalului 60 Franco -despre care auziseră că a luptat împotriva comunismului- şi să-şi exprime indignarea cum ei, copiii, erau forţaţi să intre în asociaţii cu caracter comunist (U.A.E.R.).
Zis şi făcut. Pe o carte poştală, în câteva rânduri şi-au exprimat păsul, au semnat cât mai descifrabil posibil şi trecând adresa Domnului General Franco – Madrid au pus-o cu nonşalanţă la cutia poştală.
Ceea ce a urmat se poate bănui.
În închisoare erau numiţi copiii generalului Franco.
Băieţelul era întins pe un pat cu ochii extrem de strălucitori datorită febrei. Străveziu de slab se stingea clipă de clipă ca o lumânare.
După câteva zile de la sosirea mea, Radu n-a mai mişcat. A rămas aşa cum am să exprim mai târziu în poezia “Piteşti”. “Ca un înger mat, ce a-ngheţat, plecat în veşnici”.
Nu mai ţin minte cât timp am stat la infirmerie, unde trebuie să mi se schimbe pansamentul, după care am fost luat şi reintrodus într-o cameră de reeducare
Cititi va rugam mai multe in cartea lui Aurel Visovan despre reeducarea de la Pitesti:
ftp://188.138.185.83/Biblioteca/Diferite(Raznoe)/4Aurel_Visovan__Dumnezeul_meu_vol_1.pdf