ROCOR: Patriarhul Bartolomeu nu este liber în acțiunile sale; există forțe în spatele lui, care sunt departe de Biserica lui Hristos

ROCOR: Patriarhul Bartolomeu nu este liber în acțiunile sale; există forțe în spatele lui, care sunt departe de Biserica lui Hristos

La cererea site-ului Pravlife.org, Protopopul Serafim Gan, șeful Cancelariei Sinodului Episcopilor și secretar al Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate, face o apreciere asupra deciziei recente a Patriarhului Bartolomeu și evaluează acțiunile Fanarului.

Gândurile noastre, sentimentele profunde și rugăciunile fierbinți sunt alaturi de Preafericitul Mitropolit Onufrie, arhipăstorii, preoții, călugării, enoriașii și pelerinii din Lavrele Peșterilor din Kiev, Pochaev și Sviatogorsk, de monahii, laicii și de întreaga Biserică Ortodoxă Ucraineană – care este inima Sfintei Ortodoxii Ruse. Biserica noastră Ortodoxă Ucraineană nu este doar inima întregii Biserici Ruse, ci și a fiecărei părți autonome, inclusiv a Bisericii Ruse din Străinătate.

În pictura murală a bisericii-monument din Sea Cliff (New York), unde, prin milostivirea lui Dumnezeu, slujesc, este descrisă întreaga istorie a sfințeniei și evlaviei poporului nostru păstrat de Dumnezeu, strămoșii noștri – de la cristelnița pentru botez de la Kiev la restaurarea plinătății comuniunii frățești în Biserica Ortodoxă Rusă Unită: Primul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate, Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky), care a întemeiat și a sfințit Catedrala Sfintei Treimi și cea a Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pochaev și care după uciderea Sfântului Mucenic Vladimir (Bogoyavkensky) a devenit succesorul său, în Catedrala Metropolitană din Kiev; Arhiepiscopul Vitalie (Maximenko), care a slujit un acatist în Biserica Peșterilor de la Lavra Kievului împreună cu Mitropolitul Vladimir, cu doar câteva zile înainte de a fi omorât în 1918 și care, de-a lungul multor ani, a condus tiparnița comunității frățești a Lavrei Pochaev. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Vitalie, la acea vreme arhimandrit, a reușit să scoată publicația frăției de la Pochaev în afara țării și să continue acest serviciu misionar eclesiastic și comunitar în diaspora.

Publicația frăției Pochaev, la început pe teritoriul Prashevsky Rus’ (regiune din Slovacia locuită principal de ruși din zona Carpaților – rusini/ruteni și de ucraineni) și apoi în Germania și SUA, a tipărit literatură spiritual-morală, ecleziastică-teologică și liturgică, nu numai pentru fii Bisericii din diaspora, după revoluția și războiul civil, ci și pentru cei însetați de educație spirituală în patria-mamă. Această treabă, cu adevărat sfântă, a fost continuată mai apoi de starețul Mănăstirii Sfânta Treime din Jordanville (New York), Mitropolitul Laurus, binecuvântată-i fie amintirea, un prieten spiritual și un sotainik (acest cuvânt înseamnă, literar,  ”părtaș la tainele spirituale”) al Preafericitului Mitropolit Onufrie (Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene). După cum știm, Sf. Ioan (Maximovici), marele ierarh și făcător de minuni al Bisericii Ruse din Străinătate, s-a născut, a studiat și s-a format spiritual pe teritoriul din zilele noastre al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și astfel, avem Biserica Ortodoxă pe temelia sacră ucraineană și tot ceea ce este legat de ea ne este foarte drag inimilor noastre.

Așadar, atunci când Patriarhul Bartolomeu a anunțat ca ieri, de fapt, de mai multe ori, că îl recunoaște numai pe Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie în fruntea tuturor ortodocșilor din Ucraina și a promis solemn în fața unei mari adunări de întâistătători și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale să nu se amestece în afacerile Bisericii Ortodoxe Ucrainene surori, acest lucru ne-a dat bucurie întru Domnul și pace în suflet cu privire la soarta tuturor credincioșilor ortodocși ai Ucrainei, și respect pentru Patriarhul Bartolomeu, care, așa cum părea atunci, a înțeles profund situația și a protejat și a apărat cu dragoste Biserica canonică.

Dar astăzi el îl ignoră pe ierarhul respectat de toți, Preafericitul Părinte Onufrie, pe arhipăstorii, păstorii și întreaga mulțime de ordinul milioanelor, de copii adevărați ai Bisericii, precum și pe mulți frați sfințiți și fericiți întâistătători ai Sfintei Biserici a lui Dumnezeu. Și aceasta trezește în inimile noastre cel puțin perplexitate și rele presentimente.

Trebuie amintit că Patriarhatul Constantinopolului cu foarte puțin timp în urmă a acordat complet sprijinul și chiar a ratificat poziția Bisericii noastre în relația cu Mihail (Filaret) Denisenko și activitățile lui.

Prin urmare, acțiunile curente ale Constantinopolului ne obligă să suspectăm faptul că Preasfinția Sa nu este liber în acțiunile sale; că în spatele lui există puteri specifice care sunt foarte departe de Biserica lui Hristos și care urmăresc propriile lor scopuri de rău augur. Și asta într-adevăr este tare amarnic!

Atunci când vedem în bisericile ”Patriarhiei Kievului” icoane ale Marelui Mucenic Gheorghe străpungând vulturul bicefal (n.t. simbol nu numai al Rusiei, ci și al Imperiului Bizantin, reprezentarea la care face referire autorul putând fi văzută aici sau în galeria de imagini de aici) și alte reprezentări cu teme similare, când auzim de la amvonul lor proclamații politice  și tot felul de alte declarații, care nu fac decât să aprindă pasiunile și conflictele naționale, atunci devine clar că Filaret, profesorul schismei, și slujitorii săi nu caută pacea și unitatea ortodocșilor în Hristos, ci puterea, influența, gloria zadarnică a acestei lumi și realizarea unor scopuri ale lor nereligioase. Dar observând comportarea și slujirea Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie, ascultând predicile sale și citind interviurile sale, putem vedea că el îi cheamă pe toți la rugăciune neîncetată, iubire frățească, la pacea sufletului și la patriotismul adevărat, manifestate într-o viață conformă cu Evanghelia și cu iubirea aproapelui. După părerea mea, acesta este un semn că Preafericirea Sa este de partea adevărului lui Dumnezeu, de unde prin exemplul său conduce turma iubitoare de Dumnezeu a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Și dacă, în condițiile complicate de astăzi ale vieții bisericești din Ucraina, o persoană dorește să se țină de adevăr sau să îl caute, atunci să se prindă repede de mantia Preafericitului – și totul va fi bine!

Cu toate acestea, noi nu disperăm, dar cu credință și umilință  ne rugăm fierbinte ca situația care a fost creată să dezvăluie adevărul lui Dumnezeu și pe adevărații asceți ai evlaviei și păstrători ai Sfintei Ortodoxii în țara ucraineană, care îndură și înfăptuiesc cu demnitate lucrarea lui Hristos. Cel mai important lucru pentru toți ortodocșii nu este să aprindă patimile, ci să se roage, să aibă încredere în Dumnezeu, acceptând această încercare actuală drept darul Lui și ocazia de a sluji Bisericii – și de a  spune adevărul cu calm, ca și Sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului cu privire la Irod, care, după cum știm, nu a acționat corect. Dacă vom încerca să facem acest lucru, atunci cred că Domnul, în expresia psalmistului, ”tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace”. Aceasta este ceea ce doresc cu toată inima mea pentru frații și surorile de același sânge cu noi.

Cu iubire neîncetată în Domnul și venerație pentru lucrarea mărturisirii de credință a Bisericii Ortodoxe Ucrainene,

Protopop Serafim Gan, șeful Cancelariei Sinodului Episcopilor și secretar
al Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate
Traducere în engleză de Monahia Cornelia (Rees)

Pravoslavnaya Zhizn

28/10/2018