„Aceasta este cea mai mare fraudă fiscală din istoria Europei”, a declarat profesorul Christoph Spengel, citat de săptămânalul german ‘Die Zeit’, unul dintre iniţiatorii consorţiului ‘Correctiv’, care include şi alte publicaţii precum ‘Le Monde’ din Franţa sau ‘El Confidencial’ din Spania, scrie agerpres.ro.
Pe lângă Germania, de departe cea mai afectată ţară, afacerea vizează şi Franţa, Spania, Italia, Olanda, Danemarca, Belgia, Austria, Finlanda, Norvegia şi Elveţia.
Cea mai mare parte a notei de plată, adică aproximativ 46 miliarde de euro, este legată de o practică de optimizare fiscală botezată ‘cum cum’, care se bazează pe fiscalitatea diferită care se aplică investitorilor naţionali şi celor străini. Taxaţi mai mult pentru dividendele pe care le primesc, investitorii străini îşi vând pentru scurt timp acţiunile către o serie de bănci locale, doar pentru a evita plata impozitului pe dividende, pentru ca ulterior să îşi recupereze acţiunile. Numai acest mecanism a costat Germania 24,6 miliarde euro, Franţa – 17 miliarde de euro şi Italia – 4,5 miliarde de euro.
La acest prim mecanism se adaugă o practică în mod clar frauduloasă, botezată ‘cum ex’, care a fost pusă la punct de avocatul german Hanno Berger, împotriva căruia a fost demarată o anchetă penală în Germania. Este vorba de cumpărarea şi revânzarea acţiunilor în apropierea zilei în care se varsă dividendele, însă atât de repede încât administraţia fiscală nu mai poate să identifice adevăratul proprietar. Această manipulare, care necesită o înţelegere între mai mulţi investitori, le permite acestora să solicite de mai multe ori aceeaşi reducere de impozit care se aplică beneficiilor ataşate dividendelor, lezând astfel fiscul. Această escrocherie a costat Germania 7,2 miliarde euro, Danemarca – 1,7 miliarde euro şi Belgia – 202 milioane euro.
În total, 19 organizaţii media din 12 ţări au investigat această afacere şi până acum au analizat peste 180.000 de documente. Jurnaliştii s-au bazat atât pe informaţiile furnizate de autorităţile fiscale şi judiciare cât şi pe interviuri cu surse din sectorul financiar.
Totalul prejudiciilor pe care le-a anchetat DNA de la înființare până în prezent nu însumează cât a fost obligată o singură bancă olandeză (ING) să plătească după ce a fost dezvăluit faptul că spăla bani: 800 de milioane de euro.
În Danemarca, altă bancă, altă afacere de corupție: 1 miliard de euro amendă.
Dar imaginea de țară campioană a corupției o purtăm noi.
În Germania, scandalul emisiilor de noxe din industria automobilului: amenzi de multe miliarde de euro.
Dar imaginea marii corupții a fost placată pe țara noastră.
În Franța, un fost președinte al țării este anchetat pentru o șpagă electorală de 50 de milioane de euro (dată de un faimos dictator libian).
Dar imaginea de mare corupt o are un politician din țara noastră, care este anchetat pentru un prejudiciu de 20 de mii de euro și pentru niște fonduri europene pe care OLAF le-a cercetat de două ori și n-a găsit nimic în neregulă.
Cum s-a ajuns aici? 54% din românii de azi cercetați sociologic consideră corupția principala problemă a societății noastre. E o problemă de autopercepție, exportată cu mare… succes. E o problemă de mentalitate internă, hrănită zi de zi de o presă locală și internațională profund nerealistă și iresponsabilă.
Cauzele mai profunde ale acestei autopercepții bolnave vin din adânca incultură ideologică a clasei noastre politice, care, nefiind capabilă să-și combată adversarul pe teren doctrinar, își desfășoară „argumentele” exclusiv pe terenul speculațiilor despre corupție. Pe de altă parte, doar acest fel de „argumente” fac rating și, în consecință, sunt promovate de presa românească.
Trăim sub dictatura unui partid unic (acest rating), care creează un om cu adevărat nou: românul halucinat de simplismul explicării tuturor relelor prin corupția din țara sa.
banul e ochiul dracului, nu va mai mirati. Dracul e stapan pe sistem.