Cum plănuiesc papusarii să folosească tehnologia și sărăcia pentru a înrobi masele

Adevărul este că, cel puțin în ultimul secol, aproape orice ”tiran”, disprețuit din punct de vedere istoric, a fost doar o marionetă a unei cabale manageriale mai largi, iar construcția fiecărui stat totalitar a fost realizată încet și în tăcere, de-a lungul deceniilor, de către acei puțini elitiști financiari. De la bolșevici, la Hitler și la cel de-al treilea Reich, la Mao Zedong, la majoritatea dictatorilor din țările din Orientul Mijlociu și Africa, a existat întotdeauna un grup organizat de oameni cu bani și think-tank-uri, care alimentează carierele celor mai răi politicieni și juntele militare ale epocii.

Cum plănuiesc globașiștii să folosească tehnologia și sărăcia pentru a înrobi masele

Tirania este adesea văzută ca dezvoltându-se brusc și inexplicabil într-o societate; produsul unui despot singular care accede la putere pentru o perioadă limitată de timp, din cauza fricii publice sau a prostiei.  Aceasta este una dintre marile minciuni ale epocii moderne.

Adevărul este că, cel puțin în ultimul secol, aproape orice ”tiran”, disprețuit din punct de vedere istoric, a fost doar o marionetă a unei cabale manageriale mai largi, iar construcția fiecărui stat totalitar a fost realizată încet și în tăcere, de-a lungul deceniilor, de către acei puțini elitiști financiari. De la bolșevici, la Hitler și la cel de-al treilea Reich, la Mao Zedong, la majoritatea dictatorilor din țările din Orientul Mijlociu și Africa, a existat întotdeauna un grup organizat de oameni cu bani și think-tank-uri, care alimentează carierele celor mai răi politicieni și juntele militare ale epocii.

Creșterea unui sistem tiranic durează timp îndelungat, planificare și punere în scenă. Ființele omenești nu au sărit dintr-o dată, chiar în brațele unui regim de coșmar distopic. Ni s-a spus în mass-media că așa funcționează; că, în condiții grele economice sau sociale, bărbații cu personalități carismatice și intenții nefaste se ridică dintr-o dată la suprafață și își iau puterea, prin promiterea unei lumi mai bune în schimbul fezabilității publice. Dar de unde au venit acele crize economice și sociale, cu care se începuse? Erau o consecință firească a erei, sau au fost proiectate deliberat?

Realitatea este că oamenii trebuie să fie condiționați psihologic să își vândă libertatea pentru iluzia siguranței. Uneori, aceasta durează generații. Fiecare tentativă, la un nivel totalitar, provoacă în mod inevitabil o rebeliune. Prin urmare, cea mai de succes tiranie ar fi cea pe care publicul o DOREȘTE. Ei trebuie să creadă că este ideea lor, altfel în cele din urmă vor lupta contra ei.

Finanțatorii globaliști și dependenții de putere au nevoie de ceva mai mult decât de simpla armată militară sau forță birocratică, pentru a-și obține societatea lor ideală sclavagistă. Ei au nevoie de tactici ale războiului de generația a 4-a. Ei trebuie să convingă masele să-și accepte propria servitute.

Există două instrumente care fac acest rezultat posibil: primul este declinul economic controlat, al doilea este integrarea unui gulag tehnologic în fiecare aspect al vieții publice.

Arme economice de distragere în masă

Nu este o coincidență faptul că guvernele dictatoriale câștigă importanță, pe măsură ce economia globală suferă; este extrem de dificil pentru oameni să rămână vigilenți la tiranie, atunci când sunt complet distrași de supraviețuirea lor. De aceea, accentul meu în calitate de analist a fost întotdeauna în primul rând pe economie și soluții la dezastrul fiscal; totul începe și se încheie cu economia. Dacă publicul poate fi pregătit, pentru a-și dezvolta propriile sisteme economice alternative înainte de o criză, atunci vor fi mai puțin distrași de haos și mai apți să observe când globaliștii oferă tirania, ca o soluție fixă.

Fără piețe alternative la nivel local nu există nicio redundanță, nici o protecție împotriva unui accident. Cu majoritatea oamenilor dependenți de sistemul existent pentru mijloacele lor de trai, economia devine o armă foarte utilă pentru globaliști.

Ținând economia ostatică, creează numeroase avantaje. Prin presiunea deflaționistă, salariile pot fi menținute la un nivel scăzut, în timp ce locurile de muncă plătite mai bine dispar. Producția poate fi eliminată treptat sau externalizată în străinătate, așa cum se întâmplă în S.U.A. Proprietatea pentru întreprinderile mici devine dificilă, pe măsură ce taxele cresc, în general, în condițiile în care condițiile financiare scad.

Prin presiuni inflaționiste sau stagflaționiste, salariile scăzute și piața necorespunzătoare a locurilor de muncă sunt combinate cu prețurile care explodează. Aceasta face ca supraviețuirea multor oameni să devină de neconceput fără ajutor guvernamental.

În acest mediu, publicul muncitor se bazează pe sectorul serviciilor, care nu oferă seturi de competențe utile. În curând, aveți generații întregi de oameni fără abilități de producție. Ei devin drone care lucrează fără sens în birouri și în locuri de muncă de vânzare cu amănuntul, risipindu-și zilele, știind că nu realizează nimic, dincolo de un salariu mic.

Lipsa unui scop sau misiune mai mare în viața și conștientizarea faptului că persoana obișnuită nu are capacitate productivă creează o atmosferă palpabilă de disperare. Ei nu sunt proprietarii propriei munci și nu au nimic de spus pentru munca lor; nimic care să indice și să spună: ”Am construit asta”. Publicul ajunge la punctul în care ar putea chiar să ureze bun venit unui colaps economic, pur și simplu pentru a scăpa de corvoadă.

Aici provin mișcările de susținere a totalitarismului – subgrupul cetățenilor care se hrănesc cu lupta împotriva economiei și care nu au nici un simț al independenței. Acești oameni nu știu cum să-și rezolve propriile probleme, căutând mereu pe altcineva să o facă pentru ei. Globaliștii sunt fericiți să propună publicului propriile soluții prestabilite, odată ce structura financiară atinge un punct de maximă durere.

Cu toate acestea, după ce economia este reparată în schimbul supunerii simțului civic, oamenii ar putea decide într-o zi că schimbul a fost nedrept. Astfel, este necesar un factor de descurajare, pentru a-i menține în linie.

Acvariul tehnologic

Este important să înțelegem că nu există o țară majoră în lumea occidentală sau în cea orientală, care nu-și construiește o rețea de control digital, ceea ce ajută să susțin poziția mea că națiunile din est sunt la fel de subordonate cerințelor globalizării ca și națiunile occidentale. Toată dramă geopolitică care înconjoară evenimente precum războiul comercial, războiul sirian sau diverse alegeri etc . – nimic din aceste lucruri nu contează în cele din urmă. Ca să determinați dacă sforile unui anumit guvern sunt trase de cabala globalistă, tot ce trebuie să faceți este să vă uitați la cât de repede se implementează sisteme opresive, care servesc intereselor globaliștilor.

De exemplu, guvernul Indiei a inundat în ultima vreme fluxurile de știri, deoarece instanța supremă a decis recent că programul biometric controversat Aadhaar este legal. Într-o națiune de 1,3 miliarde de oameni, aproximativ 1 miliard de persoane au fost deja profilate biometric într-o bază de date națională. Aceste date pot include amprente digitale, scanări ale irisului și scanări ale feței.

Am auzit argumentându-se că India este un loc destul de ciudat pentru a experimenta o astfel de bază de date, având în vedere că 60% din populație se află sub pragul sărăciei și majoritatea oamenilor cu greu au acces la facilități de bază. Dar aș dori să subliniez că acesta este motivul pentru care este un loc PERFECT pentru ca globaliștii să înceapă catalogarea populației lumii, la scară mai largă.

Din nou, disperarea financiară și lipsa abilităților de producție au tendința de a produce subordonare. Sute de milioane de oameni care suferă de sărăcie, în canalizările urbane învecinate din India, renunță voluntar la datele lor biometrice, în schimbul programelor de ajutor guvernamental.

Pentru cei care nu au fost trași în jos de economia săracă, India a instituit alte măsuri, inclusiv obligarea oricui accesează servicii guvernamentale, își deschide un cont bancar sau se înscrie la un serviciu de telefonie mobilă, de asemenea, să-și cedeze datele biometrice către guvern. În națiunile care nu au fost încă sărăcite la nivelul Indiei, au fost instituite măsuri mai subversive pentru supravegherea populației. Datele sunt pur și simplu mai degrabă luate, decât comercializate.

În Rusia, Vladimir Putin a pus în vigoare legile Yarovaya, pe care le-a semnat în 2016. Toate datele digitale, de la convorbiri telefonice la e-mailuri sunt acum înregistrate și stocate de companiile de telecomunicații, pentru accesul guvernamental, timp de cel puțin șase luni, inclusiv postările Facebook și Twitter. Legea bloggerilor, din 2014, cere de asemenea ca orice blogger cu peste 3.000 de urmăritori să fie trecut în fișierul guvernamental și nu poate rămâne anonim. Orice firmă care operează o rețea publică Wi-Fi este obligată prin lege să identifice utilizatorii prin ID, care este de asemenea stocat timp de cel puțin șase luni.

Rețeaua de supraveghere a Rusiei, în stil FISA (n.t.: Foreign Intelligence Surveillance Act), este vastă, totuși, mulți oameni din mișcarea de libertate par să ignore această realitate cu greșita proslăvire a lui Putin. După cum am remarcat în numeroase articole, Rusia este puternic influențată de finanțatori internaționali.

Goldman Sachs și JP Morgan sunt cele mai mari bănci de investiții din țară. Banca lor centrală colaborează îndeaproape cu FMI și BIS (n.t.:Bank for International Settlements). Kremlinul a cerut în trecut o monedă globală, controlată de FMI. Iar Putin recunoaște chiar în propria sa biografie, First Person (Persoana Întâi), că a fost prieten cu Henry Kissinger, agent de vânzări al Noii Ordini Mondiale, înainte de a deveni președinte al Rusiei. Într-un ultim spectacol despre cum este în realitate Rusia globalistă, ministrul rus de externe a criticat recent SUA, într-un discurs adresat Adunării Generale a ONU, cu privire la ”atacurile” asupra ”ordinii internaționale”, inclusiv subminarea Organizației Mondiale a Comerțului și a acordurilor globale privind schimbările climatice.

Având în vedere cele de mai sus, nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni că Rusia chiar participă alături de eforturile globale de identificare și urmărire a fiecărei persoane vii. De asemenea, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că Donald Trump, înconjurat de globaliști în cabinetul său, continuă și extinde supravegherea FISA sub administrația sa.

La începutul anului 2018, Trump a semnat un proiect de lege, care reînnoiește supravegherea în masă a populației americane prin FISA, de către Agenția de Securitate Națională. Lideri democrați au susținut ferm acțiunea. În ciuda retoricii recente a lui lui Trump împotriva FISA, Trump a făcut posibilă continuarea FISA.

Societățile mari de social-media colaborează din toată inima cu eforturile de supraveghere în masă, deoarece aceștia împărtășesc datele personale, cu regularitate, guvernelor din întreaga lume. Numai Facebook singur a înregistrat o creștere a cererilor guvernamentale de date de peste 33% în 2017, iar natura majorității acestor schimburi de date nu este deschisă controlului public. Acesta este motivul pentru care sunt destul de uimit de furia recenta conservatoare asupra discriminării sociale a mass-media – este ca și cum activiștii libertăților personale sunt păcăliți prin psihologie inversă să ceară participare nestingherită la site-urile media care îi spionează. De ce ar mai vrea cineva să se înscrie pe aceste site-uri web?

Dar unde duce totul? Cum este translatată combinația dintre sărăcie și supraveghere digitală în tiranie? Cred că programul de ”credit social” al Chinei este răspunsul. Sistemul se bazează pe ideea de ”menținere a încrederii”, dar a cui încredere? Ei bine, încrederea guvernului, bineînțeles. Încrederea este măsurată utilizând un scor de credit social, care este urmărit pe parcursul vieții cetățenilor. Infracțiunile pedepsite includ orice, de la fumat într-o zonă fără fumat, până la publicarea pe Internet a conținutului pe care puterea în exercițiu îl dezaprobă.

China este o reprezentativă a jocului final, pentru idealul globalist de civilizație. Cu o luptă economică de masă, care conduce la dependență față de programele sociale ale guvernului și de oportunitățile de angajare, puțini cetățeni își pot permite să fie pe ”lista neagră”. Sistemul de credite sociale al Chinei creează un mediu în care orice acțiune din partea cetățenilor este urmărită și apoi ”cuantificată”, pentru acceptare sau consecințe. Aceasta include modul în care oamenii exprimă atitudini față de guvernul însuși. Evident, acesta este mecanismul de control final, foarte asemănător cu Cheka stabilit de Lenin și Stalin în Rusia, după revoluția bolșevică, dar la o scară digitală uriașă.

Acesta este motivul pentru care supravegherea în masă este diabolică, indiferent dacă cineva încalcă legile sau nu. Oferă guvernului puterea de a dicta și de a modela comportamentul, prin inducerea auto-cenzurii, mai degrabă decât prin menținerea directă a oamenilor în bătaia puștii. Tirania este aplicată într-un mod mai puțin evident; o închisoare în care deținuții întrețin lacătele, lanțurile și barele. Persoanele fizice nu îndrăznesc să facă nimic în afara normelor colective, de teamă că ar putea fi interpretate ca fiind negative din punct de vedere social. Pedeapsa ar putea include pierderea accesului la economia însăși, iar atunci când majoritatea oamenilor trăiesc de la salariu la salariu, aceasta ar putea însemna moartea.

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.

• Donație lunară
• Doar acum

€5 €10 €20 Altă sumă

€

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!