Teolog Mihai-Silviu Chirilă: De ce voi participa la referendumul constituțional și voi vota fără ezitare DA

Pentru că am văzut că există destul de mulți oameni reticenți în a merge să voteze la referendumul de peste două zile, am considerat necesar să îmi expun motivele care m-ar determina să mă mai gândesc dacă doresc să merg și pe cele care mă obligă să o fac, în speranța că voi putea ajuta la clarificarea opțiunilor în mintea cetățenilor așteptați la urne în acest weekend.

Mai întâi de toate, trebuie spus că este o datorie cetățenească să ne prezentăm la referendum ori de câte ori suntem chemați. Dacă nu o facem, tema referendumului se decide pentru noi în absența noastră și nu avem niciun drept să ne plângem după aceea că ne afectează în mod negativ.

Apoi, acest referendum este bine venit, măcar și pentru faptul că va arăta factorului politic voința populară, peste care nu se poate trece în procesul legislativ, care este definit tocmai ca o formă de punere în practică a voinței populare. Până în acest moment, activiștii LGBT și-au impus în societate voința, mizând pe legislația europeană, interpretată foarte larg în favoarea drepturilor lor. De data aceasta, au ocazia să se întâlnească cu voința poporului român, exprimată în acest referendum. În funcție de această voință, vor fi obligați în viitor să își desfășoare activitatea strict în cadrul legal pe care aceasta îl generează.

Există considerente legate de organizatorii și organizarea referendumului care m-ar putea face să ezit în a participa la urne. Sunt convins că aceste considerente sunt împărtășite și de o parte a celor care au decis să nu meargă. Ezitările sunt legate de organizatori, iar nu de referendumul în sine, ceea ce înseamnă că sunt niște nemulțumiri care pot fi depășite și nu afectează direct natura referendumului. Iată câteva dintre ele, urmând ca despre altele să discut după ce referendumul se va fi încheiat.

1. Patriarhia Română a anunțat că anul acesta există două evenimente importante în viața bisericească: referendumul și sfințirea catedralei mântuirii neamului. Aceste evenimente sunt prezentate ca fiind de fapt cele mai importante din ultima sută de ani, de vreme ce “doar două evenimente marchează anul acesta Centenarul: sfințirea catedralei mântuirii și acest referendum”[1]. Pe de altă parte, a anunțat că acest referendum înseamnă doar „începutul luptei” contra propagandei LGBT, lăsând să se înțeleagă că în funcție de acest referendum va avea curajul să abordeze mai pe larg lupta contra impunerii viziunii LGBT în societate, lucru pe care activiștii laici îl fac de decenii chiar și cu acest cadru legislativ. Există posibilitatea ca Patriarhia să încerce să folosească acest referendum pentru a schimba agenda publică a creștinilor ortodocși, în așa fel încât aceștia să uite complet de starea dogmatică a Bisericii noastre și de angajamentele eretice luate în Creta de ierarhie și să se dedice unei campanii de lungă durată contra propagandei LGBT, menită să facă uitată problema sinodului mincinos și a ecumenismului. Mai mult, corelarea celor două evenimente arată că acest referendum ar putea pregăti și terenul venirii la București a ereziarhului Bartolomeu, patriarhul Constantinopolului, în sensul că ar putea reduce vocile celor care îl contestă pe artizanul sinodului din Creta. În sprijinul acestor temeri vine faptul că de câteva săptămâni chiar și creștinii nepomenitori nu vorbesc decât despre homosexualitate și referendum.
2. Patriarhia Română încearcă să controleze mișcarea antisistem, care până acum a fost dusă de organizații creștine neguvernamentale conduse de diferiți activiști creștini aflați pe baricade de decenii în lupta contra abuzurilor sistemului anticreștin. Această tendință s-a observat încă de pe vremea constituirii acelei asociații în sprijinul orei de religie în școli. Este salutar faptul că în sfârșit Patriarhia a decis să se implice în aceste lupte, însă problema e că are o agendă selectivă, ceea ce face ca anumite segmente ale acestei lupte să rămână descoperite.De exemplu, luptă contra propagandei LGBT, dar nu și contra vaccinărilor obligatorii, luptă pentru ora de religie în școli, dar nu și contra actelor biometrice, luptă contra teoriei de gen, dar nu și contra feminismului și ecologiei, cele două brațe ale new-age etc. Astfel, o confiscare a luptei antisistem de către Patriarhie riscă să supună de fapt această luptă sistemului însuși, ceea ce nu e bine deloc.
3. Acest referendum a fost o ocazie de afirmare a “ecumenismului celui bun”, în sensul că la acest demers au fost invitate de către Patriarhie toate confesiunile recunoscute de stat. Ecumenismul este o erezie, nu există ecumenism bun și ecumenism rău, iar colaborarea cu ereticii pe orice domeniu rămâne interzisă de sfintele canoane și cugetarea patristică, indiferent ce rezultate benefice ar aduce ea pe moment. Motivul acestei interdicții este tocmai slăbirea conștiinței ortodoxe prin colaborarea cu neortodoxul, care ajunge să fie perceput ca unul care “se închină și el lui Dumnezeu”, “este ca noi” etc., când în realitate, sub aspect strict teologic, el nu este deloc ca noi, ci este despărțit de idolatrie, erezie sau schismă de adevărata cugetare a Bisericii din toate timpurile și toate locurile.
4. Lupta pentru prezervarea caracterului heterosexual al căsătoriei va trebui continuată cu aceea vitală de împiedicare a aplicării parteneriatelor civile de către stat, care a și anunțat că acestea vor fi acceptate. După acest referendum, indiferent de rezultatul său, este de așteptat ca organizațiile LGBT să ceară cu și mai mare insistență să li se reglementeze situația, mai ales dacă creștinilor li se va da câștig de cauză în problema căsătoriei, iar statul nu va putea refuza acest lucru, fără a fi acuzat de discriminare. Or, marea problemă o reprezintă tocmai aceste parteneriate civile, care vor ataca în esența sa instituția căsătoriei, și nu doar pe latura acceptării parteneriatelor între homosexuali, ci mai ales pe aceea a legiferării concubinajului între heterosexuali, adică între creștini ortodocși care refuză să mai accepte Sfânta Taină a Căsătoriei, mulțumindu-se cu un aranjament statal precar.
5. Campania proreferendum s-a dus cu unele stridențe care nu au convins unele categorii sociale, în special din lumea intelectuală. Explicațiile juridice insuficiente au fost dublate de hiperbole de genul “lupta generației”, “referendumul neamului” etc., care amintesc de celebrul “paradox” caragelian: “într-o cestiune care de la care depandă prezentul, viitorul și trecutul țărișoarei noastre…”. Am văzut acum câteva zile pe un site propatriarhal al unei organizații civile un argument de genul: “Mergeți la referendum? Nu. De ce ? Pentru că e organizat de Dragnea, că nu sunt convins etc. Aaa, nu știam că sunteți și dumneavoastră homosexual”. Cu asemenea argumente nu poți chema oamenii să susțină o cauză, altfel vitală pentru sănătatea morală a națiunii.

Trecând peste aceste inconveniente, există cel puțin două motive esențiale pentru care eu voi merge totuși la acest referendum și voi vota fără rezerve DA.

1. Este poate singura ocazie în care statul mă întreabă pe mine, cetățeanul, dacă sunt de acord ca în legea sa supremă familia să fie definită ca heterosexuală. La asemenea întrebare conștiința mea creștină mă obligă să merg și să spun DA cu toată tăria. Altminteri, ce voi răspunde în fața Dreptului Judecător, când mă va întreba de ce am lăsat ca poporul meu să fie despărțit de Dumnezeu prin acceptarea la nivel social a cumplitului păcat al sodomiei? Este evident că artizanii din umbră ai Noii Ordini Mondiale susțin cu tărie agenda LGBT dintr-un motiv teologic, pe care ni-l explică succint Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: “Aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor care le fac” (Rom. 1,32; s.n.). Ce să îi spun Domnului Hristos? Că am pus drepturile omului mai presus de cuvântul Său exprimat în Scriptură? Că mi s-a părut că persoanele homosexuale trebuie să beneficieze de aceleași drepturi civile ca și cele heterosexuale, în ciuda faptului că ele nu îndeplinesc nici măcar condiția minimală impusă de legislația civilă pentru a se căsători, anume de a produce urmași, ca să nu mai vorbim de cerințele căsătoriei religioase?
2. Indiferent cine a organizat acest referendum, care sunt scăpările sale, cine și ce urmărește cu acesta, dacă acest referendum se pierde, mișcarea LGBT va câștiga o bătălie nesperată la care nici măcar nu a participat. Dacă va câștiga această bătălie, atunci agenda sa va fi pusă fără probleme în practică, cu consecințele de rigoare pentru sufletele celor ce vor să rămână creștini și pentru educația generației viitoare.

Prin urmare, mă voi duce la referendum și voi vota DA, dar îi asigur pe organizatorii acestuia că începând de a doua zi după încheierea votării voi participa activ la efortul de readucere în discuție a problemei de fond a generației noastre, anume lupta contra ecumenismului, care este rădăcina tuturor relelor în Biserică și care nu poate fi trecută cu vederea nicidecum.

Note:

[1]http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/noi-mesaje-de-chemare-la-vot-pentru-referendum-patru-mitropoliti-ai-bor-indeamna-la-apararea-casatoriei-mitropolitii-diasporei-indeamna-si-ei-la-participare-ips-ioan-al-banatului-spre-ce-fel-de/