Știința constipată de idei sub tratament (I): Teoria lui Malthus sau teoretizarea nimicirii populației pentru a salva resursele

In “Eseu asupra populatiei”, Malthus, la 1798, remarca o rata diferita de crestere a populatiei fata de resurse: prima evolueaza in progresie geometrica, mai rapida iar cea din urma in progresie lenta, aritmetica. El nu se rezuma doar la a remarca statistic aceasta discrepanta ci interpreteaza cat se poate de pragmatic observatia.

Pentru viitorul sustenabil al umanitatii el postuleaza utilitatea razboaielor, molimilor, foametei care asigura impactul direct in ecuatie dar nu exclude si controlul indirect, preventiv, desigur restrictionat ca imaginatie la nivelul acelor ani. Ca un bun popa de anglicani merge cu solutii in ambele directii: indeamna pe de o parte legiuitorii sa renunte la asistarea sociala a saracilor, iar pe de alta parte la scaderea salariilor care ar genera avutie –  si aceasta este un factor generator de crestere demografica. Una peste alta afirma ca puterea de multiplicare a populatiei nu poate fi oprita decat pragmatic: prin vicii si saracie.

Multe dintre politicile de stat in momentul actual sunt fundamentate “stiintific” pe observatiile lui Malthus. Trecerea de la teorie la practica se pare ca are loc in 1958 cand comisia Draper il instiinteaza pe Eisenhower ca un impediment major in a pastrarea sigurantei tarii este … cresterea populatiei. Bineinteles ca o multime de alti savanti asigura spatele acestei concluzii, garantand pt corectitudinea concluziilor. Bertrand Russel debiteaza ca “nimic mai plauzibil sa conduca la un razboi atomic decat amenintarea saraciei mondiale indusa de suprapopulare” (nothing is more likely to lead to an H-bomb war than the threat of universal destitution through overpopulation).

Nu insist asupra “stiintei” bolnave din spatele Teoriei si nici macar asupra cinismului solutiilor oferite pentru ca daca exista cineva care nu observa ce-i in neregula atunci este, la cea mai  indulgenta evaluare, un psihopat. Totusi sa ne referim la cifre si nu la progresii (care sunt relative; cand spui: “familia noastra a sporit cu 50% “ e mult ca progresie dar de fapt s-a nascut primul copil!) Cateva aspecte despre resursele alimentare

1. Daca intreaga populatie actuala ar fi comasata in grupuri de cate 4 pe loturi de 1000 mp atunci abia ar ocupa Iranul care este 10% din Rusia. O gradina de 500 mp este arhisuficienta pt o familie de 4, pe dovedite!
2. Cine insumeaza cati km cubi de produse sunt pierduti pe traseul de la producator la consumator pe lantul logistic – eufemismul cu perisabilitatea
3. Cine contorizeaza productia totala aruncata din cauza neconformitatilor (morcovi strambi, mere cu asimetrie, etc)
4. Cine aduna cardul de pubele cu alimente aruncate din frigiderele casnice in fiecare ceas …

Cand mai punem la cele de mai sus ca intr-o zi unii mananca o galeata iar altuia ii ajunge si o masa mai rasarita atunci avem imaginea de ansamblu cat de cat reglata. Cand vorbim de produse tehnice situatia sta si mai jalnic – Cate stadioane de produse, de la telefoane la masini, se arunca pt ca sunt substituite de chestii cu design nou dar care in esenta fac acelasi lucru si la acelasi randament? Cat din volumul total al marfurilor este numai ambalajul? S.a.m.d.

Deci problema nu este progresia lenta a resurselor ci progresia abrupta a risipei si asta nu e data de suprapopulare ci de ultra-centralizarea productiei si a consumului care ne este impusa ca sistem social. Niciun gradinar nu arunca o pruna ca nu are timp sa faca gem, o pune la fermentat si o distileaza cand da frigul. El nu va avea perisabilitati de transport sau produse rejectate la controlul de calitate si dintr-o tona de rosii pe jumatate stricate va face 500 de kg de zarzavat la borcan si nu o tona de deseuri.

Malthus, fara indoiala nu a generat decat o cacareaza. Cand i-a venit vremea si s-a macerat compostul, s-a transformat in teren fertil pentru cei care vor ca “stiinta” sa se conformeze intentiilor, nu evidentelor.

Ramane in picioare si discrepanta intre analizele macro, unde economia trebuie sa creasca (si este in crestere atunci cand exista cineva care consuma acest surplus) si intentiile micro, unde populatia trebuie sa scada pt ca nu mai sunt resurse. Oamenii nu sunt o molima care consuma si epuizeaza resursele dar sistemul in care au fost inchisi ii forteaza sa actioneze iresponsabil sau nepasator.

Deloc suprinzator in panseul acestui cleric anglican este ca de cateva ori aduce ca argument epistola Sfantului Apostol Pavel “dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce”. Rastalmacirea este proprie reformatilor, pentru ca Malthus nu se refera la lenesi ci vrea sa ii transforme pe oameni in saraci …. dupa care gaseste solutii cum sa scape de ei.