Pesta porcină nu îşi face de cap numai în România, ci loveşte ţară după ţară, atât din Europa, cât şi din lume. În timp ce estonienii au reuşit să ţină sub control boala, virusul a ajuns, cel mai recent, în China, casă pentru jumătate din efectivul total de porci din lume, iar britanicii se tem că lucrătorii est-europeni ar putea duce şi la ei această epidemie, scriu The Guardian şi Bloomberg.

Noua epidemie a început în Europa Centrală şi de Est în ianuarie 2014, când primele cazuri au fost raportate în Lituania, urmate la scurt timp de focare în Polonia, în februarie, şi în Letonia şi Estonia în iunie şi septembrie, acelaşi an. Cazuri au fost, de asemenea, confirmate în estul Cehiei, în iunie 2017, şi în România şi Ungaria la începutul acestui an. Mai multe focare au fost raportate, de asemenea, în Rusia, Ucraina şi Moldova.

Securitatea alimentară a Chinei, ameninţată

În ultimele săptămâni s-au raportat focare în China. China are 400 de milioane de porci şi produce de două ori mai multă carne de porc decât Uniunea Europeană şi de 5 ori mai multă decât Statele Unite. Prima confirmare a virusului în această ţară a fost în data de 1 august, iar de atunci au fost înregistrate în total 8 focare. Specialiştii sunt îngrijoraţi de răspândirea bolii în această ţară deoarece carnea de porc este crucială pentru securitatea alimentară şi economia Chinei.

Britanicii, îngrijoraţi că est-europenii vor aduce la ei boala

În ritmul în care virusul se răspândeşte la momentul actual, ar dura câţiva ani până să ajungă la fermele din Marea Britanie. Însă oficiali ai asociaţiei naţionale de porci sunt preocupaţi că boala ar putea face un salt brusc, adusă de mare parte din agricultorii din Marea Britanie proveniţi din Europa de Est, cei mai numeroşi fiind românii şi bulgarii. Ei spun că atitudinea întâlnită în industria britanică a porcilor este că „nu este vorba dacă se va întâmpla, ci când se va întâmpla”.

Estonienii calculează pagubele

Agricultorii din Estonia încă mai calculează pagubele. În timp ce multe ferme comerciale mai mari au reuşit să evite boala, exploataţiile mai mici au fost devastate: din cele 920 exploataţii de porci care existau în Estonia în 2014, doar 125 au rămas.

Deşi în acest an nu s-au raportat noi cazuri la porci domestici din Estonia, oficialii subliniază faptul că dimensiunea redusă a ţării face mult mai uşoară conceperea, aplicarea şi comunicarea unui plan de biosecuritate faţă de alte ţări mai mari, cum ar fi Polonia sau Germania. Cu toate acestea, ei trăiesc cu teama că şi cel mai trivial act de neglijenţă ar putea declanşa din nou boala.

„Suntem foarte îngrijoraţi în privinţa vecinilor noştri”, spune un oficial al Comitetului Veterinar şi Alimentar Estonian.

„De exemplu, avem această graniţă mică cu Rusia şi dacă nu ştim ce se întâmplă acolo, ce fel de situaţie există, nu putem anticipa ce se va întâmpla. Mistreţul sălbatic se reproduce foarte repede – mi-e teamă că riscul acestei boli va fi cu noi pentru totdeauna”, spune acesta.

Cum se pregătesc nemţii şi danezii

În Germania, agricultorii au cerut sacrificarea a 70% din populaţia de mistreţi, despre care se presupune a număra câteva sute de mii de exemplare. Populaţiile mari de mistreţi au făcut controalele mai dificile şi, odată ce ai atât de mulţi mistreţi, este dificil să reduci numărul, pentru că ei continuă să se reproducă, spun specialiştii.

Danemarca plănuieşte să construiască un gard de-a lungul graniţei cu Germania, pentru a preveni migrarea mistreţilor:

„Dacă în Danemarca ar izbucni pesta porcină africană, comerţul intracomunitar în UE ar fi afectat, iar pieţele de export din ţările terţe s-ar închide imediat”, spune un specialist de la Administraţia daneză veterinară şi alimentară.

Este însă doar o chestiune de timp până când boala va ajunge în Danemarca, un exportator major de carne de porc, adaugă el. Institutul Naţional Veterinar din Danemarca a estimat că un focar ar putea costa ţara până la 10 miliarde de coroane daneze (1,2 miliarde de lire sterline).

Ritm mai rapid de răspândire

Europa a mai fost lovită de pesta porcină africană în 1957, când a fost introdusă în Portugalia, după ce porcii de lângă un aeroport din Lisabona au fost hrăniţi cu mâncarea unei companii aeriene infectată cu acest virus. Boala s-a răspândit în Spania şi Franţa şi a fost eradicată pe continent abia 33 de ani mai târziu, în 1990.

Faţă de situaţia de la mijlocul secolului trecut, acum răspândirea este mult mai rapidă, consideră specialiştii consultaţi de The Guardian. O oportunitate crucială de limitare a răspândirii virusului a fost ratată în 2007, spun ei, atunci când oficialilor georgieni le-au trebuit aproximativ trei luni pentru a diagnostica boala, după ce a fost introdusă în ţară din Africa de Est. În momentul în care a fost făcut diagnosticul, probabil ea trecuse deja frontierele internaţionale. În următorii câţiva ani, răspândirea a fost lentă şi, uneori, boala părea a fi sub control.

Preţurile, în creştere pe burse

Pieţele internaţionale de mărfuri reacţionează la această boală, potrivit Bloomberg. Preţurile la carnea de porc au crescut cu aproape 5% de la sfârşitul lunii iulie până în acest moment. Acţiunile celei mai mari companii de porci din lume, WH Group Ltd, au scăzut cu 6% de la primul focar, iar cele ale producătorilor de boabe de soia scad şi ele, din cauza temerilor că va scădea cererea pentru acest tip de hrană de animale. Totodată, în toată lumea există temeri că preţurile mai mari la carnea de porc vor accelera inflaţia.