După 11 septembrie 2001, numărul operațiunilor speciale israeliene de lichidare a fi gurilor-cheie ale inamicilor a explodat. „Israelul a ucis mai mulți oameni decât orice altă țară occidentală” după Al Doilea Război Mondial, scrie Ronen Bergman de la New York Times.
Aziz Asbar era cel mai important savant în domeniul rachetelor din Siria. Lucra la organizarea unui arsenal de rachete teleghidate de mare precizie, capabile să lovească cu precizie milimetrică ținte aflate la distanțe de sute de kilometri. Inclusiv orașe israeliene.
Conducea o unitate specială de cercetare și dezvoltare militară ultrasecretă, numită Sectorul Patru.
Avea acces neîngrădit la cele mai înalte niveluri ale regimurilor sirian și iranian, și o întreagă echipă se ocupa de securitatea sa personală.
Nu suficient, se pare, de vreme ce mașina în care se afla Asbar împreună cu șoferul său a fost aruncată în aer sâmbătă seara, pe 4 august, de explozia unei bombe, la Masyaf, unde funcționează unul dintre cele mai mari centre de cercetare militară din Siria.
Atât Damascul cât și Hezbollah, milițiile șiite libaneze care luptă alături de regimul Assad, au acuzat ca de obicei o „operațiune specială” a Mossad. De data aceasta, însă, implicarea temutului serviciu secret israelian a fost confirmată și din surse independente. Pe 6 august, New York Times a citat „un înalt oficial de la o agenție de informații din Orientul Mijlociu”, care susține nu doar că a fost mâna Mossadului, ci și că acesta este al patrulea asasinat în ultimii trei ani al Israelului împotriva unui cercetător militar inamic pe teritoriu străin.
Cazurile în care astfel de misiuni, care trebuie să aibă aprobarea premierului israelian, sunt confirmate oficial de Israel, sunt rarisime. O excepție s-a petrecut la sfârșitul lui aprilie, anul acesta, când Benyamin Netanyahu a dezvăluit o operațiune în care agenții Mossad au sustras o tonă de documente din Iran, legate de programul nuclear al Teheranului. Însă această operațiune, din ce se știe până acum, nu a implicat nici un asasinat.
Banalizarea operațiunilor
Jerusalem Post constată că astfel de asasinate (precum Operațiunea „Damocles”), care altă dată țineau prima pagină a presei din lumea întreagă și constituiau subiecte pentru cărți și filme artistice, acum abia dacă mai au parte de un articol anemic. Și ziarul israelian explică: „Acest lucru este motivat, în bună măsură, de creșterea numărului” unor astfel de acțiuni, care tind să se banalizeze.
Reporterul israelian Ronen Bergman, care a publicat anul trecut o istorie exhaustivă a asasinatelor Mossad intitulată „Rise and Kill First” („Ridică-te și ucide primul”), și este unul dintre cei doi semnatari ai articolului din New York Times, susține că de la întemeierea sa și până în anul 2000, Israelul a organizat 500 de astfel de operațiuni. Din 2000 încoace, acestea au fost peste 1800. În cartea sa, Bergman scrie: „Israelul a asasinat mai mulți oameni decât orice altă țară din lumea occidentală” în perioada postbelică.
Scott Lasenski, fost consilier pentru Israel în administrația Obama, de asemenea citat de Jerusalem Post, afirmă că înmulțirea acestor operațiuni este motivată de faptul că atacurile asupra civililor israelieni au devenit tot mai dese și mai sângeroase, ca răspuns la ofensiva antiteroristă americană de după 11 septembrie 2001.
De ce sunt eficiente operațiunile de lichidare
Titlul cărții lui Bergman este inspirat de un citat din Talmud: „Dacă cineva vine să te ucidă, ridică-te și ucide-l tu mai înainte.” Dacă lichidarea unui om salvează mai multe vieți, atunci, potrivit acestei gândiri, lucrurile sunt evidente: acel om trebuie să moară.
Asbar se încadra în acest tipar: rachetele sale constituiau o amenințare pentru orașele israeliene. Așa că a fost lichidat.
Un alt caz spectaculos de lichidare a fost cel al liderului Hezbollah Imad Mughnieh, tot în Siria, în 2008, în ceea ce se pare că a fost o operațiune comună CIA-Mossad. Administrația Bush îl acuzase pe Mughnieh că a pus la cale atacuri asupra trupelor americane din Irak. A fost ucis de un automobil capcană staționat care a explodat când Mughnieh a trecut pe trotuar pe lângă el, într-un cartier din Damasc.
Tot o operațiune specială a fost eliminarea lui Iahia Ayash, zis „Inginerul”, creierul Hamas al unui val de atacuri cu bombă care a devastat Israelul la jumătatea anilor 1990. Capul „Inginerului” a fost spulberat de o explozie când a răspuns la un apel pe telefonul mobil în Gaza City.
Asasinatele strategice țin inamicul în tensiune și îi produc daune iremediabile. Jonathan Shanzer, vicepreședintele Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, explică: „(Asasinatele) forțează inamicul să se ocupe cu operațiuni de securitate mai vaste, ținându-i pe savanți în cazarme secrete, de teamă că și-ar putea pierde creierele. Vor deveni mai paranoici. Aceasta înseamnă contra-terorismul: să-ți incomodezi inamicul, nu neapărat să-l învingi.”
