Când își sărbătoresc ziua de nume Mariile? Pe 15 august sau pe 8 septembrie?
În ultima săptămâna am auzit pe cei cei care au numele de Maria, Marian, Marina, că se întreabă când ar trebui să-și sărbătorească ziua de onomastică. Unii zic că ar trebui la 8 septembrie, la Nașterea Maicii Domnului, pentru că la 15 august este o zi mai tristă, când Maica Domnului a adormit (a murit). Alții zic că la 15 august pentru că este cea mai mare sărbătoare închinată Maicii Domnului din cele 4 dedicate ei în calendarul ortodox.
Mai întâi de toate aș vrea să știți că toate sărbătorile din calendarul ortodox sunt ocazii de bucurie pentru creștini. Toate praznicile împărătești, toate sărbătorile dedicate sfinților și toate duminicile sunt vești bune, iar toate împreună își au izvorul în Vestea ce Bună, adică în Evanghelia Mântuitorului Hristos. Chiar și zile precum Vinerea Mare în care a fost răstignit Mântuitorul Hristos cuprind în ele nemărginita bunătate și iubire a lui Dumnezeu față de întreaga lume. Noi creștinii îl vedem cu ochii pe Domnul Hristos răstignit de cărturari și farisei pe cruce, dar sfinții ne tâlcuiesc că această răstignire este de bună voie, acceptată de Mântuitorul fără silă, făcând ascultare de Tatăl cel ceresc până la moarte.
Această răstignire cuprinde în ea taina cea mare a credinței în Dumnezeu, de care zicea Părintele Cleopa: „Tocmai în aceasta constă taina credinței în Dumnezeu. Tocmai aceasta o face să fie puternică, tare, frumoasă, mântuitoare și vesnică. Să fii lovit și tu să-i săruți pe chinuitori! Să fii condamnat la moarte și tu să te bucuri! Să fii ucis pentru Hristos și tu să ierți pe toți!”
La fel și ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la fel și ziua de sărbătoare a mii și mii de sfinți care au fost omorâți pentru Hristos.
În Biserica Ortodoxă sfinții se prăznuiesc în calendar cu ziua în care ei au murit, adică în momentul în care ei au trecut la Dumnezeu. Moartea pentru noi creștinii este nașterea în Împărăția Cerurilor. Iată de ce, dacă privim lumește, toate sărbătorile din calendarul ortodox sunt triste.
Pentru cei ce nu cred în Înviere, da, toate sunt triste. Pentru cei care cred în Iisus Hristos, Învierea și Viața noastră, moartea sfinților prin mucenicie, este o trecere din moarte la viață, acolo unde-i așteaptă Dumnezeu, Maica Domnului, cetele îngerești, sfinții și toți creștinii binecredincioși.
În concluzie, praznicul Adormirii Maicii Domnului nu este unul trist, și nici mai trist decât cel al Nașterii Maicii Domnului. În Tradiția Bisericii noastre praznicul Adormirii este cea mai importantă sărbătoare din an închinată Născătoarea de Dumnezeu.
Acum cu privire la momentul în care creștinii ar trebui să-și sărbătorească ziua de nume, lucrurile sunt foarte simple. Așa cum toți ceilalți își sărbătoresc ziua numelui în ziua în care sfântul lor ocrotitor a trecut la Domnul (ex: Sfântul Nicolae pe 6 decembrie, Sfânta Filoteea pe 7 decembrie, Sfântul Andrei pe 30 noiembrie, etc.) la fel și cei cu numele Maria, Marian, Marina, și alții, își vor sărbători ziua numelui în ziua trecerii la Dumnezeu a Fecioarei Maria, adică pe 15 august.
Totuși întrebarea din titlul acestui articol țintește în altă parte. Noi oamenii, vrem să știm cu exactitate când se sărbătoresc Mariile, ca să știm clar când vor avea loc petrecerile. Este evident pentru toți că sărbătorile Bisericii sunt pentru cei depărtați de Dumnezeu ocazii de desfătări lumești, mâncare și băutură multă, dansuri și destrăbălare.
Dar chiar și pentru noi, creștinii practicanți, praznicele și sărbătorile, nu înseamnă ceea ce ar trebui.
Postim, ne rugăm, apoi în ziua praznicului mergem la Sfânta Liturghie, poate unii se și împărtășesc, iar apoi ne retragem în familie pentru a sărbători liniștiți.
Dar sărbătorile de peste an din calendarul ortodox au un alt scop. Rugăciunea, postul și Sfânta Euharistie sunt doar arme duhovnicești cu ajutorul cărora ne vindecăm și luptăm cu răul din noi, dar nu sunt nicidecum scopuri în sine.
Mâine este praznicul Adormirii Maicii Domnului. Poate fiecare din noi am citit un acatist sau un paraclis dedicat ei în această perioadă a postului. În acest fel poate ne-am apropiat mai mult de Maica Domnului. Poate am simțit Duhul lui Dumnezeu în inimile noastre rugându-ne ei… Și ne mulțumim cu atât.
Frumos ar fi să ne amintim pentru ce o lăudăm noi pe Maica Domnului în acatiste. Citind aflăm că ea este bucuria celor necăjiți, nădejdea celor fără de nădejde, sănătatea celor bolnavi, întărirea celor bătrâni, luminarea celor tineri, mama orfanilor, adăpostire bună a celor înviforați, întărire a celor ce slăbesc în credință, maica celor sărmani, și așa mai departe. Observați cum Maica Domnului se alătură tuturor categoriilor de oameni care sunt în suferință, de la A la Z, de la cei munciți de patimi până la cei bolnavi, săraci, sau cei care suferă pe nedrept. Cred, prin urmare, că și noi intrând în comuniune cu ea, ar trebui să ne îndreptăm ochii către cei pe care ea îi iubește.
Părintele Stăniloae spunea ceva extraordinar despre Maica Domnului:
„În Maica Domnului avem în cer o inima de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastra, căci mantuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.„
Vedeți cum iubirea pe care Maica Domnului i-o arată Fiului ei nu este una egoistă. Maica Domnului îl iubește așa de mult pe Iisus Hristos Domnul nostru, încât se identifică cu dorințele lui. Ce vrea El, vrea și ea foarte mult. Vrea Domnul Mântuirea întregii lumi, atunci și Maica Domnului își va dori cu toată ființa ei același lucru. Iubește Domnul întreaga lume, pe fiecare în parte, la fel și Maica Domnul iubește pe fiecare și inima ei bate pentru toți cei în suferință.
La fel cum face Fecioara Maria cu Fiul ei, ar trebui să facem și noi cu ea. Dacă Maica Domnului iubește întreaga lume, iar noi avem evlavie la Maica Domnului, atunci înseamnă că și nouă ar trebui să ne pese de întreaga lume, și noi ar trebui să ne aplecăm spre toți cei în suferință.
Iată aici este esența praznicului: Urmează faptele celui al cărui nume îl porți!
Te cheamă Nicolae? Fii milostiv și iubitor ca marele Ierarh făcător de minuni al lui Hristos. Te cheamă Ioan? Propovăduiește cu curaj Evanghelia lui Hristos așa cum a făcut-o Ioan Botezătorul, Ioan Gură de Aur sau Sfântul Ioan Teologul. Te cheamă Filoteea? Atunci îngrijește-te de săraci asemenea Sfintei de la Argeș. Te cheamă Ștefan? Atunci fă faptele lui Ștefan cel Mare și Sfânt sau mărturisește pe Hristos asemenea întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan.
Porți numele Maria sau Marian? Atunci lasă dansurile, mâncarea multă, băutura, indecența, destrăbălarea, și amintește-ți de faptele Născătoarea de Dumnezeu, cea mai cinstită decât toți sfinții și îngerii în cer și pe pământ.
Poartă-L pe Hristos în inima așa cum îl poarte și ea! Roagă-te pentru întreaga lume, asemenea ei! Ai inimă de mamă pentru toți cei din jurul tău! Iartă-i pe toți cei care-ți fac rău! Fii milostivă asemenea celei ce este singura maica a milostivirii. Amintește-ți de cei în nevoi, așa cum Maica Domnului își amintește mereu. Sări în ajutorul celui ce suferă lângă tine!
Așa se sărbătorește un praznic! Aceasta este esența tuturor sărbătorilor din calendarul Bisericii Ortodoxe!
Dacă am gândi așa, nu ne-ar mai interesa când trebuie să ne sărbătorim ziua de nume.
Faceți un grătar mâine și invitați câțiva săraci la masa voastră! Sau măcar împărțiți-le din masa voastră acolo unde se află ei.
În ziua Adormirii Maicii Domnului să fie praznic și în casele săracilor, și în casele bătrânilor, și în casele celor singuri.
Dacă suntem creștini adevărați, atunci vrem ca întreaga lume să se bucure la o sărbătoare, nu doar noi.
A ne retrage în familie și a sta la masă nu înseamnă a face nimic mai mult decât fac și necredincioșii. Deschideți ușile voastre săracilor! Deschideți ușile voastre lui Hristos!
