Fenomen in Nigeria: Copii acuzati de vrajitorie

Legate de un copac

Bassey își amintește cum două fete au fost acuzate de un pastor acum doi ani la Biserica Sion Divină a lui Dumnezeu din micul oraș Akpabuyo din Cross River State.

O enoriașă însărcinată si-a trecut de câteva săptămâni termenul, iar două fete de șapte și zece ani au fost considerate responsabile și marcate ca vrăjitoare.

Femeia se adresase unui pastor de la biserica sa locală și plătea pentru o consultare. Deși a avut succes la scurt timp după aceea, prejudiciul a fost făcut.

O săptămână mai târziu, Bassey a auzit țipetele fetelor când s-a întors din câmpurile lui.

Ele erau legate de un palmier și au fost bătute cu bastoane și macete de trei bărbați.

Ebe Ukara, ofițerul comitetului pentru implementarea drepturilor copilului în Akamkpa, declară că 60% dintre cazurile de abuz asupra copiilor care ajung la biroul său sunt legate de vrăjitorie și cel mai des ca urmare a declarației unui pastor.

Acești pastori, spune ea, pot obține un profit de la oamenii care se îndreaptă spre ei pentru ajutor, deși subliniază că nu toate bisericile penticostale își inșeală enoriașii.

Dar pentru „profeții falși”, copiii sunt țintele ușoare care pot fi condamnate pentru sărăcia și nenorocirile care afectează familiile și comunitățile.

Judecând după panourile de pe marginea drumurilor – de la capitala Abuja până la Delta Nigerului – berea și mântuirea sunt mari afaceri în Nigeria, mărfuri care urmează să fie cumpărate și vândute.

Fiecare alt poster promite un miracol – cum să obțineți acel loc de muncă, să găsiți un soț, să vă ocupați de avorturi spontane, să vindecați infertilitatea și, bineînțeles, vrăjitoria.

Dar aceste afișe subliniază cele două trăsături caracteristice doctrinei penticostale care s-a răspândit în toată Nigeria încă din anii 1970.

În primul rând, această formă de creștinism accentuează succesul și bunăstarea – dacă cineva nu reușește în viață, atunci acesta este un semn că există ceva suspect.

În al doilea rând, bisericile penticostale descriu lumea ca un loc de luptă literal între forțele divine și spiritele demonice. Deci, noua mișcare penticostală a popularizat de atunci ideea că averea materială este universală, dar că accesul la ea poate fi blocat de forțele supranaturale.

Dar acești lideri ai bisericii din Nigeria nu acționează în nici o religie sau superstiție tradițională africană.

Dimpotrivă, liderii penticostali nigerieni și-au copiat omologii americani de televiziune, ale căror biserici se comportă adesea mai mult ca constructorii de imperii economice decât organizațiile religioase.

Acest lucru a condus la o hibridizare religioasă în care credințele indigene în lumea supranaturală au fost combinate cu o formă extremă de creștinism pe care criticii o spun că le manipulează congregațiile.

„Aceste biserici “ciuperci” sunt o mare problemă – profeții lor caută profituri”, spune Ukara.

Această biserică ciupercă este adesea folosită pentru a descrie casele de rugăciune mai mici și mai informale, care par să se înmulțească repede aproape peste noapte.

Acestea sunt în mare parte nereglementate.

O astfel de biserică este Chivotul lui Noe, care funcționează dintr-o casă din Calabarul de Sud.

 

Casa lui Dumnezeu

Micii papuci tip Winnie the Pooh în fața ușii sunt singura sugestie că o “salvare” este în plină desfășurare.

Într-o cămașă galbenă, profetul Gideon Okon stă în rugăciune asupra celor trei copii acuzați că sunt vrăjitori.

„Dumnezeu îmi deschide ochii pentru a vedea problemele oamenilor”, spune Okon. – Așa știu cine este vrăjitoar.

El spune că nimeni nu-i aduce copiii, că revelațiile sale vin la el atunci când postește.

„Dacă acea persoană este gata și dispusă să fie livrată, atunci începem să vorbim de un preț”, spune el.

Okon spune că cifra finală variază în funcție de tipul de ritual care trebuie efectuat.

„Cele mai puternice și mai greu de ucis sunt spiritele marine”, spune el. „Pentru asta, aș fi taxat aproximativ 200.000 de Naira (556 dolari), dar asta e negociabil cu părinții”.

În regiunea Deltei Nigerului, persoana obișnuită are noroc dacă câștigâ o liră pe zi.

Însă Okon, care lucra pentru o firmă de construcții, mai târziu neagă faptul că plătește pentru serviciile sale. El spune că acceptă „donații”.

După câteva ore de rugăciune și cântări, cei trei copii – cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani – sunt obligați să bea un lichid verde, vâscos dintr-o sticlă de băuturi răcoritoare.

Este primul lucru pe care i-au fost îngăduiți să consume după trei zile de post forțat.

Okon îmi spune că este un amestec de apă, ulei de palmier, nisip, frunze și șapte centipede.

„Dumnezeu mi-a spus ce ingrediente să folosesc”, spune el.

„Sunt specifice persoanei”.doar după ce vomită consideră ca copii au fost “vindecați”

 

Sfârsitul celor posedați

Industria cinematografică din Nigeria – cunoscută în mod colocvial ca și Nollywood – este în plină expansiune.

Ea produce peste 2.500 de filme pe an, devenind al doilea cel mai mare producator după Bollywood in India.

Aceste filme se încadrează în mod obișnuit în cinci genuri distincte – romantism, comedie, istorice, povestiri de gangster și așa-numita categorie „hallelujah”, care promovează mesaje religioase puternice.

Ele pot fi văzute în săli de înfrumusețare, baruri, restaurante și autobuze. Ele nu sunt doar populare în Nigeria, ci si în Africa și în diaspora.

Școala Răului, Familia Vrăjitoarelor, Școala Vrăjitoarelor sunt doar câteva din cele mai recente exemple de filme Nollywood care descriu negativ copiii ca vrăjitoare.

Cel mai infamat este Sfârșitul celor răi, care se concentrează asupra familiei Amadi care trăiește cu mama tatălui – pe care o descoperim că este o vrăjitoare.

Copiii familiei sunt influențați să se alăture cultului, iar în film sunt arătați că mănâncă carne și plănuiesc să își ucidă părinții.

Produsă de Biserica Evangheliei Libertății, în filmul din 1999 a jucat și liderul bisericii, Helen Ukpabio, ca pastor care sfârșește prin expunerea și distrugerea eroică a adunării vrăjitoarelor.

Filmul a fost extrem de controversat și, în acel moment, a fost învinuit pe scară largă pentru creșterea acuzațiilor de vrăjitorie împotriva copiilor în anii care au urmat.

A fost criticat pentru neclaritatea liniei dintre fapte și ficțiune. Nu numai că folosea pastorul din viața reală în rolul lui, dar filmul începe cu o notă că aceasta face parte dintr-o serie de expuneri.

Nigerienii au criticat astfel de filme pentru proliferarea stereotipurilor periculoase despre continent.

Într-un capitol recent despre influența filmelor Nollywood asupra culturii, academicianul Françoise Ugochukwu face referire la punctul de vedere al unui nigerian frustrat într-un forum on-line.

„Filmele de acest tip au pictat o imagine și mai negativă a Nigeriei … făcând-o să pară o națiune împotmolită de superstiții și credințe primitive”, scrie un mesaj pe forum. „Nu este indeajuns că Occidentul demonizează fiecare aspect al tradițiilor noastre și acum facem și noi la fel?

„Crede cineva serios că toți strămoșii noștri au stat toată ziua în jurul unor ritualuri satanice?”

Avocatul James Ibor susține că era vorba de filmul „Sfârșitul celor răi”, care nu numai că populariza ideea că copiii ar putea fi vrăjitoare, ci că oamenii ar putea deveni cu ușurință vrăjitoare, consumând alimente stricate.

„Narațiunea s-a schimbat odată cu influxul de Nollywood în anii ’90”, susține el. „Intră în orice magazin de filme aici și selectează în mod aleatoriu 50 de filme diferite și pariez că 80% dintre ei sunt pe teme de vrăjitorie”.

Dar, paradoxal, unul dintre motivele principale pentru popularitatea filmelor Nollywood este că acestea oferă o platformă pentru africani pentru a-și spune propriile povestiri.

Un producător de film de la Nollywood, Orok Atim, spune că, oricât de negativ ar fi tema vrăjitoriei, este o problemă care afectează viețile nigerienilor – de aceea se așteaptă să o întâlnească când vizionează filme nigeriene.

Orok Atim este așezat în fața unui altar improvizat în ultimului său film.

În timp ce ultimul său film este de fapt o poveste de dragoste (imaginea), Atim are o pasiune pentru a face filme despre supranatural.

Următorul film va fi despre experiența vrăjitoriei unui prieten decedat.

„Vrăjitoria există astăzi în societatea noastră”, spune el. „Dacă nu arătați ce se întâmplă în societate, atunci vă pierdeți timpul.

„Folosesc filmele mele pentru a educa, a distra și a spune lumii că vrăjitoria este reală”.

Niciunul dintre filmele sale nu descrie în mod explicit copii ca și vrăjitori.

Atim susține că este departe de a perpetua credințele tradiționale în supranatural, filmele sale permit publicului nigerian să se confrunte cu temerile lor.

Prin efecte speciale, filmele sale fac invizibilul vizibil; ele oferă oamenilor o percepție vizuală a ceva spiritual care este rar văzut, dar despre care se vorbește în mod regulat.

Și Atim se răscoala la ideea că filmele precum „Sfârșitul celor răi” ar putea fi responsabile de o creștere a acuzațiilor de vrăjitorie pentru copii.

„[Dar ceea ce spuneți este] doar un zvon pentru a ucide industria filmului Nollywood”, adaugă el. „Nimeni nu ar veni doar cu o poveste care nu există.”

Diana-Abasi Udua Akanimoh, care lucrează pentru ONG-ul Way to the Nations în statul Akwa Ibom, declară că a asistat la efectul filmelor cu teme de vrăjitoarie.

„M-am dus la o biserică aici în Eket și pastorul vorbea despre oprirea spiritelor marine și a vrăjitoriilor”, spune ea. „A început să-i spună congregației că a văzut astfel de lucruri recent într-un film”.

„Deci, oamenii care sunt ignoranți vor gândi: „Oh, dacă pastorul spune acest lucru atunci înseamnă că acesta este adevărul „.”

Akanimoh, care administrează o casă pentru copiii acuzați de vrajitorie, afirmă că, deși filmele nu pot fi cauza principală a acestor acuzații, ei se bazează cu siguranță pe tradiție pentru a-și justifica acțiunile.

Și asistentul social Ebe Ukara susține că „oamenii urmăresc aceste filme și imită ceea ce văd acești profeți avansați”.

Ukara a fost implicată în salvarea lui Comfort și a fraților săi după ce au fost bătuți de profet și au fost atacați cu macete.

„Filmele de azi învață multe lucruri care nu au fost practicate niciodată”, spune ea. „Conducerea unui copil într-o biserică să-i bată – care nu a existat niciodată”.

Dar ministrul Oliver Orok spune că guvernul nu crede că Nollywood este de vină pentru această problemă, ci mai degrabă „obiceiurile și tradițiile lungi ale unor comunități”.

 

Izgoniți

Charity este doar unul dintre mulți copii care trăiesc acum pe străzi după ce au fost acuzați de vrăjitorie.

În ultimii doi ani, a trăit într-o colibă ​​improvizată, în mijlocul unui șanț de la periferia orașului Calabar.

În interior sunt patru fete de o vârstă similară care dorm impreună – nu există saltele, nu există plase de țânțari.

Viața este dificilă, dar într-o zi bună, ea poate face 1.500 de Naira (4 dolari) pentru hrana colectând sticle de plastic reciclabile și cutii de conserve din grămezile de gunoi.

– Mă simt bine aici, spune Charity. „Să mă întorc să trăiesc la casa unchiului meu ar fi ca și cum m-aș pune în foc.”

După ce tatăl ei a murit, s-a dus să trăiască cu unchiul ei.

Când a încercat să o violeze, ea a fost acuzată de soția lui de vrăjitorie.

„Mi-au legat mâinile și m-au amenințat că mă aruncă în josul latrinei”, spune ea.

„M-au păstrat așa pentru o zi”, spune ea. „Așa că am spus că sunt vrăjitoare ca să mă elibereze”.

După „mărturisirea” ei, unchiul ei a încetat să o hrănească și ea sa hotărât să fugă.

Locuința de la Lemna găzduiește câteva sute de copii- cum ar fi Charity.

Mulți au o poveste similară – fie au fost izgoniți sau au fugit după ce au fost acuzați de vrăjitorie.

O mână de organizații din Nigeria, cum ar fi Inițiativa pentru Drepturile Fundamentale (BRCI) și Way to Nations, încearcă să facă mai mult decât salvarea tinerilor acuzați de vrăjitorie – încearcă să îi reunească cu rudele care i-au ostracizat.

Astfel de încercări reușesc rareori, chiar și cu membrii familiei extinse.

Înapoi în Calabar, James Ibor se confruntă cu dilema ce să facă cu Comfort și cei doi frați ai săi.

Ei vor să părăsească adăpostul, dar nici unul dintre rudele lor nu îi doresc.

„Cum putem să le spunem acestor copii că parinții lor, restul rudelor nu sunt dispuși nici măcar să îi vadă?”, Spune el.

„Acești copii pot începe să se gândească că poate chiar sunt vrăjitori „.