Ce spunea CRISTIAN TUDOR POPESCU, acum 20 ani, despre EVREI si HOMOSEXUALI …

Acum vreo 20 de ani, la Marius Tuca Show, Cristian Tudor Popescu se arata deranjat ca un mare dirijor evreu nu venise in Romania pentru a se interesa de copiii supradotati, ci pentru a-i critica pe romani ca i-ar discrimina pe tigani.

Si explica el tot atunci ca evreii au creat in jurul lor cercuri concentrice cu tot soiul de minoritati, de la homosexuali si pana la tigani.

Iata si ce putem citi la CTP, 2001: „Homosexualitatea, IMORALĂ şi DEVIANTĂ”. CTP, 2016: „Iubirea între două persoane de acelaşi sex nu e imorală, stimaţi 3 milioane de concetăţeni!” de pe Tribuna:

Când Ema Zeicescu silabiseşte tâmpenii la televizor, nu-i niciun bai. Nici loc de panică nu e. Probabil că cineva ţine morţiş s-o facă de râs, de-o lasă pe sticlă. Când liniştea bălţii e făcută ţăndări de bâta cetepeului, cum să te prefaci că nu te-a stropit şi pe tine? Ia uite cum ţi-a udat fâşul!

S-a întâmplat acum câteva zile când deontologul neamului a certat nici mai mult, nici mai puţin decât „Trei milioane de oameni din această ţară care încă nu au învăţat principiile fundamentale ale democraţiei” pentru că doresc, netrebnicii, definirea constituţională a căsătoriei drept uniunea dintre – Ptiu, drace! – bărbat şi femeie.

„3 milioane de concetățeni de-ai mei au semnat petiția inițiată de Biserica Ultrafericitului Daniel, care ar interzice căsătoria civilă între persoane de același sex prin modificarea în acest sens a Constituției. Trei milioane e cifra pe care nu pot să o ironizez în niciun fel. Ce vor cei 3 milioane? Vor ca nişte concetăţeni ai lor care plătesc impozite ca şi ei, care sunt egali cu ei în faţa legii supreme a ţării, vor să le refuze acestor oameni un drept civil pe care îl au şi ei. Nu vorbesc de căsătoria religioasă. Biserica are tot dreptul să dea o circulară că în bisericile din România se oficiază doar căsătorii între un bărbat şi o femeie. Are dreptul să facă asta.

Dar cu ce drept vrei să schimbi Constituţia care priveşte toată populaţia şi să le iei acestor oameni un drept al omului?

Omul acela are un comportament sexual care nu îl face cu nimic imoral, homosexualitatea nu e imorală. Dar iubirea între două persoane de acelaşi sex nu e imorală, stimaţi 3 milioane de concetăţeni! Dacă iubesc un bărbat, de ce să nu am dreptul să împart cu el, printr-un act civil, patrimoniul, moștenirea, reprezentarea, spațiul locativ, așa cum am cu o femeie? Sau invers”, a afirmat Cristian Tudor Popescu. Bineînţeles că despre dreptul meu, al tău, ba chiar şi al lui de a nu vedea cupluri de hăndrălăi hârjonindu-se, bărbăteşte, prin parc ori la terasă, doar fiindcă îi lasă legea, nimic. Mucles. Nici măcar cu o vorbă nu şi-a împopoţonat deontologul discursul. Era să scriu delirul. Cu toate că delirul abia începe:

”Dar cu ce drept nu îngăduie BOR zisa Mântuitorului, «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți», Iisus neprecizând dacă aproapele e femeie sau bărbat? Cu ce drept se amestecă în Constituția care e pentru toți, credincioși sau ne, hetero sau homo?”, se întreabă CTP.

Acum 15 ani, însă, când păcatului puteai să-i mai spui păcat şi virtuţii virtute, fără să-ţi sară în cap tot soiul de soioşi organizaţi în organizaţii, iar homosexualitatea nu era una dintre priorităţile guvernului şi ale Curţii Supreme a SUA, Cristian Tudor Popescu avea cu totul alte păreri decât cele exprimate la Digi, îşi aminteşte activenews.ro.

Într-un editorial postat în ziarul Adevărul, în momentul în care Parlamentul discuta abrogarea articolului 200 din Codul Penal, CTP se exprima vehement împotriva manifestărilor publice ale homosexualilor. Argumentele pe care, azi, CTP le proclamă în favoarea căsătoriilor homosexuale, erau ironizate de acelaşi jurnalist cu 15 ani în urmă.

CTP compara homosexualii cu necrofilii, zoofilii sau pedofilii, afirmând că aceasta este o formă „aberantă” a sexualităţii umane. I-auzi:

„Nu numai ca pederaştii şi lesbienele trebuie lăsaţi în legea lor, să se pipăie şi să se lingă în văzul lumii, dar trebuie să fim democraţi şi toleranţi până la capăt, nu pe porţiuni. Mai sunt şi alte minorităţi sexuale care suferă din pricină că nu sunt înţelese de societate. Necrofilii, de exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum să-şi trăiască pasiunea vieţii când nu au acces neîngrădit în cimitire? Ca să nu mai vorbim de morgă, unde se iroseşte atâta prospătura. Apoi zoofilii, dedicaţi animalelor, care-şi au şi ei câte o Claudia Schiffer cu uger de nota 10 sau un măgăruş pe post de Antonio Banderas. S-a gândit cineva că, odată cu dezastrul din zootehnia românească, zoofililor li se reduc posibilităţile de a avea o relaţie? Ce, ei nu sunt oameni? Există, de asemenea, categoria celor care obişnuiesc s-o facă cu statui – literatura medicală denumeşte asta pygmalionism; deunăzi tocmai a încercat unul pe la Bacău cu monumentul eroului necunoscut. Ce jale trebuie să-i bântuie de atâţia ani pe pygmalionişti, de când superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu şi înlocuit cu două steaguri impracticabile”, scria el.

„Vulgaritatea, obscenitatea mă deranjează indiferent daca sunt homo sau hetero. Totuşi, nu cred ca se pot pune pe acelaşi plan sexualitatea normală şi vreo forma aberantă a ei, fie şi pentru simplul motiv ca umanitatea există ca rezultat al împerecherii heterosexuale – o omenire homosexuală ar dispărea stearpă în câteva zeci de ani, într-o decrepitudine de sfârşit de lume”, continua CTP.

Ironia face ca articolul respectiv să se încheie cu nişte previziuni pe care CTP le considera sumbre atunci, dar care s-au îndeplinit întocmai şi al căror avocat este jurnalistul, azi.

„Odată ce se grupează în organizaţii legalizate, homosexualii se pot promova unii pe ceilalţi în diverse structuri, pot să devină din discriminaţi închipuiţi nişte factori agresivi de dislocare pe tăcute a heterosexualilor, cum în Vest deja se întâmplă – enclavele se pot construi şi altfel decât geografic sau etnic”, afirma editorialistul de la Republica.ro.

În loc de concluzie: 15 ani i-au trebuit deontologului ca să nu mai întoarcă spatele homosexualilor. Ce l-o fi convins oare să le-ntoarcă faţa? „Senilitatea sau oportunismul?”, se-ntreabă activenews.ro. Sau, ia stai: mă, dacă abia acum e uns cu toate alifiile?