China a devenit cea mai mare piaţă pentru tehnologia dezvoltată cu scopul de a supraveghea. Analiştii estimează că ţara va avea, până în 2020, aproape 300 de milioane de camere instalate pe străzi. Acum are aproximativ 200 de milioane, de 4 ori mai multe decât Statele Unite.
Numai Poliţia chineză şi-a propus să investească încă 30 de miliarde de dolari în sisteme de supraveghere care, oficial, sunt folosite pentru a preveni infracţionalitate şi pentru a-i identifica pe răufăcători. Sistemele pot identifica o persoană nu numai după trăsăturile faciale, ci şi după haine sau mers.
Gadgeturi precum ochelari cu recunoaştere facială au intrat în dotarea multor forţe de ordine – de la poliţiştii care sunt chemaţi să intervină într-o situaţie de urgenţă până la cei care patrulează prin gări sau aeroporturi.
Îngrijorări, chiar dacă ar exista, nu ar fi făcute publice niciodată. Regimul nu permite. Cetăţenii sunt urmăriţi pe drumul spre serviciu, în timpul programului de lucru şi, mai apoi, pe drumul de întoarcere.
În China, supravegherea a devenit o oportunitate uriaşă de afaceri. Apar tot mai multe start-upuri specializate, iar Guvernul sprijină orice fel de astfel de iniţiativă. Pentru că, la schimb, autorităţile primesc acces la date.
Un astfel de start-up, care a dezvoltat softuri de supraveghere, susţine că, într-un timp foarte scurt, acestea au fost instalate în mai mult de 20 de aeroporturi şi gări. Camerele video au ajutat la prinderea a o mie de infractori. Dar sistemul arhivează în fiecare zi nu mai puţin de 2 milioane de feţe – imagini puse apoi la dispoziţia poliţiei.
Recunoaşterea facială a devenit şi noua cartelă de acces în multe locuri. Un complex de apartemente le permite rezidenţilor să treacă de porţile de securitate numai după ce sunt identificaţi de sistemul de supraveghere. Un film prezentat de presa chineză – intitulat Amazing China – arată o hartă uriaşă virtuală, monitorizată permanent de Poliţie. Când se întâmplă ceva ilegal, sistemul trimite o alertă. Iar mesajul ofiţerilor din film este clar: „nu contează în ce colţ te ascunzi, vei fi gasit”.
Există mulţi experţi care cred că aceste metode de propagandă sunt mai utile chiar decât tehnologia în sine. De multe ori, e suficient ca Guvernul să se laude cu realizările sale de progres tehnologic pentru ca cetăţenii să fie suficient de speriaţi încât să se supună total regulilor. Să li se inducă ideea că, oricând, cineva îi priveşte. Poliţiştii se laudă că nici nu mai e nevoie să interogheze un suspect – pentru că acesta recunoaşte automat faptele, ştiind că a fost urmărit la tot pasul.
Pe ecrane uriaşe montate în intersecţii aglomerate sunt afişate feţele celor care sunt urmăriţi de poliţie sau ale infractorilor, la pachet cu datele personale de identificare.
La început, lumea s-a amuzat. Dar apoi şi-au dat seama că pot fi oricând înregistraţi de camere în timp ce traversează pe roşu sau parchează maşina într-un loc interzis. Şi şi-au dat seama că nu e de glumit.
