In ultima vreme, mi-a fost dat sa intalnesc mai multi crestini ortodocsi, care vorbeau cu mai mult entuziasm despre Nostradamus si profetiile sale, decat despre Hristos si profetiile mesianice. Acestia nu negau traditia indelungata a profetiilor vechi-testamentare, recunosteau importanta acesteia, dar afirmau la unison ca din moment ce profetiile mesianice au fost implinite, nu mai prezinta acelasi interes pentru omul zilelor noastre. Prin urmare, mult mai actuale ar fi profetiile lui Nostradamus, pentru ca fac referire „directa” la cele petrecute in veacul acesta.
Noi spunem insa ca astfel de exemple nu fac decat sa arate cat de actuale sunt urmatoarele cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: „Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.” (2 Tim 4:3-4).
Profetiile lui Nostradamus
Inca de la inceput precizam ca tot ceea ce este cunoscut cu privire la viata, ocupatiile si scrierile lui Mihail Nostradamus (1503-1566) se potriveste perfect cu imaginea a ceea ce Sfanta Scriptura defineste a fi un „proroc mincinos”.
Nostradamus s-a nascut pe 14 decembrie 1503 intr-o familie de evrei, in St. Remy, Proventa, Franta. Bunicii sai erau medici, iar tatal sau era notar. In 1488, Proventa fusese alaturata Frantei si pentru ca bunicii si tatal sa nu-si piarda dreptul de a profesa, in 1502, intreaga familie a fost nevoita sa se converteasca la Catolicism. Crestinismul a ramas insa ceva strain lui Nostradamus, deoarece va arata un deosebit interes fata de ocultism, un domeniu incompatibil cu religia Noului Testament.
Ca medic, se ofera voluntar pentru a ingriji victimele ciumei, boala care ii va rapune sotia si cei doi copii. Multa vreme a fost un medic oarecare, pana cand a experimentat cu succes medicamente pe baza de plante, ceea ce i-a atras succesul. Nostradamus nu a practicat numai medicina, ci si astrologia, spre a afla viitorul, preocupare despre care Sfantul Grigorie Teologul spune „este o jignire adusa Providentei Divine” (Omilia 5: Despre Providenta).
Nostradamus vorbeste despre o sursa intunecata, oculta, a profetiilor sale. Acesta a folosit obiecte magice pentru a intra in transa si a prevedea viitorul. De asemenea, folosea un tripod ritual utilizat si in practicile oculte pagane de catre Pitia, preoteasa din Delfi. Viziunile ii apareau inconjurate de apa sau flacari. Se pare ca Nostradamus folosea in timpul meditatiilor nucsoara (o planta usor halucinogena stimuland imaginatia, care, folosita in cantitati mari, este letala). In fata sa era asezat un bol cu uleiuri diverse si apa fierbinte.
Nostradamus a ramas in istorie datorita celor 10 „Centurii”, prima editie datand din 1555. Insa nu acesta i-a fost debutul. A fost preocupat de anticiparea timpului probabil pe baze astrologice. In urma catorva preziceri exacte, a inceput sa publice o serie de almanahuri sub titlul „Almanah pentru anul…, cu calcule si explicatii de Michel Nostradamus, doctor in medicina si astrofil la Salon-de-Craux, in Provence”.
„Nostradamologii”, acele persoane care incearca pe baza catrenelor lui Nostradamus sa arate profetiile nu fac altceva decat sa le explice prin contextul istoric, cautand evenimente care par a se potrivi. In cele mai multe situatii, interpretarile sunt subiective si tendentioase. Asta pentru ca toate predictiile sale au fost exprimate atat de vag si nedefinit, incat ar putea corespunde unui numar extrem de mare de variante posibile.
Niciun talcuitor al catrenelor lui Nostradamus nu a facut nici macar o singura predictie reala folosindu-se de „profetiile” acestuia.
Cum recunoastem un proroc
In Sfanta Scriptura intalnim numeroase avertizari cu privire la profetii auto-proclamati si la amagitorii duhovnicesti: „Feriti-va de prorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori (Mt. 7:15). Sau, in alt loc, Iisus spune ucenicilor, „Vedeti sa nu va amageasca cineva” (Mt. 24:4).
Iar pentru a nu ne lasa astfel amagiti este nevoie sa fim calauziti indeaproape de Scriptura si de invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii.
In aceasta privinta, Sfintii Parinti ne spun ca Dumnezeu este Singurul care cunoaste cele viitoare. In istoria mantuirii, El a randuit, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, ca anumiti oameni sa primeasca darul inainte-vederii, sa primeasca descoperiri dumnezeiesti, pentru ca prin ei sa le impartaseasca celorlalti oameni planul si voia Sa.
Dar cel mai important scop al profetiei biblice a fost sa anunte venirea Mantuitorului, si sa pregateasca in timp poporul iudeu pentru venirea Sa. Domnul S-a descoperit astfel in chip propriu fiecarui profet in parte. De aceea, prorocii biblici se completeaza unii pe altii. Astfel, toate profetiile biblice, luate impreuna, reprezinta Revelatia cu privire la venirea Mantuitorul si mantuirea omului.
Profetii biblici se arata a fi astfel „gura lui Dumnezeu”. In Sfanta Scriptura, profetul mai este numit adesea „omul lui Dumnezeu” (I Regi 2:27; 3 Regi 13:1) De altfel, cuvantul iudaic, „nabi” si grecesul „profitis”, inseamna, sol, mesager, trimis.
Un semn al unui adevarat profet este si puritatea credintei si a invataturii. In acest sens, profetii mai sunt numiti in ebraica „zofim” – gardieni, pazitori (Ier 6:17; Is 56:10), fiind cei care vegheau asupra pericolului spiritual si moral ce ameninta poporul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel ne vorbeste astfel despre scopul celui ce proroceste: „Cel ce proroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere.” (1 Cor. 14:3).
Un atribut esential al unui profet este sfintenia vietii, partasia sa cu Duhul Sfant. In „Simbolul de credinta” marturism ca Duhul Sfant este Cel care „a grait prin proroci”. Iar Duhul Sfant, care descopera cele viitoare, se salasluieste numai „vasele curate”: „Pentru ca niciodata prorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.” (II Petru 1:21)
Diavolul nu cunoaste cele viitoare
Daca adevaratii proroci sunt alesi de Dumnezeu, prorocii mincinosi sunt alesi de diavol, pentru a semana in randul oamenilor neoranduiala si a pierde sufletele lor.
Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca Parintii Bisericii ne spun ca nici macar diavolul nu cunoaste cele viitoare, pentru ca nu a primit de la Dumnezeu darul duhovnicesc al inainte-vederii.
Sfantul Antonie cel Mare, ca unul ce prin ispitele intampinate in timpul asprelor sale nevointe, a ajuns la o cunoastere profunda a duhurilor necurate, ne spune sa nu ne lasam amagiti de diavoli, pentru ca nu pot prezice viitorul, ci incerca numai sa ne amageasca:
„Decat numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaste mai inainte de facerea lor. Acestia (diavolii) vestesc acelea pe care le vad, ca niste furi, mai inainte alergand la toti, ca sa spuna cele ce se lucreaza si se graiesc de noi; apoi ei insemneaza ca ne-am adunat si ca vorbim impotriva lor. Aceasta fiecare iute alergator poate s-o faca, intrecand pe cel zabavnic; si ceea ce zic, astfel este. […] Intr-acest chip s-au intarit vrajirile elinilor si astfel s-au ratacit dansii mai inainte de catre diavol.
Dar acum a incetat ratacirea; caci a venit Domnul, Care cu toata viclenia lor, chiar si pe diavoli i-a facut deserti si nelucratori; caci nimic nu cunosc de la ei insisi, ci ca niste furi, pe cele ce le vad la altii, pe acelea le prihanesc si mai ales sunt vazatori ai faptelor, decat mai inainte cunoscatori. De aceea, desi uneori numesc adevarate unele ca acestea, sa nu se minuneze cineva de dansii.”
Dintre cele trei dimensiuni ale timpului, viitorul l-a fascinat dintotdeauna pe om. Acesta, lasand deoparte faptul de a invata din trecut si prezent, se amageste crezand ca poate invata si din viitor.
In aceasta privinta, Sfantul Antonie cel Mare ne descopera ca drumul sigur catre cunoasterea celor viitoare este viata bineplacuta lui Dumnezeu. Asadar, nu trebuie sa „plecam urechea” la prezicerile horoscopului, ale vrajitorilor, ale lui Nostradamus sau altor falsi profeti.
