O LUME NEBUNĂ: Medicii au decis că un bărbat suferind de autism nu poate fi tratat, așa că l-au eutanasiat!

În primii ani ai copilăriei, pacientul olandez de psihiatrie cunoscut drept 2014-77 a fost victima neglijenței și abuzului.  Pe la vârsta de 10 ani, doctorii l-au diagnosticat cu autism. Pentru aproximativ două decenii mai departe, a tot intrat și ieșit de sub tratament psihiatric și a avut repetate încercări de suicid.

Doctorii au observat ulterior că suferise teribil din cauza inabilității sale de a lega relații cu ceilalți: „El răspundea stimulilor într-o manieră spontană și intensă, uneori chiar extremă. Asta a generat probleme.”

Acum câțiva ani, 2014-77 i-a cerut unui psihiatru să-i curme viața. În Olanda, doctorii pot eutanasia – nu doar pe cei bolnavi în faze terminale dar, pe baza unei cereri „voluntare și foarte bine fundamentate”, și pe cei care suferă de boli mintale incurabile și „insuportabile”.

Doctorul l-a refuzat, motivându-i că el este convins că boala lui 2014-77 este tratabilă dar și că, moral, el nu poate să fie de acord cu asta. Dar a transmis cererea unor colegi, așa cum normele olandeze o impun. Ei l-au tratat pe 2014-77 pentru încă un an, stabilind că într-adevăr cazul său era fără speranțe și i-au administrat o doză de medicamente fatală.

Astfel a ajuns un bărbat, la vârsta de treizeci de ani și al cărui singur diagnostic era autismul, să devină una dintre cele 110 persoane eutanasiate între anii 2011 și 2014 din cauza unori boli mintale.

Cazul 2014-77 apare pe pagina de limbă olandeză (flamandă) a site-ul de internet al Comitetelor Olandeze Regionale de Supervizare a Eutanasierilor, care monitorizează execuțiile de milă din Olanda – dar aproape niciodată nu descoperă vreo eroare. Dintre cele 5306 eutanasieri listate în raportul anual al comitetelor pentru anul 2014, majoritatea pentru boli fizice, supervizorii au descoperit deficiențe în privința „asistenței minime” pentru patru cazuri, adica 0,08 la sută din total! Sancțiunile pentru aceste deficiențe, dacă vor fi fost vreodată stabilite, sunt neclare.

Oricum, în prezent, doctori din alte zone au început să cerceteze în mod independent numărul tot mai crescut de eutanasieri pentru boli mintale din Olanda iar concluziile lor nu sunt atât de liniștitoare. Ba dimpotrivă.

Potrivit unei analize a 66 din 110 cazuri din 2011 până în 2014, realizate de psihiatrul Scott Kim și alți doi colegi de la Institutul Național pentru Sănătate, pacienții olandezi de psihiatrie au fost eutanasiați de multe ori în ciuda dezacordului medicilor care i-au consultat și chiar dacă nu erau îndeplinite toate criteriile legale. În 37 de cazuri, pacienții au refuzat un tratament potențial benefic iar doctorii au dus procedura mai departe.

Raportul lui Kim, publicat pe 10 februarie în jurnalul JAMA Psychiatry, pune sub semnul întrebării însăși noțiunea cererii „voluntare și foarte bine fundamentate” de a muri, venită din partea unui pacient care, prin definiție, nu este în deplinătatea facultaților cognitive și/sau emoționale.

Medicii olandezi au onorat cererea de injecție letală unei paciente cel puțin aparent lucide și sănătoase fizic, în vârstă de 70 de ani, care a motivat că viața ei a devenit „fără sens” după ce soțul ei fusese eutanasiat cu un an în urmă din cauza unei boli fizice în faza terminală. Au făcut acealași lucru cu oameni care sufereau de halucinații și auzeau voci.

Printre alte riscuri evidente, psihiatrul Paul S. Appelbaum de la Universitatea din Columbia scrie, într-un articol care îl însoțește pe cel al lui Kim, despre „inducerea deznădejdii printre alte persoane care suferă de aceleași boli și diminuarea presiunii pentru îmbunătățirea psihiatriei și a serviciilor sociale.”

„Oare nu cumva psihiatrii vor ajunge ca, în urma legalizării morții asistate, să considere că e mai normal să renunțe la a trata unii pacienți?” se întreabă Appelbaum.

Unii doctori au făcut-o deja. În anul 2009, o femeie în vârstă de 37 de ani din Belgia,  suferindă de tulburări psihice în urma unei decepții în dragoste, a început să caute un doctor care să o eutanasieze, așa cum permite legea din Belgia, care este similară cu cea din Olanda.

Femeia, pe numele ei Tine Nys, avea un istoric privind tulburările psihice, inclusiv o tentativă de suicid, dar în ultimii ani se simțise bine. În februarie 2010, ea primea un nou diagnostic – autism – iar două luni mai târziu, injecția letală.

Appelbaum prezidează Comitetul de Etică al Asociației Mondiale de Psihiatriei; el spune, în articolul său, că va prezenta situația din Țările de Jos la o întrunire care va avea loc în martie, la Munchen.

E târziu. Odată cu autorizarea în 2002, în Olanda, a eutanasierii pentru boli fizice, cererile pentru extinderea „drepturilor” și pentru cei suferinzi de boli mintale erau inevitabile și, în acest context, perfect logice.

Canadienii dezbat și ei în prezent cum să implementeze hotărârea de anul trecut a Curții Supreme de a da dreptul la „moarte asistată medical” în cazurile de „boli incurabile și dureroase.” Un grup de experți care consiliază Ontario dar și alte zece provincii au insistat ca hotărârea să includă și bolile mintale.

Până la urmă, de ce nu? Opinia Curții Supreme a Canadei menționează, în mod clar, că în Belgia și Olanda, „abuzurile prezise și impactul disproporționat asupra populației vulnerabile nu s-au materializat.”

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.

• Donație lunară
• Doar acum

€5 €10 €20 Altă sumă

€

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!