„O soartă mai rea decât moartea” – despre experimentele cu conservarea creierului

„O soartă mai rea decât moartea”: Care sunt temerile legate de reanimarea umană?

Un experiment Yale, care a reanimat creierele porcilor sacrificați, a determinat speculațiile că ar putea urma studii pe oameni, reînnoind preocupările etice asupra căutării nemuririi.

Cum căutarea unei vieți veșnice pare să treacă (acest succes) la răboj, în mod alarmant (întrebăm) care sunt preocupările cheie ridicate de această preocupare?

Creiere separate de trup

Cercetătorul în etică al Universității Trent din Nottingham, Benjamin Curtis, spune că sfârșitul sub forma unui creier separat de trup ar putea fi asemănat doar cu ”iadul pe pământ”. Scriind în The Conversation, el a sugerat că a trăi fără nici un contact real cu realitatea ar putea fi o soartă mai rea decât moartea.

 

”Unii au argumentat că, chiar și cu un corp pe deplin funcțional, nemurirea ar fi plictisitoare. Cu absolut nici un contact cu realitatea externă, ar putea fi doar iadul pe pământ”, a scris Curtis.

 

În experimentele de la Universitatea Yale, conduse de neurologul Nenad Sestan, porcii nu și-au recăpătat cunoștința, dar Sestan a recunoscut că restabilirea conștienței este o posibilitate și că această tehnică ar putea să acționeze asupra oamenilor, menținând creierul viu pe termen nelimitat.

Discutând cu RT.com, Curtis a explicat că creierul este foarte integrat cu restul corpului, atât la oameni cât și la animale. Recepționează și transmite în mod constant semnale către și de la el. ”Nu avem nicio idee ce trăiri s-ar petrece într-un creier separat de trup. Dar aceste trăiri ar putea fi profund răscolitoare”, a spus el.

Dar ce este un creier fără un trup care să îl găzduiască? Renumitul neurolog David Damasio spune că fără un ”mecanism de feedback” constant între creier și corp, trăirile obișnuite și gândirea nu sunt, pur și simplu, posibile.

Această viziune a fost reluată de Dr. Evan Thompson, profesor de filozofie la Universitatea British Columbia. Thompson a declarat pentru RT.com că funcția mentală și conștiința necesită ca creierul să fie integrat funcțional cu restul corpului.

Cu alte cuvinte, nu este posibil ca un creier separat de trup să găzduiască o minte normală. ”Creierul și corpul se află într-o comunicare electrochimică constantă una cu cealălalt, cu mecanisme multiple și dense de feedback. Eliminați asta și funcția mentală este puțin probabil să mai fie posibilă”, a spus el.

Curtis afirmă că nici promisiunea vieții veșnice nu merită riscul de a supune un creier uman conștient separat de trup ”la existența unei plictiseli infernale sau la tortura mintală a nebuniei inevitabile”.

El a spus că, chiar dacă creierele separate de trup ar funcționa mai mult sau mai puțin așa cum o fac acum, oricum ele tot nu ar primi niciun semnal dinspre lumea exterioară. ”Nu ar exista nici un fel de vedere, mirosuri, sunete sau sentimente tactile, deloc, doar un vid durabil din care nu se poate evada”, a spus el către RT.com.

 

”Presupun că ar fi în regulă pentru o perioadă scurtă de timp, dar pentru orice perioadă de timp mă îndoiesc că o persoană obișnuită ar fi capabilă să facă față”.

”Cineva (în această stare) ar putea să-și povestească niște povești sau să compună poezii în mintea sa, dar cu nimeni căruia să le comunice, îmi imaginez că ar fi o consolare slabă. În veșnicie, cel mai probabil, acela va sfârși repetându-și aceleași gânduri către sine însuși, ca un Sisif fără corp, fără nici un fel de posibilitate de a pune capăt inutilității și lipsei de sens a situației sale.”

 

”Upload”-ul minții

Căutarea nemuririi nu se încheie cu un ”creier pus într-un borcan”, totuși, iar pentru unii scopul final al conservării creierului lor ar fi o lovitură dată vieții veșnice.

https://twitter.com/RT_com/status/983022912113430528?ref_src=twsrc%5Etfw

”Păstrați în recipiente termice uriașe”: Cum un ”club criogenic” îngheață oamenii pentru viitor (AUDIO) https://t.co/zdTQEJzFD3HYPERLINK „https://t.co/ctdJVJq49f”pic.twitter.com/ctdJVJq49f

– RT (@RT_com), 8 Aprilie 2018

În luna martie, afacerea nou înființată Nectome a dezvăluit că încearcă să dezvolte o tehnologie care să conserve creierul, păstrând în același timp toate amintirile intacte și apoi încărcându-le pe un server, persoana va putea experimenta viața digitală veșnică. Echipa a reușit deja să conserve complet un creier de iepure și unul de porc.

Transplantul de cap

Între timp, chirurgul italian Sergio Canavero este încă hotărât să efectueze primul transplant de cap uman din lume. La sfârșitul anului trecut, el a susținut că a finalizat prima operație de acest fel din lume, între două cadavre.

Un bărbat rus de 30 de ani care suferă de boala Werdnig-Hoffmann s-a oferit în calitate de voluntar pentru transplant în 2015, provocând preocupări etice din partea unei largi comunități științifice.

https://twitter.com/RT_com/status/932048276827676672?ref_src=twsrc%5Etfw

Primul transplant de cap uman din lume este ”iminent” – Chirurg italian  https://t.co/vSHugb8eWBpic.twitter.com/83q0qahlIj

— RT (@RT_com), 19 noiembrie 2017

”Nu i-aș dori acest lucru nimănui”, a declarat dr. Hunt Batjer, fost președinte al Asociației Americane de Chirurgie Neurologică. ”N-aș permite nimănui să-mi facă așa ceva, deoarece există multe lucruri mai rele decât moartea”.

În articolul lor intitulat ”Operațiunea Frankenstein: Reflecții etice asupra transplantului de cap uman”, Joshua Cuoco și John R. Davy, de la Colegiul de Medicină Osteopatică al Institutului de Tehnologie din New York, au susținut că procedura ar putea provoca dificultăți psihologice substanțiale și ar duce la o modificare dramatică a personalității și amintirilor unei persoane.

 

”Procedura de transplant de cap uman presupune în mod periculos că transplantarea capului unui individ va transplanta și mintea acelui individ, inclusiv conștiința, personalitatea și amintirile.”

”Dimpotrivă, științele cognitive au sugerat că percepția (conștiința) umană nu provine exclusiv din parenchimul creierului, ci mai degrabă oamenii manifestă o cunoaștere întrupată în care corpul nostru participă la formarea de sine”, au avertizat oamenii de știință.

 

Să vorbim despre etică

Oamenii de știință neurologi, aflați în fruntea acestor cercetări experimentale, cer o discuție cu privire la etica muncii lor, dar argumentând că aceste întrebări dificile nu ar trebui să le împiedice progresul.

Într-un eseu publicat în Nature, un grup de cercetători, inclusiv Sestan, a observat că avansul în acest domeniu înseamnă că discuții dure trebuie să aibă loc: ”Pe măsură ce surogatele creierului devin mai mari și mai sofisticate, posibilitatea ca acestea să aibă capabilități asemenea sensibilității umane devine mai puțin îndepărtată.”

Pentru mulți oameni prezenți pe mediile de socializare, perspectiva acestui concept de tip Black Mirror (serial s.f. de televiziune – https://en.wikipedia.org/wiki/Black_Mirror ) devenind realitate, mai mult i-a neliniștit.

Spending eternity as a brain in a jar with only your own thoughts for company? I’ve felt traumatised by train journeys where I forgot my phone :( https://t.co/ZoEhPhfoh8

— Daniel Dawkins (@DanDawkins) May 7, 2018

Să petreci eternitatea sub formă de creier într-un borcan, cu propriile tale gânduri tinându-ți companie? M-am simțit traumatizat de călătoriile cu trenul, unde mi-am uitat telefonul :( https://t.co/ZoEhPhfoh8

— Daniel Dawkins (@DanDawkins), 7 mai 2018

https://twitter.com/JimboKimbo/status/993398378695405568?ref_src=twsrc%5Etfw

Să-mi petrec viața doar cu gândurile mele, ar însemna iadul.

— James Kimbley (@JimboKimbo), 7 mai 2018