Realitatea violentă a Suediei distruge imaginea de sine pașnică
Împușcăturile au devenit atât de frecvente încât nu mai sunt știri de prima pagină.
Suedia o fi cunoscută pentru muzica populară, IKEA și asistența socială generoasă. Este de asemenea asociată tot mai frecvent cu numărul în creștere al recruților Statului Islamic, atentatele cu bombe și atacurile cu grenade.
Într-o perioadă de două săptămâni mai devreme anul acesta, cinci explozii au avut loc în țară. Nu este ceva neobișnuit zilele astea – suedezii s-au obișnuit cu știrile despre infracționalitatea violentă, intimidarea martorilor și execuțiile comise de crima organizată. Într-o țară renumită pentru siguranța sa timp de multă vreme, alegătorii numesc “legea și ordinea” ca cel mai important aspect în preajma alegerilor generale din septembrie.
Subiectul infracționalității este totuși unul sensibil și dezbaterile pe această chestiune în societatea scandinavă sunt restrânse de tabu-uri.
Pentru a înțelege infracționalitatea în Suedia, este important să remarcăm că Suedia a beneficiat de declinul violenței mortale în occident, în special în ceea ce privește violența spontană și uciderile provocate de alcool. Totuși scăderea omorurilor a fost în general mult mai redusă în Suedia decât în țările învecinate.
“Împușcăturile au devenit atât de frecvente în țară încât nu mai sunt știri de prima pagină, decât dacă sunt spectaculare sau duc la decese.”
Uciderile cu arme de foc legate de crima organizată, acum în principal un fenomen răspândit printre bărbații provenind din familii de imigranți în societățile paralele ale țării, au crescut de la 4 pe an la începutul anilor ’90 până la în jur de 40 anul trecut. Datorită acestui fapt, Suedia a ajuns de la o țară cu o infracționalitate scăzută la una cu rate ale omorurilor cu mult peste media Europei Occidentale. Tulburările sociale, incluzând incendieri de mașini, atacuri asupra echipelor de intervenție și chiar revolte, constituie un fenomen cronic.
Împușcăturile au devenit atât de frecvente în țară încât nu mai sunt știri de prima pagină, decât dacă sunt spectaculare sau duc la decese. Știri ale atacurilor sunt înlocuite rapid cu cele despre evenimente sportive sau celebrități, cititorii devenind desensibilizați la violență. În urmă cu o generație, atacuri cu bombe împotriva poliției și revolte erau evenimente extrem de rare. Astăzi, să citești despre astfel de incidente a devenit parte a vieții cotidiene.
Nivelurile în creștere a violenței nu au rămas neobservate de către vecinii scandinavi ai Suediei. Norvegienii folosesc în mod obișnuit expresia “condiții suedeze” pentru a descrie infracționalitatea și tulburările sociale. Impresia Danemarcei a fost făcută clară atunci când fostul președinte al NATO și prim-ministru al Danemarcei a zis într-un interviu pe un post suedez: “Adeseori folosesc Sudia ca un exemplu negativ.”
În răspuns, guvernul suedez a lansat o campanie internațională pentru “imaginea Suediei” minimalizând creșterea infracționalității, atât în strategia media cât și în campanii finanțate din banii contribuabililor. Într-o vizită la Casa Albă din martie, prim-ministrul suedez Stefan Löfven a admis că țara are problemele sale cu infracționalitatea și îndeosebi împușcăturile, dar a negat existența zonelor interzise. Ministrul suedez al educației, Gustav Fridolin, a vizitat Ungaria săptămâna trecută cu același mesaj.
Dar realitatea e una diferită pentru cei de pe teren: Șeful sindicatului paramedicilor Ambulansförbundet, Gordon Grattidge, și predeceseorul său Henrik Johansson mi-au spus recent într-un interviu că unele cartiere sunt în mod clar interzise pentru șoferii de ambulanță – cel puțin în lipsa protecției poliției.
Suedezii nu sunt înclinați către manifestări grandioase de mândrie națională, dar noțiunea unui “Model Suedez” – faptul că țara are ce învăța lumii – este o parte vitală a imaginii de sine naționale.
Din moment ce infracționalitatea este strâns legată de eșecul țării de a-și integra imigranții, creșterea infracționalității este un subiect sensibil. Atunci când guvernul suedez și opoziția fac referire la țară ca o “superputere umanitară” pentru că și-a deschis porțile la mai mulți imigranți pe cap de locuitor în timpul crizei migrației decât orice altă țară din UE, aceștia vorbesc serios. Asta a rezultat în niște contorsiuni impresionante.
În martie, Ministrul Pieței Muncii Ylva Johansson a apărut la BBC, unde a afirmat că numărul de violuri și cazuri de hărțuire sexuală “au scăzut în jos, jos și jos”. De fapt opusul e adevarat, ceea ce Johansson a recunoscut mai târziu într-o scuză.
În mod similar, într-un editorial pentru Washington Post, fostul prim-ministru Carl Bildt a descris politica de imigrație a țării drept o poveste de succes. Nu a elaborat asupra infracționalității violente. După atacuri repetate asupra instituțiilor iudaice în decembrie – inclusiv incendierea unei sinagogi în Gothenburg – Bildt a scris un alt editorial în care susține că anti-semitismul nu e o problemă majoră în Suedia.
“Din punct de vedere istoric, în Suedia catolicii au fost considerați o amenințare periculoasă ce trebuie combătută și restricționată”, a afirmat Bildt, aparent în necunoștință de cauză că legile citate se aplicau de asemenea evreilor. Căsătoria mixtă era ilegală și ostilitatea era bazată pe idei că evreii sunt inferiori din punct de vedere rasial. Încercările lui Bildt de a relativiza anti-semitismul curent cu argumente istorice stranii și incorecte reflectă cât de nervos reacționează elitele suedeze în legătură cu știrile negative despre țară.
Un alt exemplu spectacular este un website guvernamental oficial despre “Fapte în legătură cu migrația, integrarea și infracționalitatea în Suedia”, ce susține că demontează mituri despre țară. O “afirmație falsă” listată de guvern este că “Nu cu mult timp în urmă, Suedia a asistat la primul său atac terorist islamic”.
Este surprinzător din moment ce jihadistul uzbec Rakhmat Akilov a pledat vinovat la atacul cu camionul ucigând cinci persoane în Stockholm aprilie anul trecut și jurase credință Statului Islamic înaintea faptului. Akilov, ce în prezent este judecat, și-a repetat cu mândrie sprijinul pentru ISIS și a afirmat că motivația sa era să ucidă cetățeni suedezi. A avut de asemenea contacte confirmate cu jihadiști internaționali.
“O fac să pară ca și cum violența e scăpată de sub control” – Stefan Sintéus, șef al poliției din Malmö
Scuza guvernului pentru negarea atacului terorist islamic în Suedia este că nici un grup islamic nu și-a revendicat răspunderea. Considerând importanța combaterii știrilor false în zilele noastre, manipularea guvernului suedez a faptelor incomode politic pare destul de iresponsabilă.
Uneori este nevoie de un observator extern pentru a pune lucrurile în perspectivă. Un articol recent de Bojan Pancevski în Sunday Times din Londra a atras atenția asupra imigrației și infracționalității violente. Articolul a cauzat un scandal în Suedia și a fost considerat ca parte a motivului pentru care ministerele de externe britanice și canadiene au emis îndrumări de călătorie în privința țării, citând crima organizată și exploziile. “O fac să pară ca și cum violența e scăpată de sub control”, a zis Stefan Sintéus, șef al poliției din Malmö.
Se pare că nu i-a trecut prin minte șefului poliției că atât îndrumările de călătorie cât și articolul pot reflecta realitatea. La urma urmei, cu doar câteva zile în urmă o secție de poliție din Malmö a fost lovită de un atac cu grenadă. Mai devreme în cadrul aceleași luni o mașină de poliție din oraș a fost distrusă într-o explozie.
Oficialii pot fi resemnați situației. Dar într-o țară a Europei Occidentale pe timp de pace, este rezonabil ca astfel de niveluri de violență să fie considerate scăpate de sub control.