ARMATELE europene, întărite cu IMIGRANȚI

Ţările din blocul comunitar sunt conştiente că trebuie să facă mai mult pentru securitatea Europei, însă forţele lor armate au probleme serioase în materie de recrutare. Soluţia ar putea fi însă la îndemână, afirmă Elisabeth Braw de la Atlantic Council într-un articol publicat în „Foreign Policy“.

În contextul în care în multe dintre aceste ţări există un număr crescut de imigranţi tineri, armatele respectivelor state ar putea profita de dorinţa unora dintre ei, nu tocmai puţini, de a se înrola.

Braw invocă drept argument pentru această soluţie modelul Legiunii Străine a Franţei, o unitate formată în special din străini aflată în slujba guvernului francez. Creată în secolul al XIX-lea, această unitate s-a transformat într-o forţă de luptă care poate fi folosită în toate scopurile, iar acum, în contextul în care s-a dovedit deosebit de utilă, autorităţile franceze o extind.

Anul trecut, guvernul de la Paris a anunţat că forţele terestre ale Franţei vor creşte cu un efectiv de 11.000, ajungând la un total de 77.000. Circa 33% din noile posturi vor reveni Legiunii Străine, care ajunge la un total de 8.900, adică 11% din totalul forţelor armate.

Acest model, care s-a dovedit eficient în cazul Franţei, o ţară care nu este deloc străină de problemele ridicate de un număr mare de imigranţi, ar putea fi urmat şi de alte ţări europene, chiar dacă nu poate fi importat ca atare, în condiţiile în care numai câteva ţări le permit străinilor să intre în forţele lor armate. În Marea Britanie, de pildă, cetăţenii ţărilor din Commonwealth pot urma această cale. În acest timp, Legiunea Spaniolă, care accepta cândva străini, este formată acum, în majoritate, de soldaţi care au cetăţenie spaniolă.

Imigranţii pot reprezenta o resursă umană importantă pentru armată, consideră Elisabeth Braw, adăugând că mulţi şi-ar dori să se înroleze, dacă li s-ar da posibilitatea.

„Mulţi dintre noi au făcut serviciul militar în ţările noastre de origine. Când l-am efectuat în Siria, ofiţerii ne-au tratat rău“, a afirmat pentru „Foreign Policy“ Mohammed al-Balout, un sirian care a venit în Suedia în urmă cu patru ani, depunând cerere de azil, şi care lucrează acum la un consiliu municipal, oferind asistenţă migranţilor care abia au sosit în ţară.

„În condiţiile în care forţele armate suedeze sunt mult mai bine administrate, sunt convins că mulţi ar fi fericiţi să se înroleze“, a adăugat el.

În Legiunea Străină şi-au găsit locul peste 140 de naţionalităţi.

„Este ca Turnul Babel“, a afirmat colonelul Alain Walter, comandant în cadrul acestei unităţi.

„Proporţia europenilor scade, probabil pentru că aceştia sunt obişnuiţi cu o viaţă mai confortabilă. În schimb, avem mai mulţi recruţi din ţările mai sărace (…) Este o muncă grea să-i faci pe toţi să se simtă parte a aceleiaşi organizaţii, dar asta înseamnă şi că avem soldaţi buni din toată lumea“.

Braw susţine că imigranţii ar putea fi de folos în acele unităţi ale armatei care se concentrează pe misiuni de răspuns în cazul unor catastrofe naturale sau pe logistică. De asemenea, ar putea face parte din misiuni ONU pentru menţinerea păcii, mai ales că vorbesc fluent limbi din zonele în care se desfăşoară astfel de acţiuni.

Cum este puţin probabil ca nevoia Europei de a avea forţe armate mai însemnate să dispară curând şi cum ţările europene fac eforturi pentru a integra un număr mare de imigranţi, înrolarea ar reprezenta o carieră promiţătoare pentru mii de tineri străini, consideră Braw. Totodată, o astfel de măsură le-ar dovedi scepticilor că imigranţii sunt departe de a fi o ameninţare la adresa ţării care i-a primit, în condiţiile în care aceştia se arată dispuşi să-şi riste viaţa pentru a o apăra.