Înșelarea publicului și preludiul războiului mondial
De Colin Todhunter
NATO a bombardat un drum în Libia pentru a-și ajuta forțele de proximitate pe terenul lui Gadhafi. Zeci de mii de oameni și-au pierdut viața și structura și infrastructura socială a țării se află acum în ruine. Gadhafi a fost ucis și planurile sale de a proclama independența africană și de a submina hegemonia Occidentului (nu în ultimul rând a Franței) pe continent, au fost depășite.
În Siria, SUA, Turcia, Franța, Marea Britanie, Arabia Saudită și Quatar au ajutat la înarmarea militanților. Articolul The Daily Telegraph “Un transport aerian masiv de arme al SUA și Europa către rebelii sirieni prin Zagreb” din martie 2013 raporta că 3000 de tone de arme datând din fosta Yugoslavie au fost trimise în 75 de avioane încărcate rebelilor sirieni de pe aeroportul din Zagreb.
În martie 2013, articolul din New York Times “Transportul aerian către rebelii sirieni s-a mărit cu ajutorul CIA” a susținut că guvernele arabe și Turcia au crescut brusc ajutorul militar către luptătorii opoziției siriene. Acest ajutor includea mai mult de 160 de transporturi militare cargo.
Vândută sub noțiunea unei revolte democratice spontane împotriva unui lider politic dictator, Siria este ceva mai mult decât un război pentru capital, imperiu și energie. Vestul și aliații săi au contribuit la organizarea războiului, după cum detaliază Tim Anderson în cartea sa, “Războiul murdar din Siria”. În ultimii 15 ani sau cam așa, politicienii și presa au manipulat opinia publică pentru ca publicul occidental obosit de războaie să le sprijine pe cele în derulare sub motivul protecției civililor sau un război fals împotriva terorii. Ei născocesc o poveste despre asigurarea drepturilor femeilor sau un război împotriva terorii în Afganistan, înlăturând tiranii de la putere din Irak, Libia sau Siria, sau de a proteja viața oamenilor, în timp ce continuă să atace sau să ajute la destabilizarea țărilor, rezultând pierderea a sute de mii de vieți omenești.
Limbajul emoțional menit să insufle teama asupra posibilelor atacuri teroriste din Europa sau mituri despre intervențiile în scop umanitar sunt folosite ca pretexte pentru a purta războaie imperialiste în țări bogate în minerale și în regiuni importante strategic.
O parte a bătăliei pentru inima și mintea publicului este de a ține publicul confuz. El trebuie convins să privească aceste războaie și conflicte ca un șir de evenimente fără legătură între ele și nu ca pe niște mașinării planificate ale vreunei puteri.
Dezinformarea continuă relatată despre agresiunea Rusiei este parte a strategiei. În fond, Rusia (și China) este ținta reală și din ce în ce mai iminentă. Moscova a stat în calea planurilor Occidentului în Siria și împreună cu China, Rusia a subminat puterea dolarului în comerțul internațional, pilonul puterii Statelor Unite.
Țările din Vest se îndreaptă către un război cu Rusia, dar relativ puțini din rândul publicului par să știe sau chiar să le pese.
Mulți ignoră măcelul care a avut loc asupra popoarelor cu ajutorul taxelor și a guvernelor lor în regiuni îndepărtate. Cu John Bolton, un neoconservator războinic și nesăbuit acum făcând parte din administrația Trump se pare că ne năpustim spre marele război mai repede decât ne așteptam inițial. Majoritatea oamenilor sunt într-o fericită ignoranță privind așa zisele operațiuni îndreptate asupra lor prin intermediul corporațiilor media. Date fiind ultimele eveniment din UK și amplificarea retoricii anti Rusia, dacă oamenii obișnuiți din public gândesc că în fond, interesele lor sunt importante pentru Theresa May sau Boris Johnson ar trebui să se mai gândească. Marile corporații transnaționale de pe Wall Street sau din Londra sunt cele care trasează agenda politică anglo-americană, deseori prin Institutul Brookings, Council of Foreign Relațions, International Crisis Group, Chatham House, etc.
Proprietarii acestor companii, clasa capitalistă, au desființat milioane de locuri de muncă precum și obligațiile lor fiscale personale și ale companiilor pentru a-și crește profiturile și au falimentat economii. Vedem rezultatul în ceea ce privește austeritatea, neputința, privatizarea, liberalizarea, controlul bancar al economiilor, controlul corporațiilor asupra alimentelor și semințelor, limitarea libertăților civile, creșterea supravegherii în masă și războaie pentru acapararea resurselor naturale și asigurarea hegemoniei dolarului SUA. Acestea sunt interesele pe care politicienii le deservesc.
Ceea ce contează pentru această clasă este capacitatea de a maximiza profitul prin schimbarea capitalului din întreaga lume, fie prin contracte de liber schimb distorsionate care deschid calea jafului, fie prin coerciție sau militarism care aproape le distruge. Dacă este vorba despre violența structurală a politicilor economice neoliberale sau a violenței militare actuale, bunăstarea oamenilor obișnuiți din întreaga lume nu contează.
Într-o sete de petrol impusă, într-un război condus de un sistem de capitalism globalizat și supra consum care este total inutil și lasă planeta fără resurse, concluzia este că oamenii obișnuiți – indiferent că sunt muncitori în vest, fermieri în India sau civili deportați în masă din zonele de război ca Siria – trebuie să fie manevrați după voia capitalului occidental.
Nu ar trebui să ne lăsăm prostiți de manifestările de moralitate făcute în media despre bine și rău, menite să creeze frică, indignare și sprijin pentru mai mult militarism și pentru războaiele pentru acapararea resurselor. Manipularea opiniei publice este o industrie multimilionară de dolari.
De exemplu, colectarea în masă a datelor de Facebook de către Cambridge Analytica pentru a manipula rezultatele alegerilor din SUA și campaniei Brexit.
Potrivit jurnalistului Liam O’Hare, societatea-mamă Strategic Communication Laboratories (SCL) a efectuat programe pentru “schimbări comportamentale” în peste 60 de țări, iar clienții săi includeau Ministerul Britanic al Apărării, Departamentul de Stat al SUA și NATO. Potrivit lui O’Hare, utilizarea mass-media pentru a păcăli publicul este unul dintre punctele cheie de vânzare ale SCL.
Printre activitățile desfășurate în Europa au fost și campanii având ca țintă Rusia. Compania a “verificat link-uri” cu politica anglo-americană și cu interesele militare.
În Marea Britanie, interesele Partidului Conservator de la guvernare și agenții serviciul militar de informații sunt realizate împreună prin intermediul SCL: membrii consiliului de administrație includ o serie de Lorzi, donatori, foști ofițeri ai armatei britanice, furnizori din domeniul apărării.
O’Hare spune că e clar că toate activitățile SCL sunt legate în mod inexplicabil de filiala Cambridge Analytica. El afirmă:
“Înșelăciunea și corupția internațională este numele jocului pentru SCL. În sfârșit avem cea mai concretă dovadă a actorilor din umbră care folosesc trucuri murdare pentru a aranja alegeri. Dar acești operatori nu operează din Moscova… sunt britanici, educați la Eton, cu sediul în Londra și având legături apropiate cu guvernul Majestății sale.”
Deci, ce trebuie să facem față de propaganda actuală anti Rusia la care suntem martori legată de incidentul agentului nervos în Salisbury și incapacitatea guvernului britanic de a dovedi vinovăția Rusiei? Acuzațiile neîncetate ale Theresei May și ale lui Boris Johnson repetate în mass media din Vest indicând că manipularea percepției publice este totul, iar faptele contează mai puțin. Este alarmant având în vedere ce este în joc: escaladarea unui conflict între Vest și o mare putere nucleară.
Bine ați venit în lumea înșelăciunii à la Edward Bernaya and Josef Goebbels.
Comentatorul social american Walter Lippmann a spus odată că “oameni responsabili” iau deciziile și ei trebuie apărați de “gloata rătăcită” – publicul. El a adăugat că publicul ar trebui să fie calm, supus, distras de la ceea ce se întâmplă în realitate. Strigând slogane patriotice și temându-se pentru viețile lor, ar trebui să-i venereze pe liderii lor, care-i salvează de la distrugere.
Deși politica liderilor occidentali este de a manipula, subjuga și distrage publicul într-un stil cu adevărat Lippmannescian, ei nu salvează pe nimeni de la nimic: acțiunile lor nesăbuite îndreptate împotriva Rusiei ar putea duce către un război care ar șterge orice urmă de viață de pe planetă.