CONCLUZII
Distrugerea Turciei. Ciocnirea neamurilor apusene si a rusilor
„Constantin a inceput, Constantin va pierde imperiul Bizantului” Agatanghel.
Pornind de la corelatia si paralelismul profetiilor precedente, dar si de la multe alte profetii ale Vechiului si Noului Testament, pe care nu le putem cuprinde pe toate in aceasta lucrare, apare fara fortare concluzia ca se asteapta:
a) distrugerea Turciei
b) ciocnirile armate intre Rusia si armatele occidentale pe teritoriul Turciei, in preajma Constantinopolului,
c) ciocnire ampla pe teritoriul Palestinei,
d) distrugerea rusilor si mari distrugeri multor state. Turcia sprijinindu-se pe statele din Occident crede ca este un semn mare, dupa cum prevestesc si profetiile. „Un semn mare pentru agareni”. Aceasta va provoca cea mai mare neliniste. Ura care exista de secole contra grecilor, ocuparea cu nemaivazute grozavii pentru vremurile noastre, indiferenta pentru hotarârile organismelor internationale, probleme la granita cu Rusia, aversiuni crescânde fata de Grecia.
Asadar cândva va iesi din granitele ei, când isi va da pe fata cruzimile si salbaticiile care au fost comise pâna astazi impotriva tuturor popoarelor, dar mai ales impotriva poporului grec ortodox. Rusia care isi va reglementa problemele interne si externe, va merge impotriva turcilor, dupa cum ne informeaza multe din profetii, si-i va obliga pe turci la o retragere precipitata.
Dupa distrugerea Turciei de catre rusi, armatele rusesti controlând marea Egee si strâmtoarea Bosfor se vor indrepta spre Siria si Palestina, dupa cum ne spun alte profetii din Vechiul Testament, inaintand prin aer si pe mare.
Atunci coalitia Occidentala nu va ramane indiferenta fata de aceasta amenintare a Rusiei. Occidentul va incerca cu ajutorul celor sase state ca sa ocupe Constantinopolul si sa distruga flota ruseasca. Vor invinge rusii, dupa cum fara greseala s-a profetit de multe veacuri. „Batalia a sapte state in Constantinopol. Biruinta celui mai mare stat contra celor sase state” ( Profetia unui anonim la 1054 d.Hr .).
Un timp se mijloceste refacerea si pregatirea puterilor occidentale si incercarea de a rezolva pasnic problema ocuparii Dardanelelor si a Constantinopolului. „Vor incerca ca cel ce rezolva cu condeiul, dar nu vor putea, de 99 de ori cu razboi si o data cu condeiul” (Profetia Sf. Cosma al Etoliei). Si continua Sf.Cosma: „Daca problema se va rezolva cu razboi vor patimi multe distrugeri”. Mai mult, dupa cum profeteste Metodie, vor hotari pentru problema orasului trei „imputerniciti”, asadar trei comisari ai marilor puteri. Pentru aceasta si Sf. Cosma al Etoliei zice: „Daca vor cadea de acord cele trei puteri nimic nu va patimi”.
Cu toate acestea rusi, dupa ce vor stapâni 5 sau 6 luni Constantinopolul nu vor accepta sa-l predea si, dupa cum profeteste Sf. Metodie, va pune in miscare multe state din Europa Occidentala si vor invada Asia Mica. Iar multe armate vor fi conduse in mijlocul teritoriului Greciei. In sfârsit 18 state se vor ciocni in Constantinopol. Caci va veni de la Apus Filip cel Mare cu 18 limbi si se vor bate atât de mult si cumplit incât va curge sângele ca paraiele si apa Bosforului va fi ca sângele de rosie.
Atunci rusii se vor retrage spre Palestina, unde dupa aceea organizandu-se popoarele dimprejur va incepe razboiul distrugându-se unele pe altele; ca sa se adevereasca, dupa cum s-a scris, profetiile Vechiului Testament, precum vom arata in continuare.
Ciocnire ampla in Palestina. Distrugerea Rusiei
Suntem datori sa lamurim ca distrugerea Rusiei si ciocnirea armata din Palestina nu este aceeasi cu lupta de la Armaghedon, a conflagratiei mondiale de la sfarsit, cand va fi desfiintat statul lui Antihrist si va urma triumful credinciosilor.
Iezechiel profeteste ca puterile care se vor ciocni in Palestina, vor veni din „hotarele de la miazanoapte” (Iez. 38, 6), iar cele de la Armaghedon din „lumea intreaga” (Apoc. 16, 14), asadar din toate partile lumii. „Si i – a strans la locul ce se cheama in evreieste Armaghedon” (Apoc. 16, 16).
Vrednic de insemnat ca Armaghedonul va fi in Palestina, in muntele Carmel si consuma cu a saptea plaga din Apocalipsa.
Ce se profeteste aici este un conflict care are in frunte pe rusi, si constitute urmarea luptei din Constantinopol. El se alatura celui de-al treilea razboi mondial, care va premerge in orice caz lui Antihrist. Cu aceasta sunt de acord toate profetiile, si ale Sf. Parinti si ale Vechiului si Noului Testament. Astfel, inaintemergatorii lui Antihrist contribute intr-un mod inimaginabil la provocarea celui de-al treilea razboi mondial, precum si a luptei de la Armaghedon, fiindca astfel vor crede lui Antihrist mult mai usor decat lui Dumnezeu.
Vom relata profetia lui Iezechiel, aici existand in paralel profetiile lui Isaia si ale Apocalipsei. Toate acestea petrecandu -se dupa adunarea evreilor din toate partile lumii in Palestina. Dupa cum este cunoscut de la anul 70 d.Hr. abia in 1948 s-a constituit statul evreu in Palestina. „Asa zice Domnul: Iata, Eu sunt impotriva ta, God, printul lui Ros… si in anii de pe urma vei veni in tara izbavita de sabie, ai carei locuitori au fost adunati dintr – o multime de popoare, in muntii lui Israel” (Iez. 38, 8).
Profetia vorbeste clar pentru repatrierea evreilor in pamantul stramosesc. Si profetia continua. (Evemmentele acestea au fost scrise amanuntit la Iezechiel capitolele 31 si 39). „Si tu te vei ridica cum se ridica furtuna, si te vei duce ca norii, ca sa acoperi tara, tu si toata oastea ta si multe popoare impreuna cu tine… Si vei pleca de la locul tau, din hotarele de la miazanoapte, tu si multe popoare impreuna cu tine, toti calari pe cai, tabara mare si ostire nenumarata, si te vei impotrivi poporului Meu, impotriva lui Israel, ca un nor care acopera pamantul” (Iez. 38, 9, 15- 16).
Descriere este amanuntita, o armata foarte puternica, arme rapide ca norii, in mod evident avioanele si rachetele, iar provenienta din armata de la miazanoapte. „Si in ziua aceea cand God va veni impotriva tarii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mania Mea se va aprinde pe fata Mea… in ziua aceea va fi un mare cutremur in tara lui Israel. Atunci vor tremura inaintea Mea pestii marilor…” (Iez. 38, 18-20)
Asadar se vor cutremura pestii marilor, pasarile cerului, animalele si toate târâtoarele si oamenii, iar stâncile se vor darâma si toate casele: „si se vor prabusi muntii, stâncile se vor darama si toate zidurile vor cadea la pamânt”. (Eventual occidentalii vor ataca pe rusi cu arme nucleare in care vor pieri si aceia evident.) „Si voi chema impotriva lui toata frica, zice Domnul; sabia fiecarui om va fi impotriva fratelui sau. Si – l voi pedepsi cu moarte si varsare de sange; voi varsa asupra lui si taberelor lui si asupra multor popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare si grindina de piatra, foc si pucioasa…” (Iez. 38, 21 -22).
Rusii vor infrunta acolo multe popoare carora le va produce multa frica.
Pâna la urma va fi distrusa de o ploaie de foc si de grindina de piatra. Asadar bombele nucleare care vor veni dinspre Occident sau alte feluri de arme. Mai mult, capitolul 39 de la Iezechiel descrie si curatirea pamântului Palestinei de nenumaratele cadavre ale rusilor si a celor dimpreuna cu ei.
In rezumat (Iez. 39, 11 – 16) avem: In ziua aceea voi da lui Gog loc de mormânt, in Israel, in valea trecatorilor (Abarim), la rasarit de Marea Moarta, acolo voi ingropa pe Gog si toata tabara lui si voi numi locul acela „valea taberei lui Gog”.luni ii va ingropa Israel ca sa curate tara, tot poporul ii va ingropa…
Aceasta este in acord cu profetia pentru sfârsitul rusilor si al treilea razboi mondial cu efecte distrugatoare in toate tarile lumii: America, Rusia, Europa, fiindca in acord cu alte profetii „orasele vor ajunge pustii” ( profetia Sf. Cosma al Etoliei) si profetia lui Isaia. Oamenii vor fugi in munti unde mai usor se vor putea mântui.
„Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot”
Evenimentele premergatoare lui Antihrist. Sapte peceti si sapte trâmbite
Apocalipsa este prin excelenta cartea care ne descrie amanuntit atat evenimentele cosmice care vor premerge, cat si evenimentele care vor urma aratarii lui Antihrist. Evenimentele acestea nu sunt alegorice, ci reale.
Deci cele opt peceti sunt pedepse pedagogice prin care Dumnezeu intareste propovaduirea Evangheliei pana la sfarsitul veacurilor. Astfel prima pecete reprezinta intreaga predica a Evangheliei pana la sfarsitul lumii, a doua pecete toate razboaiele, a treia pecete foametele (vezi Apoc. 6, 1 – 17).
Continutul pecetii a saptea este alcatuit dintr-un sir de sapte trambite, din care sase reprezinta venirea plagilor, mult mai grele si mai groaznice decât cele descrise in cele sase peceti.
Asadar, sunt expuse ca o masura pedagogica catre omenirea necredincioasa, mai drastice decât primele, pentru ca sa indrepte pe omul abatut spre pocainta si mântuire. Pe scurt continutul celor sapte trâmbite, care sunt descrise admirabil in Apocalipsa in cap.8, este urmatorul:
La prima trâmbita este descrisa arderea a o treime din pamant, a o treime din copaci, si iarba verde a ars-o de tot. „Si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars – o de tot” (Apoc. 8, 7).
Continutul profetic si de avertisment al primei trâmbite se implineste exact cu incendierea catastrofala a lumii, a padurilor si indeosebi in tara noastra (Grecia). Si astfel si profetia Sf. Cosma al Etoliei este in deplin acord cu Apocalipsa, dar si confirmata. Oamenii vor saraci fiindca nu vor avea dragoste de natura”. Intr-adevar nu ne simtim mai saraci in orasele superaglomerate fara verdeata?
La a doua trâmbita este descrisa contaminarea a o treime din mari, a o treime din pesti si a o treime din corabiile de pe mare (Apoc. 8, 8-9). Dupa cum ne este cunoscut, evenimentele descrise corespund realitatilor de astazi, precum este recunoscuta contaminarea marilor, distrugerea pestilor si descompunerea navelor, urmare a crizei navale mondiale. Dezastrul, aici ca si la prima trâmbita, nu este integral, fiindca are un caracter curat pedagogic.
La a treia trâmbita este descrisa contaminarea a o treime din rauri si ape, de steaua Absintos, si moartea multor oameni ca urmare a acestei contaminari. Toti suferim zbuciumul, dar si contaminarea peste masura de la Cernobal, care in ucraineana inseamna Absintos. Asadar, contaminarea radioactiva de la Cernobal este continutul celei de a treia trâmbite. „Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul” (Apoc. 8, 11).
La a patra trâmbita este descrisa micsorarea luminii soarelui, a lunii si a stelelor cu o treime. In ajunul acestui fenomen ne aflam noi astazi. Chiar daca se va provoca partial… dar eclipsa aceasta a soarelui si a lunii nu putem ca s-o prognozam. Un neobisnuit incendiu, un vulcan, o explozie nucleara, timpul va decide. La sfârsitul celei de a patra trâmbite avem trei valuri de atentionare, care prevestesc mari dezastre (Apoc. 8, 12- 13).
La a cincea trâmbita ne este descrisa incordarea suferintei si suferinta unui infricosator razboi (sigur cel de-al treilea razboi mondial), când oamenii vor chema moartea. O insuportabila tristete si pornire catre sinucidere a ateilor, care au crezut in predica prefacut pacificatoare a inainte mergatorilor lui Antihrist. Duhul nimicirii (al pustiirii) va stapani cinci luni pe pamant (Apoc. 9, 1 – 12).
La a sasea trâmbita este descris dezastrul si catastrofa razboiului. Doua sute de mii de ostasi vor lua parte la aceasta actiune. Vor fi omorati o treime din oameni. Acestea se vor petrece in timpul razboiului celui mare care va dura 5 luni. Sigur se vor folosi armele nucleare. „De aceste trei plagi: de focul si de fumul si de pucioasa, care iese din gura lor, a fost ucisa a treia parte din oameni” (Apoc. 9, 18). Va urma predica celor doi profeti timp de 42 de luni, moartea acestora, un cutremur, spaima, pocainta multora (Apoc. 1 – 14).
Va urma a saptea trâmbita, care prevesteste calamitati, tunete, cutremure, grindina nemaivazuta. Fenomene asemanatoare cu acestea s-au aratat in muntele Sinai cu aratarea lui Dumnezeu. Antihrist vine. Se va prezenta ca Dumnezeu. Va stapâni toate statele. Rusii vor fi biruiti de restul statelor in al treilea razboi mondial la sfârsit. Razboiul este a sasea trâmbita. Antihrist se va instala in Ierusalim si va imparti oamenilor, timp de trei ani si jumatate bunuri materiale in America. Razboiul acesta va afecta cel mai mult statele europene si in principal Rusia. Oamenii se vor stampila pe frunte sau pe mana dreapta pentru ca sa-si procure cele necesare traiului. „Inc â t nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei” (Apoc. 13, 17).
Dupa aceasta perioada Antihrist isi va arata inumana sa fata.
Evenimentele care urmeaza venirii lui Antihrist
Cele sapte cupe.
Cele sapte cupe sunt sapte plagi, asadar ultimile sapte pedepse ale lui Dumnezeu impotriva omenirii care, cu putine exceptii (cei care nu vor primi semnul), vor fi subjugati de Antihrist.
Plagile acestea nu vor lovi o treime, ci intreaga omenire. Oamenii in loc sa se pocaiasca hulesc si se intaresc in hule si mai mult.
Prima cupa: „Si o buba rea si ucigatoare s – a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei …” 2). Dupa cum au anuntat specialistii care au pregatit Fiara de la Bruxelles, stampila va fi facuta prin ardere cu raze laser, producatoare de cancer; si vor fi implantati mici emitatori in gura noastra (pe mana dreapta sau pe frunte).
A doua cupa: O molima generala peste toate marile. (In mod evident radioactivitatea sau substante chimice foarte puternice).
A treia cupa: O molima generala a apelor, râurilor si izvoarelor. Dovada insetarii a inceput. Apa nu se poate bea. A patra cupa: O ardere nesuferita va arde complet pe oameni. Oamenii vor huli pe Dumnezeu si nu se vor pocai. „Si oamenii au fost dogorati cu mare arsita” (Apoc. 16, 9).
A cincea cupa: Cupa mâniei lui Dumnezeu se goleste „pe scaunul fiarei”. Scaunul lui Antihrist scârtaie. Si toti oamenii si-au muscat limbile de durere din pricina durerilor si a bubelor lor, dar nu s-au pocait, ci au hulit pe Dumnezeu.
A sasea cupa: Raul Eufrat a secat. O seceta nemaivazuta a navalit „si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui” (Apoc. 16, 12). Eufratul va deveni bulevard, pe unde usor vor traversa armatele din Rasarit (Japonia si China?), amenintând statul lui Antihrist. Deci Antihrist este amenintat si incepe ca sa se organizeze spre Armaghedon pentru confruntarea finala, care va insemna si sfârsitul lui (Apoc. 16, 12- 16). Si a chemat toate statele, care intr-un fel sau altul l-au ascultat, si s-au strâns toti pe muntele Carmel la Armaghedon, pentru respingerea invadatorilor. „Si i – au strans la locul ce se cheama in evreieste Armaghedon” (Apoc. 16, 16).
A saptea trambita: Tunete, vuiet, cutremur mare, asa cum nu a mai fost pe pamânt. Cetatea, centrul lui Antihrist, s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit. „Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara” (Apoc. 16, 20).
Au disparut insulele si muntii. Antihrist va fi infrânt. Aici se relateaza despre razboiul mondial parjolitor.
Când va incepe razboiul cel mare?
Cea mai fierbinte si interesanta intrebare pentru multi este, sigur, cand va incepe razboiul cel mare, cel pe care noi il asteptam, al treilea razboi mondial.
Desi in Sf. Scriptura nu este fixata data, exista profetii ale Sf. Parinti care ne pun in ispita de a relata si a corela elementele existente si „semnele” vremii, pentru ca sa facem cel putin un calcul, care nu reduce cu nimic incertitudinea cititorului.
Este inutil sa spunem ca, oricâte calcule s-au facut, ramâne esentiala datarea de la profetul Daniel. Nu putem condamna pe niciunul din cei care au incercat sa faca aceste calcule, dar este preferabil ca sa se asculte avertismentul: „pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu”; chiar si cu o cronologie gresita, decât sa nu ascultam nimic si sa fim indiferenti fata de evenimentele ce vor veni. Important de retinut este ca evenimentele acestea, in sine, nu se schimba. Ele vor veni negresit. Toate profetiile se vor implini la vremea lor.
Exista o profetie a cuviosului Nil, care a sihastrit in muntele Athos inainte de anul 600. Cuviosul Nil profeteste ca „pe la anul 1900 mergand spre jumatatea mileniului al optulea, de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut …” De asemenea exista profetia cuviosului Nil, care zice ca „dupa 1913 trecând 79 de ani se vor savarsi cele mai mari rele, inaintea venirii lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500…”
Si in vedenia Sf. Nifon se relateaza ca Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii, S-a oprit si si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: „Voi curma la mijloc veacul acesta”, adica veacul cel care este plin de pacate si semnificand 7500. Exista multe astfel de marturii.
Sf. Cosma al Etoliei relateaza despre razboiul cel mare: „Va inceta veacul al optulea cand vor fi acestea”, adica la jumatatea dintre 7000 si 8000. El a zis ca razboiul va veni cand vor coincide doua sarbatori impreuna.
Intr-adevar in 1912 Pastile a coincis cu sarbatoarea Buneivestiri, iar Epirul a fost eliberat. Exista si alta profetie a sfântului, care relateaza evident despre razboiul general pentru care sunt consacrate multe profetii. „Cand vor coincide doua veri si doua sarbatori impreuna”. Asadar, când dupa o perioada de seceta va urma sarbatoarea Pastelui si Buneivestiri. Astfel sarbatorirea impreuna a coincis in 1991.
Daca, asadar, presupunem ca datele puteau mijloci, gresim, indiferent cât de putin, pentru mijlocul acestor veacuri; atunci este justificata retinerea cuiva, fata de data realizarii evenimentelor care s-au profetit.
Daca cunoastem ca anul 5508 este data nasterii lui Iisus, atunci 1992 va fi anul pe care-l cautam. Fiindca 5508 (de la facerea lumii pana la nasterea lui Iisus) + 1992 = 7500.
Este inutil ca sa subliniem ca anului 1992 i se face reclama, dintr-o pura intâmplare, stranie(?), ca fiind inceputul unei noi ere .
Noi strigam ca sa nu ne pregatim pentru unificarea lumii, asa cum era inainte de turnul Babel.
Unificarea acestei lumi este o unificare sub aspectul pacii, dar in realitate ea pregateste o inrobire permanenta, o dictatura mondiala nemaivazuta , fiindca va incerca ca sa niveleze dreptul national al fiecarui popor, si incet popoarele vor fi asimilate in creuzetul internationalismului sub conducerea dezgustatorului Antihrist. Ce nu a izbutit Hitler prin arme, inainte mergatorii lui Antihrist reusesc cu alte arme: banii, diplomatia, masoneria, santajul, inrobirea spirituala. Iata inceputul ingrozirilor. Asadar, sustinem ca razboaiele, inevitabile din vremea noastra, sunt o noua fata a raului ce duce la subjugarea si inrobirea noastra in ghiarele lui Antihrist in 1992.
Acesta este intelesul mai adanc al unificarii popoarelor din zilele noastre. Este un razboi european fara varsare de sange. Si dupa cum cei infranti intr-un razboi capituleaza fara conditii in fata invingatorului, astfel si noi semnam in alb impotriva autonomiei noastre spirituale.
Lasand la o parte problema numerelor, sa incercam o apropiere a evenimentelor care ne avertizeaza si au mai ramas de implinit. In acesta chestiune avem conducator totdeauna profetiile Sf. Parinti si cele din Sf. Scriptura. Ca toate profetiile sunt de acord ca ne aflam in ajunul unui nou razboi european – mondial. Si astfel, dupa cum am descris, in general, si evenimentele relatate in Apocalipsa arata ca sunt in acord cu aceasta viziune; ca ne aflam in ajunul celei de a patra trâmbite, care anunta un razboi infricosator.
A doua venire a Domnului
Ultimul eveniment al evolutiei omenirii va fi a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, dupa cum ne asigura El Insusi. „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava” (Mc. 13, 26). Si va urma Judecata. „Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si – i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre” (Mt. 25, 32), si pacatosii vor urma tatalui lor diavolul, la osânda vesnica, iar dreptii la viata vesnica si vor primi bunatatile paradisului, care, dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel, sunt de nedescris, „cele ce ochiul n – a vazut si urechea n – a auzit, si la inima omului nu s – a suit, pe acestea le – a gatit Dumnezeu celor ce – l iubesc pe El” (I Cor. 2, 9).
Ziua celei de a doua veniri ramâne necunoscuta, fiindca, dupa cum zice Domnul nostru Iisus Hristos „despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal” (Mc. 13, 32).
Si in timp ce nu cunoastem exact vremea celei de a doua veniri, Dumnezeu ne da „semne”, care ne avertizeaza când s-a implinit vremea: Si dupa cum de la frunzele smochinului cunoastem ca primavara s-a apropiat, astfel si din diferitele semne cei credinciosi sunt avertizati pentru evenimentele care vor veni, zice Domnul. Nu vor relata aici semnele care ne avertizeaza, care vor premerge celei de a doua veniri a Domnului, pentru ca le- am dezbatut pe larg in capitolele anterioare. Aici dorim ca sa notam, crestinul nu trebuie sa fie absolut sigur pentru ziua implinirii unei profetii, si cu atat mai mult pentru ziua celei de a doua veniri a Domnului, care va veni „ca un fur noaptea” (I Tes. 5, 2).
Implinirea profetiilor seamana cu ziua mortii noastre. In timp ce moartea fiecaruia este un lucru cert, ziua mortii ramâne nestiuta pâna când se implineste. Aceasta trebuie sa retinem ca nu cunoastem dinainte, cu exactitate, toate evenimentele care se vor petrece. Ceva analog raspunde Iisus ucenicilor Sai, care doreau sa stie cand va fi restaurata Imparatia lui Israel. „Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le – a pus in stapanirea Sa” (Fapt. 1, 7).
Asadar, pe crestinul credincios nu trebuie sa-l intereseze atât ziua exacta a implinirii evenimentelor care vor veni, cât insasi evenimentele in sine. Iar aceste evenimente viitoare au fost profetite, dupa cum zice clar Domnul.
„Dar voi luati seama. Iata dinainte v – am spus voua toate” (Mc. 13, 23). Astfel la a doua venire a Domnului se vor intampla urmatoarele evenimente importante:
1) prefacerea universului (II Pt. 5-7; 10- 13).
2) invierea mortilor ( In. 6,39,40,44, 54).
3) prefacerea celor in viata (I Cor.15, 51 -52).
4) rapirea credinciosilor in cer pentru intâmpinarea Domnului (I Tes.4, 15- 17).
5) Judecata de obste si rasplatirea fiecaruia dupa faptele lui (Mt. 23, 31 -46).
De asemenea in timpul celei de a doua veniri, inaintea aratarii Domnului, se va arata pe cer semnul Fiului Omului. „Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa” (Mt. 24, 30).
Asadar soarele si luna se vor intuneca, stelele vor pieri de pe cer, universul se va desface si se va infatisa un cer nou si un pamânt nou. Invierea tuturor din morti, trupurile fiind nemuritoare. Cu toate acestea, in timpul celei de a doua veniri vor exista si vii. Si acestia, zice Sf. Ap. Pavel, isi vor schimba trupurile, care vor deveni nemuritoare. Astfel toti cei credinciosi dintre cei vii cu cei credinciosi care au inviat vor fi rapiti pentru a intâmpina pe Domnul in vazduh. Se va arata semnul crucii, dupa cum spun Sf. Parinti si va urma Judecata oamenilor si rânduirea lor la osânda vesnica sau la fericire vesnica, dupa faptele pe care le-a facut fiecare cat a trait.
A doua venire-a Domnului pentru crestinul credincios este ziua bucuriei, a fericirii si a veseliei, pentru ca ziua aceasta inseamna sfârsitul mahnirilor, viata vesnica, fericire dreptate.
Atunci credinciosul crestin va primi cununa slavei, asadar rasplata vesnica, pentru lupta dreapta pe care a dus-o aici pe pamânt, dupa cum zice Apostolul neamurilor, Pavel. „Lupta cea buna m – am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum ni s – a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da- o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui” (II Tim. 4, 7-8).
Epilog
Dupa cum constatam, iubiti cititori, nu avem nici o scuza ca sa umblam orbi. Dumnezeu, prin sfinti si prin Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a descoperit toate greutatile si razboaiele, urmarile nepocaintei noastre, precum si cursele care ne asteapta. In mod sigur milioane de crestini dinaintea noastra au crezut in cuvintele profetilor si s-au mântuit. Noi privim la confirmarea lor pâna astazi, caci sperantele tuturor acestora nu au fost zadarnice. Purtatorii de Dumnezeu profeti au aratat si au fixat drumul pe care trebuie sa mearga, de fapt, crestinul. Si dupa cum soferul intelept nu este indiferent fata de semnele de circulatie pe care le intâlneste in drumul sau, care au fost asezate pentru siguranta sa, tot asa si noi credinciosii crestini nu trebuie ca sa trecem nepasatori pe lânga profetiile ce s-au dat pentru mântuirea noastra.
Dupa cum se vede clar, toate profetiile afirma laolalta ca intram intr-o perioada de razboaie si de greutati care prevestesc venirea lui Antihrist.
Toate acestea nu trebuie ca sa ne deznadajduiasca, ci dimpotriva, sa ne inarmeze cu curaj si combativitate, fiindca ne spune Sf. Ap. Pavel, „patimirile vremurilor de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18).
Si, daca inca au loc in zilele noastre toate acestea, nu suspinam inaintea lui Dumnezeu ca suntem nedreptatiti. Nu cautam sa urmam milioanelor de crestini martirizati pentru credinta. Si astfel de multe ori crestinul fara durere si fara primejdii nu vrea sa se indrepte spre mântuire. Suntem datori sa marturisim ca traversam o perioada de delasare si nepasare religioasa. Un singur lucru ne mai ramâne, pocainta sincera si increderea in Dumnezeu. Fiindca dupa cum ne asigura Insusi Domnul „cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mt. 24, 35).