Proiectul de rezoluție din ianuarie 2018, acceptat spre publicare în prestigioasa revistă teologică Theodromia

Este o veste minunata,care ne intareste si ne bucura, pe noi ortodocsii romani antiecumenisti,care sub povatuirea si ascultarea de Parintii Duhovnici,am pastrat „calea imparateasca”,cea mai de pret nestemata a luptei antiecumeniste .
Sa dam slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic,pentru toate!
Este o victorie de neimaginat,care consfinteste si aduce la cunostinta intregii lumi teologice academice,lupta antiecumenista a pleromei ortodoxe reprezentata de semnatarii Proiectului de rezolutie,ale caror nume vor fi scrise in cartea de aur a Ortodoxiei.
Reiau o parte din ideile publicate in ianuarie 2018,cand fara nici o clipa de indoiala,din tot cugetul, am sustinut acest Proiect de Rezolutie(AVVA PARINTE!) al Sfintitilor Parinti,monahi si a dl.teolog Mihai Silviu Chirila,care si-au dat osteneala cu dragoste jertfelnica ,umbriti de Darul Mangaietorului,sa clarifice si sa stipuleze coordonatele si asteptarile luptei antiecumeniste,ramanand in cadrul BOR.
Ii consider cu adevarat,bravi strajeri ai Ortodoxiei,plini de curaj marturisitor,care s-au opus schismei si inselarii prin care s-a incercat deturnarea principiilor luptei ecumeniste,catre cai primejdioase, intunecate,prin manipulari tesute cu abilitate de vrajmasii Ortodoxiei din interiorul sau exteriorul pamantului nostru stramosesc.
Pana la momentul sinodului talharesc din Creta,inceputul trezirii din somnolenta indusa cu stiinta sau nestiinta(desi vrednicul de pomenire Parintele Arsenie Papacioc spunea ca toate se fac cu stiinta)de catre cei care ar fi trebuit sa fie sprijinul si modelul dupa care sa ne indreptam viata spre telul suprem( desavarsirea si indumnezeirea noastra),nu am avut mereu in minte principiul calauzirii dupa Parintii Bisericii,pornind de la intelegerea profunda a termenului „PATRISTIC”.Imi pare rau ,de restul pleromei ortodoxe ,care sta inca in nemiscare si nu aude glasul Mangaietorului,ci doar al Parintilor Duhovnici,care nu au luat inca o atitudine ferma impotriva panereziei ecumenismului,continuand pomenirea celor care au semnat tradarea Ortodoxiei in Creta,care ar fi trebuit sa fie alaturi de noi si sa lase ,din alte motive decat in Apus,bisericile goale sau aproape goale.Iata mesajul peste timp transmis cinului preotesc si celui monahal, de catre Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc:
„*Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el!“[..] Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit.”De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, miloste­nia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala!“[Sfantul Ioan Casian, PSB 57, Scrieri alese, Despre dreapta judecata, Cap. II, IBMBOR, p. 328.]..marea noastră vină este că auzim multe, spunem multe şi rămânem tot la un stadiu de a mai întreba.La anul 419 s-a făcut un sinod local la Cartagina şi printre temele sinodului, care s-au dezbătut, a fost şi acesta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, lucru neglijat total de lume. Vă daţi seama, Biserica a sesizat aceasta, care este un amănunt aparent mărunt, dar dacă ai şti că nu poţi să faci nimic fără Dumnezeu, ai fi foarte atent în toate mişcările tale. Cum să fac, părinte, că nu pot? Uitaţi, acest cuvânt este foarte greu de primit: „nu pot”. Nu există „nu se poate”. Dacă ai venit la mine, ai gândit să vii şi ai putut să vii, că se poate. Dacă eşti cu gândul la Dumnezeu, prezenţa aceasta a ta la Dumnezeu, continua, acesta este aspectul caracteristic al creştinului, adică, cine face cele spuse mai înainte este omul care se află pe drum, adică omul cu nădejde şi la altul din canoanele date de acel sinod, s-a mai spus aşa: „Şi dacă zici că totuşi poţi ceva de unul singur, anatema să fii”. Acum, dacă am ajuns la acest canon, vreau să vi-l spun şi pe următorul: „Atunci când zici rugăciunea „Tatăl Nostru” şi la fraza „şi ne iartă nouă greşelile noastre” tu zici „zic aceste lucruri pentru că aşa zice rugăciunea” şi nu te vezi pe tine acolo, anatema să fii”. Ştiţi ce înseamnă anatema? Despărţirea de Dumnezeu, unirea cu Satana, intrarea de pe acum în Iad. Aşa de grozavă este anatematizarea aceasta, anatematizare care s-a dat la Sinoadele Ecumenice. Deci, prezenţa noastră în mişcarea aceasta şi în tot ceea ce facem noi, aceasta este una din dorinţele lui Dumnezeu, pe care ni le-ar cere nouă.”….Avva Pimen zice aşa: „Dacă fratele tău îţi scoate ochiul, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi, dar dacă se leagă de Hristos, să te mânii tare“. Deci, când este vorba de adevăr, să ştiţi că, atunci trebuie să ieşi din „omul cuminte”, aşa cum a zis lumea că eşti şi să fii „omul de sabie”.AMIN
*https://doxologia.ro/conferinte/parintele-arsenie-papacioc-hristos-pe-cruce-nu-s-dezmintit-de-invatatura-lui