Înșelatul papa Francisc: Nu există iad. Sufletele celor care nu se căiesc dispar

Invatatura despre rai si iad

Eshatologia, acea parte a invataturii crestine care se ocupa de sta­rea ultima si definitiva a creaturii, a solicitat de la inceput, in chip deo­sebit, interesul credinciosilor. Faptul ca acel „dincolo” poate fi fericire sau nefericire, tine treaza atentia credinciosilor pentru acest domeniu.

In unele aspecte de amanunt, uneori chiar in elementele ei funda­mentale, eshatologia a cunoscut in istoria gandirii crestine si opinii con­tradictorii care n-au facut insa altceva, decat sa duca la afirmarea si formularea din ce in ce mai clara a invataturii crestine.   

Invatatura Sfintei Scripturi cu privire la rai si iad

In Evanghelia dupa Matei (cap. XXV) se reda invatatura Mantuitorului despre judecata viitoare. Elementul caracteristic al acestei judecati este impartirea in doua a celor prezenti, impartire motivata de faptele fie­caruia. Unii vor fi de-a dreapta, catre care Mantuitorul va zice: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia gatita voua de la fa­cerea lumii”, iar catre cei de-a stanga va zice : „Duceti-va de la Mine blestematilor in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui”. Si incheie : „Si se vor duce acestia in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica” (Matei XXV, 46).

Despre fericirea din rai, Sfantul Apostol Pavel spune concluziv : „Ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc, acelea ochiul inca nu le-a vazut, si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit”(I Cor. II, 9).

Cei pacatosi vor suferi in foc vesnic (Matei XXV, 41 ; IX, 43, 45 ; Marcu IX, 44, 48 , Luca III, 17 ; XVI, 24), vor fi indepartati de la Domnul(Luca XIII, 27 ; II Tes. I, 8-9), vor fi aruncati intr-un loc unde va fi in­tuneric, plangere si scrasnire a dintilor (Matei VIII, 22 ; XXV, 30 ; XIII, 50, Luca XIII, 28), unde focul nu se va stinge si viermele care il va roade va fi neadormit (Marcu IX, 44).

Atat recompensele cat si pedepsele, desi vor fi vesnice, vor fi proportionate cu faptele din viata pamanteasca (Luca XII, 47-48 ,Matei XVI, 27 ; XXII, 11-14 ; Apoc. XVI, 6 ,XIII, 10).

Sfanta Scriptura prezinta texte cu totul clare, privitoare la starea credinciosilor de dupa judecata universala. In ceea ce priveste starea de dupa judecata particulara, parabola bogatului nemilostiv si a sara­cului Lazar (Luca XVI, 19-31) arata ca bogatul a coborat indata dupa moarte in iad, in timp ce Lazar s-a dus in sanul lui Avraam, intre aceste doua locuri fiind o prapastie de netrecut. Este destul de clar ca sufletele merg indata dupa ju­decata particulara in rai sau in iad, unde asteapta invierea si judecata universala.

La intrebarea daca dupa judecata particulara situatia celor trecuti dincolo se mai poate schimba, Sfanta Scriptura raspunde prin unele texte care sunt pasibile de interpretari in sensul schimbarii, ca spre exemplu Matei XII, 31-32 si I Petru III, 19-20 ; IV, 6. Sfintii Parinti si practica Bisericii vor da cele mai potrivite interpretari acestor texte, in sensul posibilitatii schimbarii prin rugaciunile Bisericii si prin jertfa liturgica.

Despre posibilitatea vreunei schimbari dupa judecata universala, Sfanta Scriptura nu da temeiuri. Judecata pecetluieste pentru vesnicie situatia celor supusi judecatii, si nu mai e posibila nici o schimbare.