Inițiativa #MyAbortionStory a fost lansată pentru a arăta Irlandei realitatea avortului
„Am văzut adesea femeile venind pentru avort în mare suferință și, uneori, sub presiunea evidentă a partenerilor lor”.
Campania Save the 8th a lansat o nouă platformă pentru a da o voce celor care au fost martori direcți ai realității avortului legalizat.
Adevărul care stă la baza abrogării
#MyAbortionStory împărtășește poveștile unor foști angajați ale clinicilor de avort, asistente medicale care au văzut copii care au supraviețuit avortului și femei rănite prin avort și vor include panouri publicitare și videoclipuri sociale.
Doi lucrători din domeniul sănătății, care figurează pe panourile publicitare, au vorbit ieri la evenimentul de lansare. Caren Ní hAllacháin, o asistentă medicală, a declarat pentru conferința de presă că a asistat la un copil care a supraviețuit unui avort, dar a fost lipsit de putere pentru a ajuta copilul deoarece avortul era legal și nu i sa permis să intervină, în timp ce Noel Patrún își amintește de avorturile într-un spital din Marea Britanie.
„Mă va bântui pentru tot restul vieții mele”
Dna Ní hAllacháin descrie cum, când a lucrat ca asistentă medicală la agenția din Sydney, a găsit un copil de 22 de săptămâni care se lupta să respire într-un vas de rinichi, unde a fost lăsat să moară după un avort. „Am fost o asistentă tânără și nu știam ce să fac”, a spus ea.
„Pentru că acesta a fost un avort nu mi sa permis să intervin, nu am putut să-l ajut pe copil, nu l-am putut ține sau mângâia, nu puteam lua oxigen pentru el sau nu am cerut nimănui să-l ajute să trăiască. Copilul care încerca să respire și nimeni nu l-a ajutat, a fost atât de tulburător și mă va bântui pentru tot restul vieții mele.
„Mă tem pentru asistenții medicali ca mine dacă propunerea de lege pro-avort va fi aprobată și pentru cultura pe care o va crea în spitalele din Irlanda”, a continuat ea. „Mă tem că medicii vor fi puși să decidă cu privire la valoarea vieții bebelușului din cauza unei anomalii suspectate. Există o adevărată realitate care înnebunește abrogarea celui de al 8-lea amendament și legalizarea avortului, care este în mare parte ignorată. Nu vreau ca nici o altă asistentă medicală să vadă realitatea inimaginabilă pe care am văzut-o. ”
Ce alegere?
Noel Patrún, un asistent cu pregătire psihiatrică care a lucrat de asemenea ca asistentă medicală pentru o perioadă considerabilă de timp în unitățile de ginecologie și sălile de obstetrică din Marea Britanie și care a asistat la efectuarea avorturilor, a declarat că al optulea amendament a fost o „lege bună”, adăugând că dificultățile legate de sănătatea mintală în rândul femeilor, o „epidemie tăcută în Marea Britanie”.
„Am fost plasata în departamentul de ginecologie și obstetrică, care a gestionat, de asemenea, STOP-uri care inseamnă o incheiere a sarcinei printr-o procedură de aspirație „, a declarat el la conferința de presă. „Am văzut de multe ori că femeile veniseră să facă avort în situații tragice și, uneori, sub presiune evidentă din partea partenerilor lor. Multe alte femei au venit singure, pentru că bărbații nu se ocupă și nu-și asumă răspunderea, trimițând femei pentru avort în timp ce ei lipseau, iar unele paciente spuneau că „prietenul meu m-a forțat sa fac asta”, a început să mă macine conștiința că ceea ce era descris ca o chestiune de alegere se simțea mai degrabă că femeile care nu aveau de ales pentru că erau hărțuite și forțațe să aibă un avort .“
Libertatea conștiinței
Dl Patrún a expus, de asemenea, lipsa de protecție a conștiinței pentru personalul medical. „Când i-am spus asistentei șefe că nu mai vreau să fac intreruperi de sarcină, am fost șocat și supărat să observ că dreptul meu de a renunța la efectuarea avorturilor nu a fost protejat, am devenit ținta agresiunii persistente și am experimentat atacuri verbale și hărțuire psihologică, care au devenit din ce în ce mai greu de suportat. Pana la urma am fost fortat sa-mi parasesc serviciul“
Dacă nu se vor întoarce cei ce fac aceste lucruri, vor merge in iadul pe care ei înşişi l-au creat pe pământ şi chinurile la care i-au supus trupeşte pe acei copii nevinovaţi ei le vor suferi sufleteşte.
Soluţia nu este nici nesimţirea (am păcătuit atât de mult încât nu mai contează dacă păcătuiesc în continuare), nici deznădejdea (am păcătuit atât de mult încât Dumnezeu nu mă va ierta), ci, în primul rând, oprirea de la a mai săvârşi păcatul. Apoi să încerci să repari ce mai poţi repara, să îndrepţi ce mai poţi îndrepta. Să mărturiseşti că ai făcut rău şi, dacă păcatul te-a orbit şi inima ţi s-a împietrit, să te rogi lui Dumnezeu să te poarte pe calea spre pocăinţă.
De multe ori vorbim şi împotriva avortului şi împotriva sodomiei, aparent cu ură împotriva celor ce le săvârşesc. Dar toţi suntem păcătoşi şi nimeni nu vrea sa ajungă nici el, nici altul, în iad. De aceea, cât avem vreme, să ne întoarcem de la cele rele. Nimic nu e mai rău decât să fii străin de Dumnezeu, care ţi-a dat viaţă şi te ţine în viaţă.