Scriam luna trecuta despre o sora ce dorea sa mearga in pelerinaj la Ierusalim si careia duhovnicul i-a dat binecuvantarea pentru a lua pasaportul cu cip.
Initial, respectiva sora nu dorea sa ajunga acolo folosind asa ceva, dar daca a venit binecuvantarea, s-a sucit. Oarecum. Adica nu mai era pornita impotriva cipului, dar parca o si oprea ceva sa-l ia. Si-si tot muncea mintea, de nu mai dormea nici noaptea.
Cum necum insa, a plecat pana la urma sa si-l faca. Dar pe drum se ruga: la Dumnezeu, la Maica Domnului si la … Sfintii Justin Parvu si Paisie Aghioritul. Caci, vedeti voi fratilor, una dintre chestiile clare din mintea ei e faptul ca Parintele Justin Parvu este Sfant. Iar referitor la Sfantul Paisie Aghioritul nici nu accepta vreo discutie cum ca a batut vreodata campii. Si cum acestia doi au fost foarte clari anti cip, iata ca si la ei se ruga.
De ce totusi nu i-a ascultat de la bun inceput? Din cauza magiei sutanei duhovnicului. Ca asta-i o mare problema a credinciosilor, mai ales a doamnelor si domnisoarelor: se lipesc de cate un preot si-l urmeaza chiar si atunci cand vad bine ca respectivul o ia pe aratura. E o constatare pe care insa nu pot sa mi-o explic.
Asadar, se ruga. Cam indraznet, caci cerea un semn de genul “sa se strice aparatele, daca nu este bine sa si-l faca”. Si, probabil, deoarece n-a fost un gand pornit din fudulia activistului pro cip, ci mai degraba o cerinta asemenatoare celei ale unui copil prostut, chiar i s-a dat un semn. Nu atat de pompos, insa suficient. Caci ajunsa acolo, se uita in jur si parca disparuse omenescul. Numere, scanari, automatisme, angajati cu figuri de ceara. “Credeam ca sunt intr-un sf de groaza. Mai trebuia sa deschid o usa si ajungeam in iad”, a marturisit ea dupa ce-a fugit de acolo. Caci chiar asta s-a intamplat, s-a speriat atat de tare, ca a fugit.
Si este ferm convinsa ca a fost un semn, urmare a rugaciunilor ei. Iar eu cred aidoma.
Cu „minunea” asta convertesti jumatate de glob la ortodoxie.
Normal ca daca ea a crezut ca nu-i bine ce face,constiinta o tot batea la cap si a cedat.
Ne mai miram de ce rad ateii de noi cu „minuni” d-astea.
A
Nu uita ca sfintii părinți ne învață că cea mai mare minune pentru fiecare în parte este să-și vadă păcatele, iar o minune mai mare ca aceasta este să le plângă cu pocăință adevărată….iar nu sa mute muntii sau ceva spectaculos.. dupa cum astepti tu!
Cel mai repede te ajuta sfintii cand le ceri sa te ajute sa iti vezi gresala…. si sa o repari, ca in cazul femeii!
Cine stie lucrul asta ,pretuieste..iar cine nu, asteapta sa se mute muntii!
MINÚNE. Pretins fenomen supranatural care în credințele mistice e atribuit intervenției unei forțe divine; miracol.
Definitia pe care am gasit-o in dex pt. „minune”.Intradevar e de preferat sa-ti vezi propriile pacate decat sa faci minuni.Dar minune este ceva contrar firii prin interventie divina,de exemplu nasterea lui Iisus dintr-o fecioara.
Nu este nevoie sa denaturam sensul cuvintelor.
Minuni mici si minuni mari. Nici tu si nici DEX-ul nu va puteti da cu parerea despre ce doreste Dumnezeu sa faca. Tu pentru ca esti un om marunt iar DEX-ul pentru ca e doar o carte care explica „niste” cuvinte, chiar si un copil poate explica ce inseamna un anumit cuvant, daca il cunoaste.
Mai iuda ce esti!
Deci sugerezi ca singura minune a Santului Duh a fost nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria?
Sarac esti! Invidios esti! Orb esti!
Minuni exista!
Deschide-ti ochii inimii, fii umil, roaga-te si ai sa fii si tu binecuvantat cu minunea Ta. Cea pe care nici n-o gandesti, nici n-o speri, pe care stii ca nu o poti obtine fara interventie divina.
Multa smerenie si multa umilinta iti trebuie ca mintea inegrita de pacat, sa recunoasca ca nu stie si nu intelege totul, ca este CEVA dincolo de intelegere, dincolo de logica si de ratiune…
Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a binecuvantat cu multe, multe minuni. Mici.
Doar ale mele.
Pe care le tin in sufletel sa ma aline si sa ma lumineze in momentele de cumpana si descurajare.
Stiu ca nu sunt singura.
Si uite-asa reusesc sa merg mai departe.
Ceea ce-ti doresc si tie
vali multumesc pentru epitete,cand o sa fim judecati la a 2-a venire,eu nu mai am nevoie de judecata ca ai facut-o tu in locul lui Dumnezeu.
„De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea”
Sunt ogroaza de minuni in scriptura,in adevaratul sens al cuvantului.Hristos a facut minuni gen vindecari de boli,prefacerea apei in vin,mersul pe apa etc,astea sunt minuni.
Faptul ca tu comunici cu Dumnezeu in sinele tau,si el iti raspunde si te ajuta,aia nu este o minune,este ceva absolut normal si ni se intampla la toti.
Dumnezeu ne poarta de grija în chip tainic. Uneori nici nu ne dam seama că e cazul sa-I mulțumim precum leprosul recunoscator.
Uneori mai pun sa se facă mâncare și apoi plec ….la calculator pentru cinci minute. Nu ma uit la ceas, dar adesea imi da Dumnezeu un gând ca nu e bine dacă mai stau și trec la bucătărie. Eu zic ca e o mica minune, un ajutor care nu mi se cuvine pentru care ar trebui sa- I mulțumesc lui Dumnezeu.
Ieri am pus cratița cu apa la fiert cu gândul ajutorul de la Dumnezeu mi se cam cuvine… Și voi sta doar cinci minute. Însă am găsit ceva interesant si am uitat cu desavarsire de cratita! Biata cratiță! Biata bucătărie plină de fum! Bietul meu suflet!
A
Tu esti la un concurs, o olimpiada a religiilor? Care-i mai tare si mai mare?
Poate-ai privit prea multe filme americane…. Sfintii nu sunt Superman, batman etc
Ce ai fi vrut? Sa o ia Sfantul si sa o teleporteze in Israel?
Minune e atunci cand tu ai epuizat toate caile lumesti, dar dupa rugaciune, lucrurile se rezolva „ca prin minune” si mereu cu simplitate si discretie.
Sfintii nu fac mare galagie, de fapt sunt atat de discreti incat minunea poate trece neobservata pt cei din jur.
Ah! Dar noua ne place ca la Hollywood, cu mare tam-tam, cu orchestre si spectatori si niste reprezentanti Onu, UE, SRI si mama soacra care sa certifice si sa jure ca asa brusc-deodata-si pe nemancate minunea i-a traznit de i-a zapacit si daaaaaa asta e minune dom’le!
Apoi, of course my horse, Steven Spielberg va face un film de mare succes inter-galactic in urma caruia cele 142 miliarde de „fraieri-ce-nu-cunosteau-ortodoxia” vor cadea in genunchi uluiti si luandu-se de mana, se vor arunca cu totii in apa Iordanului sa se boteze.
Bine ca nu-i asa!
Numai ala urat vrea sa aiba reflectoarele puse pe el la fiecare part pe care-l trage pt „binele” omenirii
Eu din nestiinta am avut pasaport cu cip si cand am aflat adevarul despre el am inceput sa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma lumineze si vreau sa spun ca eram foarte stresat din cauza asta ma mustra constiinta si imi zicea sa scap de el ,nu mai dormeam cum se cuvine noaptea imi veneu fel de fel de ganduri ca daca ai dau foc ce o sa fac fara el sau ca nu o sa mai pot trece granita ,avand in vedere ca eu lucrez inafara tarii si gata ,intr-o dimineata m-am hotarat sa ai dau foc si vreau sa spun ca in acea dimineata inainte de a face acest lucru colegul meu din aceeasi casa in care locuiam a primit un telefon de la seful lui de la sevici sa vin sa al ajut pentru o ora la curatenie spunandumi ca ma plateste dublu doar pentru o ora ,(ciudat nu) .Eu am refuzat oferta si am asteptat ca sa plece el la munca asa ca dupa ce a plecat am luat o bricheta am iesit afara si iam dat foc ,atunci un miros foarte urat a iesit deobicei plasticul nu miroase asa si am stat sa arda pana la facut scrum.Vreau sa spun ca dupa ce l-am disprus parca mi s-a ridicat o piatra depe inimia ,parca iesisem de la spovedit si ma cuprinse o bucuri foarte mare dar si ganduri rele cum ca ce o sa fac deacum fara pasaport .Recomand tuturol celor care si-au facut pasapoarte din stiinta sau din nestiinta si chiar carduri bancare cu cip sa scapati de ele fratilor ,Dumnezeu sa ne intareasca pe toti.
Si gata ai scapat de satana din pasaport?Sa nu se mute inauntru tau,ca acolo sta deobicei.
E normal ceea ce ai simtit,pt. ca constiinta ta iti spunea ca este gresit,si sa dai foc la pasaport a fost singura metoda s-o faci sa taca,in cazul tau.
Comentariile tale sunt deplasate, in sensul ca trebuie tu sa justifici sau sa explici experientele altora.
Daca sora care dorea sa mearga la Ierusalim sau Alexandru, au simtit ca asa le-a comunicat lor Dumnezeu ceva, care e problema ta? Te deranjeaza ca oamenii cauta sa comunice cu Dumnezeu asa cum pot ei si cum inteleg ei?
Nici macar un preot nu isi permite sa judece asa ceva, cand omul cauta sa comunice cu Dumnezeu.
E un lucru imbucurator ca oamenii cauta sa comunice cu Dumnezeu, ca se roaga sa le arate ce sa faca.
Asa functioneaza credinta. Pot fi fapte simple si minuni simple, fapte mari si minuni mari.
@Alexandru
E foarte bine ca ai remarcat telefonul care a sunat cu oferta. Aia a fost ispita. Asa se intampla mereu.
Dar cel mai bun lucru e ca ai cautat sa iti arate Domnul ce sa faci. Constiinta ta e aliatul tau. Pentru nimic in lume sa nu te abati de la asta. Te rogi si ii ceri Lui sa te ajute, asta e Calea.
Cuvintele bifurcate ca ale lui A sunt frunze in vant, ti se lipesc de fata dar tot pe pamant cad, acolo unde putrezesc.
Păi vreau să spun că asta am simțit și eu când am distrus ci, parcă mi s-a luat o piatra de pe suflet, parcă acea ci(carte de identitate cu cnp) mă lega de acest sistem(Împărăția omului), iar eu îmi doream Împărăția Lui Dumnezeu. Recomand tuturor! Nădejde garantată în mila Lui Dumnezeu!
Spui: Că asta-i o mare problemă a credincioșilor, mai ales a doamnelor și domnișoarelor: se lipesc de câte un preot și-l urmează chiar și atunci când văd bine că respectivul o ia pe arătură.
Asta este o problemă de ascultare. Întrebarea care se pune este: până unde merge ascultarea? Care este limita dincolo de care ascultarea duce nu la mântuire, ci la pieire? Duhovnicia are o forță extraordinar de mare. La fel și preoția. De aceea ar trebui ca să se orienteze către acestea numai oameni cu o puternică credință în Dumnezeu, cu o dragoste mare față de aproapele, cu mult spirit de sacrificiu, și cu multă statornicie în dreapta credință. Mare responsabilitate! Și apoi, trebuie să-l respectăm pe preotul duhovnic, dar să nu îl punem în locul lui Dumnezeu.
eu unu cred ca sufletul omului este o minune continua
fara incetare
ca un foc care nu se stinge
si nu piere
un foc care nu se mistuie niciodata
este o minune
foarte mare
orice lucru material se strica
se schimba
se rupe
se ofileste
dar sufletul nu