[VIDEO] Citirea anatemelor împotriva ereziilor, inclusiv a deciziilor de la pseudo-sinodul din Creta, în Mitropolia de Pireu, Grecia

Prima Duminica din Postul Mare,bucurie netarmurita pentru toti crestinii ortodocsi,caci ea consfinteste Biruinta Ortodoxiei pana la sfarsitul veacurilor!Amin

ANATHEMA( cuvant care in greaca veche, desemna ceva care a fost separat spre a fi ridicat, compus din „ana” – o prepozitie ce indica o miscare ascendenta -, respectiv „thema” – parte separata.)are o semnificatie si importanta deosebita in istoria Bisericii -Mama.
Ea reprezinta un act fundamental care vizeaza,indepartarea chirurgicala a partii bolnave din organismul viu,pentru ca boala sa nu se raspandeasca in tot trupul,precum o septicemie sau alta maladie de tipul ciumei,tratand si prevenind astfel,pastrarea sanatatii depline a trupului Bisericii lui Hristos.
„*Dreptul de anatema din sanul Bisericii crestine a ereticilor si a celor ce nu respecta invatatura morala si dogmatica a fost stabilit de Sinoadele Ecumenice prin formula: “Sa fie anatema”.
Primul sinod unde este folosit cuvantul anatema e Sinodul de la Elvira din anul 306.
Un alt exemplu il reprezinta anatemele Sfantului Chiril al Alexandriei impotriva lui Nestorie din anul 431.

Cel mai cunoscut exemplu de anatematizare este cel care a stat la baza separarii dintre Biserica crestina din Rasarit si cea din Apus, prin actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), in 863, impotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaste Filioque. Fotie, la randul sau, excomunica (anatematizeaza) pe papa Nicolae I intr-un sinod tinut la Constantinopol, in 867 si nu-l mai recunoaste ca papa, condamnand in aceslasi timp si Biserica Romei, pentru ca trimisese misionari catolici in Bulgaria si introdusese si aici, in Simbolul credintei, formula Filioque.”
Un exemplu recent este cel din Duminica Ortodoxiei 2010, cand Mitropolitul Serafim de Pireu a rostit anatema Părinţilor Bisericii asupra papistaşilor, protestanţilor, dar a şi tovarăşilor lor ecumenişti.
“Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA!”,
au fost cuvintele care au ieşit de pe buzele mărturisitorului ierarh şi s-au auzit în toată lumea prin postul radiofonic al Bisericii de Pireu.
VREDNIC ESTE Mitropolitul Serafim de Pireu pentru că ţine calea împărătească, calea de mijloc pe care ne-o recomandă Sfinţii Părinţi, iar în razboiul împotriva panereziei ecumeniste este în prima linie, luptând şi răspunzând mereu cu „prezent”, iar pe schismatici şi dizidenţi îi pune la respect. Exact cum Hristos aşteaptă de la episcopii Săi să acţioneze.
Noi toti cei care ne-am ingradit de ereziile propovaduite de ierarhii semnatari ai documentelor de la pseudo-sinodul din Creta,am respectat cu strictete invataturile si dogmele Sf.Parinti,ramanand in Biserica stramoseasca,dar tragand semnalul de alarma prin orice mijloc „terapeutic”,ingaduit de canoane si Sf.Parinti,celor care se imbolnavesc treptat ,pe nesimtite,de boala contagioasa si severa a panereziei ecumeniste.Reactia mea,este cea a chirurgului,care stie ca boala grava netratata duce la moarte duhovniceasca,caci boala este perfida si vicleana,iar vindecarea este lunga si dureroasa.Nu Biserica îi osândeşte pe eretici, ci ei înşişi se supun osândei atunci când se rup de bunăvoie de Trupul lui Hristos. Biserica doar constată ruperea, doar observă rana care sângerează. Şi de fiecare dată când se ros­teşte cuvântul „Anatema!”, se rosteşte ca un semnal de alar­mă asupra faptului că cineva alege calea întunericului.
Daca moartea il surprinde pe eretic , pe cel care propovaduieste erezia cu capul descoperit,(caruia Domnul i-a lungit viata pentru a-si reveni si a se dezice de toata minciuna si hula impotriva Duhului Sfant)mai are o ultima sansa,anume *sa se dezmeticeasca inainte de moarte, scaldandu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte,dezicandu-se de invatatura propovaduita de cel rau ,cu care s-a imprietenit si i-a slujit,si care se pregateste sa-i ia sufletul.
Sfantul Ioan (Maximovici) de Shanghai si San Francisco,spune:
„In documentele Sfintelor Sinoade Ecumenice si in celelalte texte ale Noului Testament al Bisericii lui Hristos, cuvantul ,,anathema’’ a ajuns sa insemne totala separare de Biserica. ,,Biserica soborniceasca si apostoleasca anatemiseste’’ , ,,sa fie el anatema’’, ,,sa fie anatema’’ inseamna o totala indepartare de Biserica. In situatiile de ,,separare de comuniunea cu Biserica’’ si alte epitimii sau pedepse pronuntate asupra cuiva, chiar si asa, persoana in cauza ramanea un madular al Bisericii, chiar daca participarea ei la viata plina de har era limitata. Cei predati anatemei erau insa smulsi cu totul din trupul Ei pana la pocainta lor. Dandu-si sema ca nu mai poate face nimic pentru mantuirea lor, din pricina incapatanarii si a impietririi inimii lor, Biserica pamanteasca ii supune judecatii lui Dumnezeu. ,,Infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu…ca Dumnezeul nostru este foc mistuitor. (Evrei 10:31; 12:29). Anathema nu este osanda vesnica pentru ca pana in momentul mortii, pocainta este posibila.”
De ce nu sunt citite anatemele din Synodicon,in duminica Biruintei Ortodoxiei,de catre toti ierarhii si preotii care apartin BOR?
O intrebare pe care ar trebui sa si-o puna toata pleroma ortodoxa ramasa captiva ,in comuniune cu cei care pomenesc ierarhii tradatori ai Ortodoxiei.
*https://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/anatema-blestemul-bisericii-123992.html