Există vreo problemă între a fi pro-life și a susține pedeapsa capitală? Nu consideram că există până când o conversație de acum câțiva ani m-a făcut să mă gândesc. Vorbeam cu niște prieteni despre „Duminica sfințeniei vieții” – o zi anuală în care biserica mea se roagă pentru a se pune capăt avortului.
Răspunsul lor: „Dacă Ortodoxia prețuiește sfințenia vieții, de ce nu spune nimic legat de pedeapsa capitală?”
Am ripostat ca este absurd să consideri ca egal un copil nenăscut cu un criminal. El a renunțat la dreptul la viață luând-o.
Dar schimbul de idei m-a lăsat descurajat și l-am întrebat pe preotul meu care sunt învățăturile bisericii noastre în privința pedepsei capitale.
Spre frustrarea mea, el a răspuns că nu există un singur răspuns. Nu cunoștea nici o declarație explicită în Sinoadele Bisericii ori în alte surse tradiționale, dar m-a încurajat să caut singur.
Mi-a spus totuși că atunci când Prințul Vladimir al Kievului a îmbrățișat Ortodoxia în 988, a abrogat execuțiile în teritoriul său deoarece le considera incompatibile cu o societate care se întorsese către Hristos. Spre dezamăgirea mea, nu am putut să-l clasez pe Sf. Vladimir ca liberal.
Deci am început sa caut precedente și am găsit același lucru în Bizanț: îndată ce Roma s-a întors la Hristos, nu numai că a respins avortul și abandonarea sugarilor – dar, în mare măsură a abandonat și execuțiile (în special crucificarea, pentru motive evidente), în favoarea răspunderii penale, exilului și ”închisorii pe viață, fără drept de eliberare condiționată”.
Societățile ortodoxe, în general, refuză să execute chiar persoanele care au renunțat la speranța oricărei clemențe. Acest lucru nu provine din faptul că infractorii erau ei înșiși victime, ci dintr-un sentiment că viața lor aparține doar Domnului Dumnezeu.
În același timp, argumente teologice pro pedeapsa capitală au eșuat în a menționa acest aspect – în ciuda precedentului că execuțiile sunt autorizate în mod repetat în Vechiul Testament. Acela este Cuvântul Domnului, dar trebuie înțeles prin prisma Evangheliei, care arată mai puțin interes în moartea păcătoșilor.
Mai multe dovezi se ivesc de la părinții bisericii. În predica sa despre Cain și Abel, Ambrose din Milan întreabă de ce a cruțat Dumnezeu viața primului criminal, chiar marcându-l pentru ca alții să nu-l omoare.
Concluzia sa: pentru a ne învăța că ”Persoana care nu a cruțat viața unui păcătos, i-a luat acestuia oportunitatea de a-și răscumpăra păcatul și l-a privat de toată speranța. El, în fapt, va fi supus justiției divine în egală măsură.” A executa un criminal îl privează de pocăință, ceea ce este un păcat în sine.
Încetul cu încetul, suportul meu pentru pedeapsa capitală a fost fărâmițat prin examinarea normelor istorice Creștine.
Poate că dacă susținătorii pentru-viață sunt numiți ipocriți datorită suportului pentru pedeapsa capitală – și progresistii pentru că ei gândesc că este normal să avortezi fetuși dar criminalii merită viața – atunci ambele grupuri greșesc pe jumătate? Poate că toată viața este un dar de la Dumnezeu și nu ar trebui să fie luată – nu din cauza a ceea ce aceasta spune despre condamnați, ci despre noi.
La urma urmei, Creștinismul istoric nu este atât de silențios vis-a-vis de execuții. Și dacă America le-ar pune capăt, ar fi chiar un act Creștin.
Părintele Barnabas Powell
13/2/2018
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Cu siguranta, NU.
Exista un curent printre neoprotestanti, printre „conservatori” si „oameni de dreapta” in favoarea pedepsei capitale, unii aducand ca argument normele Vechiului Testament. Citeam undeva si aberatia sustinuta de unii ca pedeapsa capitala trebuie aplicata neintarziat impotriva vinovatului, chiar daca exista o suspiciune oarecare de eroare.
In plus, cel care ar aplica o astfel de pedeapsa, mandatat de stat sau de orice alta autoritate, ar fi el insusi un criminal si calcator al poruncii „Sa nu ucizi”.
Doar Dumnezeu are dreptul sa osandeasca : „Cel fara de pacat dintre voi sa arunce piatra cel dintai”.
Nu
eu il consider pe Corneliu Zelea Codreanu un bun crestin, si tot el a spus:
„Dacă aş avea un singur glonţ, iar în faţa mea un duşman şi un trădător, glonţul l-aş trimite în trădător.”
– este un citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu…
si atunci? asta nu e o condamnare la moarte?
ba eu cred ca da…..dar ptr dusmanii cei mai crunti ( tradatori interni, invadatori islamici…straini si talhari, masoni si sionisti ) cred ca se poate face exceptie….se poate executia capitala
Altfel ajungem sa il vedem pe Stefan Voda drept criminal fiindca a ucis mii de turci, iar Stefan Voda este Sfant…asta sa va intre bine in cap
Dacă… forma figurativă pentru compararea unui „rău” cu alt „rău”.
Dusmanul este o amenintare cunoscuta, deschisa pe cand tradatorul este chiar vicleanul care se ascunde pentru a-si satisface pofta calcand peste cadavre.
Cu-adevarat „tare” este cel care nu are nevoie sa apeleze la crima; cel ce omoara nu pedepseste ci isi alunga propria frica.
… O fi celebru dar nu este indemn de a omora.
…
Cum poti alatura apararea neamului, Tarii si – neindoielnic – a Credintei Drepte cu deciderea unei forme de pedepsire???
Din cate stiu, inainte de fiecare lupta/batalie atat Domnul Stefan cat si armata TINEAU POST si cereau iertare in rugaciune pentru faptul ca se pregateau sa omoare dusmanul si chiar omorau….
Aminteste-ti ce spune Poetul:
„… ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta cale,
Sa ne dai un semn si nouă de mila Mariei Tale!”
Asta cautau conducatorii – cu smerenie, fara infatuare, pacea dar se pregateau de sacrificiu chiar prin pacatuirea de a omora vrajmasii.
–––
Cu ce e mai buna „societatea” care omoara talmudic, contabiliceste pe cineva care omorand si-a facut calculele proprii – nebunesti, diavolesti desigur! omorand…?
Si Parintele Arsenie Papacioc spune intr-un interviu luat de Sorin Dumitrescu pe la inceputul anilor ’90, ca este pentru pedeapsa cu moartea pentru ca nu se mai poate trai din cauza ticalosilor.
MARE ATENTIE! Si sfintii pot avea pareri gresite la un moment dat. Iar unii dintre sfinti, inainte de a fi sfinti, au fost mari pacatosi.
Ce sa intelegem? Ca daca un om a cazut in pacatul desfranarii, inainte de a fi sfant, atunci desfranarea nu mai e pacat?
Iar in privinta razboiului, lucrurile sunt putin diferite, intrucat dusmanul are puterea sa se apere, spre deosebire de un om care e legat si pazit de o haita de oameni inarmati si dus sa fie omorat.
Să nu ucizi! (Iesirea, 20;13)
Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. (Luca 18;20)
Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. (Luca 9;54-55)
Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. (Ioan 8,7)